niscaiva ferici?i (lucru de care ma-ndoiesc), vor ramane mai departe ceilal?i, se va ajunge atunci la invidie, ura, incordari ?i certuri ?i cine ?tie claca n-ai sa te gase?ti in fa?a dilemei, desigur, neplacute: sau ferici?ii tai se vor lasa pe mana invidio?ilor, sau vor fi nevoi?i sa-i casapeasca ei pe ace?ti inoportuni, ura?i ?i schilozi; ?i asta pentru realizarea armoniei depline.
Trurl sari in sus infuriat, dar, potolindu-se, slabi pumnii caci punerea lor in func?iune n-ar fi fost cea mai potrivita inaugurare a Erei Fericirii Depline, pe care hotarase a?a de serios s-o creeze.
— Adio! — ii zise el, cu o privire de ghea?a. Agnostic meschin, neincrezatorule, care te la?i dus de valurile intamplarii, n-am sa discut cu tine prin cuvinte, ci prin fapte! Roadele muncii mele te vor convinge, cu timpul, ca am avut dreptate!
Intors acasa, Trurl se pomeni intr-o mare incurcatura, caci epilogul discu?iei purtate cu Clapau?ius sugera cum ca ar fi posedat deja un plan de ac?iune, ceea ce nu era adevarat. Sincer vorbind, habar n-avea de unde sa inceapa. Lua atunci de pe rafturile bibliotecii o gramada de car?i consacrate descrierilor a numeroase societa?i ?i le inghi?i cu o viteza demna de admirat. ?i cum, cu toate acestea, i?i umplea prea incet mintea cu faptele necesare, cara din pivni?a opt sute de casete cu memorie de mercur ?i de plumb, feromagnetica ?i crionica, le lega cu mici cabluri de fiin?a sa ?i, in cateva secunde, i?i incarca el cu patru trilioane de bi?i de cea mai buna ?i mai prapastioasa informa?ie, pe care o po?i gasi numai in tenebrele a?trilor, pe globuri sau pe sori stin?i, locui?i de cronicari rabdatori. Fusese o doza atat de puternica, incat il zdruncinase din cre?tet pana-n talpi; se invine?i, ochii ii ie?ira ni?el din orbite, falcile i se stransera, carcei ii umblau prin tot corpul ?i tremura de parca ar fi fost atins nu de istoriozofie ?i istoriografie, ci de trasnet. Dar pana la urma, i?i aduna puterile, se scutura, i?i ?terse fruntea, i?i sprijini genunchii, care-i mai tremurau inca, de picioarele mesei la care lucra ?i-?i zise:
— Vad ca a fost ?i este mult mai rau decat credeam!!!
Catva timp i?i ascu?i creioanele, turna cerneala in calimari, aranja gramezile de fi?e albe, dar, cum din toate aceste pregatiri nu prea ie?ea nimic, pu?in iritat i?i spuse:
— Cred ca, din simpla solidaritate, trebuie sa fac cuno?tin?a cu scrierile in?elep?ilor stravechi, arhaici, cu toate ca mereu am amanat asta, ?tiind ca un constructor modern n-are ce-nva?a de la flecarii a?tia batrani. Dar fie, treaca de la mine! Am sa-i studiez ?i pe gandan?ii a?tia ai vechiului testament, aproape de pe vremea cavernelor, cel pu?in a?a ma voi putea apara ?i de in?epaturile lui Clapau?ius, care, ce-i drept, nici el nu i-a citit niciodata (?i cine, in genere, ii cite?te?), dar extrage pe ascuns din operele lor cate-o fraza, ca pe urma sa ma zgandare cu citate ?i sa ma acuze de ignoran?a.
?i chiar a?a facu; incepu sa rasfoiasca numai opere invechite ?i prafuite, de?i nu-i ardea catu?i de pu?in.
Pe la miezul nop?ii, inconjurat de car?i groase care, deschise, ii faceau vant pe la genunchi ca un evantai, caci, enervat, le arunca de pe masa, i?i spuse:
— Vad ca trebuie nu numai sa corectez structura fiin?elor inteligente dar ?i ceea ce au nascocit ele ca filozofie. Originea vie?ii trebuie cautata in ocean, care a aruncat la ?arm tot felul de maluri, astfel a luat na?tere un noroi moale, sau a?a-numi?ii coloizi-neroizi; Soarele ardea, noroiul se-ngro?a, a cazut un trasnet, totul s-a acrit cu amini — adica amin ?i Doamne-ajuta — ?i a?a a aparut un aluat, care, cu timpul, s-a tarat spre un loc mai uscat. I-au crescut urechi, ca sa auda cum se apropie prada, precum ?i din?i ?i picioare ca s-o poata ajunge din urma ?i s-o manance. Iar daca nu i-au crescut sau i-au crescut prea scurte, pe el l-au mancat. Creatoarea inteligen?ei este, deci, evolu?ia; caci ce sunt in ea Prostia ?i in?elepciunea, ca ?i Binele ?i Raul? Binele e atunci cand eu voi manca pe cineva, iar Raul, cand voi fi eu mancat. La fel ?i cu Inteligen?a: cel mancat, pentru ca i s-a intamplat asta, este mai prost decat cel ce mananca, pentru ca nu poate avea dreptate cel ce nu exista ?i nu are deloc cel care a fost inghi?it. Dar cine ar manca pe to?i ceilal?i, el insu?i va fi infometat ?i astfel se instaureaza modera?ia. Cu trecerea vremii, fiecare aluat se calcifiaza, caci este un material fibros, deci, cautand ceva mai bun, fiin?ele noroioase au descoperit metalul. Dar pe ele insele s-au portretizat in fier, caci cel mai u?or lucru e sa extragi din ce e gata, a?a ca tot nu s-a ajuns la adevarata perfec?iune. Dimpotriva! Daca, printr-un curs schimbat al evenimentelor, ar fi aparut mai intai calcarul, apoi din el o delicatesa mai moale, iar la urma — fina subtilitate, filozofia s-ar fi nascut cu totul altfel: dupa cum se vede, ea provine direct din material, sau altfel spus, cu cat fiin?a inteligenta s-a constituit mai oricum, cu atat mai disperat se infa?i?eaza pe sine invers. Daca traie?te in apa, spune ca pe ?arm e un rai; daca traie?te pe ?arm, atunci spune ca raiul e in cer; daca are aripi, i?i faure?te un ideal cu inotatoare ca pe?tele, iar daca are picioare — i?i zugrave?te aripi de gasca ?i striga: „Sunt inger!” Ciudat ca n-am observat asta pana acum. Regula asta s-o numim Legea Cosmica a lui Trurl: ca urmare a imperfectibilita?ii ingineriei personale, orice spirit i?i prezinta Absolutul Excelent. Trebuie sa-mi bag bine in cap asta pentru imprejurarea cand am sa ma apuc de corectarea bazelor filozofiei. Dar acum e timpul sa construiesc. Mai intai sa institui Binele — dar ce este acesta? Desigur, el nu exista acolo unde nu e nimeni. Cascada nu este pentru stanca nici buna, nici rea, asemenea cutremurului de pamant pentru un lac. Am sa-l montez deci pe Cineva. Dar, aten?ie: ii va fi bine acestuia? ?i de unde sa. ?tiu daca cuiva ii este bine? Sa zicem ca a? vedea ca lui Clapau?ius nu-i merge bine. ?i ce-i cu asta? Cu o jumatate a sufletului m-a? intrista, iar cu cealalta m-a? bucura, nu-i a?a? Incurcata treaba! E posibil sa-i fie cuiva bine in compara?ie cu vecinul, dar el nu ?tie nimic despre asta ?i de aceea nu considera ca lui ii e bine. Ar trebui oare sa construiesc fiin?e care sa aiba in vedere pe altele, asemenea lor, ce se zbat in chinuri? Dar s-ar sim?i oare serios satisfacute numai prin contrast? Poate ca da, dar cata ticalo?ie e in asta. A?adar, e nevoie aici de a surdina ?i de un transformator. Nu trebuie sa te apuci dintr-o data de. alcatuirea unor societa?i fericite: la inceput trebuie sa fie numai individul!
I?i sufleca manecile ?i in trei zile me?teri un Fericit Contemplator al Existen?ei, o ma?ina care, prin con?tiin?a sa, aprinsa in catozi, se contopea cu fiecare lucru observat ?i nu se gasea pe lume nimic care sa nu-i provoace bucurie. Trurl se a?eza in fa?a ei ca sa-?i dea seama daca era exact ceea ce-?i dorise. Contemplatorul sprijinit pe cele trei picioare de metal, i?i plimba ochii mari ca ni?te lunete primprejur, ?i fie ca nimerea cu privirea vreo uluca de gard, vreo piatra sau vreun papuc vechi, era cuprins de o mare incantare, gemand aproape de atata placere. Iar cand soarele se indrepta spre apus, ori zorile inro?eau cerul, se intindea ca un leu culcat pe labe, vrajit de-a binelea.
— Clapau?ius o sa spuna, desigur, ca numai culcatul pe labe sau gemetele nu inseamna mai nimic — i?i zise Trurl, tot mai nelini?tit. O sa ceara dovezi…
Cu acest gand, ii baga Contemplatorului in burta un ceas cat toate zilele, cu limba aurita, care arata unita?ile de fericire, pe care le-a numit hedoni sau, pe scurt, hezi. Drept un hed socotea acea cantitate de extaz care se resimte cand se parcurg patru mile cu un cui in pantof, iar apoi se scoate cuiul. Inmul?i drumul cu timpul, impar?i rezultatul la ascu?imea cubului, inainte de paranteza scoase coeficientul de calcai obosit ?i astfel reu?i sa traduca fericirea in sistemul centimetru-gram-secunda. Asta-l mai satisfacu ni?el. Privind la ?or?ul de lucru al lui Trurl, patat de ulei, in timp ce acesta se invartea pe langa el, Contemplatorul incerca, in func?ie de unghiul de inclinare ?i de luminozitatea generala, de la 11,8 la 18,9 hezi pentru fiecare pata, petic ?i secunda. Acum constructorul se lini?ti de-a binelea. Calcula indata ca un kilohed este exact atata cat au sim?it batranii, privind-o pe Suzana in baie, ca un megahed este egal cu bucuria unui condamnat cand i se taie franghia cu numai o clipa inaintea spanzurarii, ?i vazand cum totul poate fi perfect calculat, trimise indata una dintre ma?inile mai mici din laborator, sa-l aduca pe Clapau?ius.
Cand acesta sosi, ii spuse:
— Prive?te ?i baga in cap.
Clapau?ius dadu ocol ma?inii, iar aceasta, indreptandu-?i catre el majoritatea teleobiectivelor, se lasa pe vine ?i gemu de cateva ori. Constructorul se cam mira de sunetele acestea, ca dintr-un fund de fantana, dar nu se trada, ci intreba numai:
— Ce-i asta?
— Fiin?a fericita — zise Trurl — adica Fericitul Contemplator al Existen?ei, pe scurt, Ferconex.
— ?i ce ?tie sa faca Ferconexul asta?
Trurl sim?i o u?oara ironie in vorbele lui, dar n-o lua in seama. — Percepe neincetat in mod activ! — il lamuri el. ?i nu numai ca percepe pur ?i simplu, notand totul, dar o face intens, atent ?i eficient, ?i tot ce percepe ii provoaca o nemaipomenita placere! Iar placerea asta, umplandu-i anozii ?i circuitele, ii da o stare de fermecata euforie, ale carei semne sunt tocmai acele gemete pe care le auzi in clipa asta, cand prive?te la trasaturile banale ale chipului tau.
— Asta inseamna ca ma?ina simte o placere activa din existen?a ca percep?ie?
— Intocmai! — zise Trurl, dar mai incet, pentru ca nu mai era a?a de sigur de ceva, ca inainte.
