?inandu-i cheile, cle?tele, ori batandu-?i in cap cu ciocana?ele, daca se intampla sa fie vreun capac mai zdravan montat ?i nu voia sa cedeze. Buca?ile le puse inapoi in sertare ?i pe rafturile depozitului, smulse planurile de pe plan?ete, le facu farame, apoi se a?eza la masa care abia se mai ?inea pe picioare, sub gramezile de car?i etico- filozofice, ?i ofta adanc:
— Frumoasa poveste! Da’ bine m-a mai ru?inat banditul, acest smulge-?uruburi, care zice ca mi-e prieten!
Scoase de sub sticla modelul permutatorului, instala?ia care transforma fiecare percep?ie in expresie a ajutorarii mutuale ?i a bunavoin?ei generale, o puse pe nicovala ?i o facu ?andari cu cateva lovituri zdravene. Dar tot nu-?i u?urase sufletul. Mai cugeta o clipa, ofta prelung ?i se apuca de alta treaba. De data asta ii ie?i din maini un grup destul de mare — vreo trei mii de zdrahoni — care ?i-au ales de indata un conducator prin vot egal ?i secret, dupa care au inceput sa se ocupe de tot felul de treburi, ba construc?ia de case, ba ridicarea de ziduri, ba descoperirea legilor Naturii, ba cu distrac?ii ?i jocuri. Fiecare dintre aceste creaturi ale lui Trurl avea in cap un mic homeostat, iar in acest homeostat doua nituri solide, sudate lateral, printre care voin?a sa libera putea sa se manifeste, dupa cum poftea; dedesubt se gasea resortul Binelui, care tragea spre sine mult mai puternic decat celalalt, mai mic, blocat cu un fus ?i avand drept scop distrugerea ?i ruinarea. In afara de asta, fiecare ceta?ean dintre ace?tia poseda cate un senzor de con?tiin?e, de mare sensibilitate, prins in doua falci din?oase, care incepeau sa mu?te, daca purtatorul lor s-ar fi abatut de la drumul virtu?ii; ?i, cum Trurl le incercase pe un prototip special in atelier, cand se ajungea la mustrari de con?tiin?a, acestea erau atat de puternice, ca-l zdruncinau pe nefericit mai rau decat intr-un sughi? ori in dan?uiala sfantului Vitalie; abia prin cain?a, prin fapte nobile, prin altruism se mai incarca ni?el condensatorul, care deschidea col?ii mustrarii de con?tiin?a ?i ungea senzorul cu ulei. Totul fusese conceput cat se poate de ingenios, nici vorba! Trurl se gandea chiar daca n-ar fi fost bine sa lege mustrarile de con?tiin?a cu durerea de din?i, printr-un cuplaj reversibil suplimentar, dar pana la urma a renun?at la asta, de teama ca nu cumva Clapau?ius sa aminteasca iar de folosirea for?ei, care exclude prezen?a liberei voin?e. De altfel, asta ar fi fost o veritabila minciuna, pentru ca noile creaturi aveau apendice statistice ?i, datorita acestui fapt, nimeni, deci nici Trurl, nu putea sa ?tie dinainte ce au de gand ?i cum se vor organiza. Toata noaptea Trurl a fost trezit de alte noi strigate de bucurie, iar zarva asta ii producea o placere de nedescris. Sa vad acum — i?i zicea — de ce o sa se mai aga?e Clapau?ius. Sunt ferici?i, dar nu prin programare, adica din obliga?ie, ci numai in mod stocastic, ergodic ?i probabilistic. Buna treaba! ?i cu gandul asta adormi ?i nu se trezi pana diminea?a.
Cum insa nu-l gasi pe Clapau?ius acasa, il a?tepta pana la ceasurile amiezii, apoi il aduse la el, direct la poligonul felicitologic. Clapau?ius examina pe rand casele, gardurile, turnule?ele, inscrip?iile, trecu ?i pe la primarie, prin birouri, se intalni ?i cu delega?ii, cu ceta?enii, statu de vorba cu unii, cu al?ii, iar pe o strada mai laturalnica incerca sa-l pocneasca pe unul mai mititel, dar indata al?i trei il luara de guler ?i-l aruncara dincolo de por?ile catunului, cu o mi?care uniforma, cantand, ?i de?i avura grija sa nu-i franga spinarea, arata destul de mototolit cand s-a sculat din praful drumului.
— Hm! — exclama Trurl, facandu-se ca nu vazuse pa?ania lui Clapau?ius. Acu’ ce mai zici?
— Am sa vin maine — raspunse acesta.
In?elegandu-i fastaceala, Trurl zambi ingaduitor. A doua zi, pe la pranz, amandoi constructorii se dusesera din nou in catun. Observara din prima clipa schimbari insemnate. De la inceput fura opri?i de o patrula ceta?eneasca; ?eful ei ii zise lui Trurl:
— Ce te ui?i, ma rog, a?a de stramb? N-auzi cantecul pasarelelor? Nu vezi floricelele? Capul sus!
Altul, de rang mai mic, adauga:
— ?ine-te a?a, proaspat, mandru ?i vesel!
Al treilea nu-i spuse nimic, ii trase una cu pumnul lui blindat pe spinare, pe urma to?i se intoarsera catre Clapau?ius, dar acesta, sim?ind ce-l a?teapta, se umfla ca un curcan, facand pe grozavul, mereu cu zambetul pe buze, ca il lasara in pace, indepartandu-se. Scena asta facu o mare impresie asupra ne?tiutorului creator al noii ordini, caci ramase cu gura cascata, zarind in pia?a centrala din fa?a primariei Feliciei trupele in?irate in careu, sco?and la comanda strigate de incantare.
— Onoare Existen?ei! — urla unul mai in varsta, cu epole?i ?i pana?, iar un cor de glasuri ii raspunse:
— Onoare, slava ?i marire!
Trurl n-apuca sa scoata o vorba, ca se pomeni luat pe sus ?i aruncat in rand impreuna cu prietenul sau; pana seara trebuira sa faca exerci?ii, adica personal sa aiba parte numai de neplaceri, in schimb vecinului din rand sa-i faca numai Bine, ?i totul la comanda „un, doi, trei!”, iar comandan?ii, numi?i felician?i, adica Gardienii Fericirii Generale, care erau numi?i de mul?ime garfegeni, vegheau cu mare aten?ie ca fiecare in parte ?i cu to?ii laolalta sa manifeste o satisfac?ie deplina ?i o euforie generala, ceea ce in practica s-a dovedit teribil de dificil. In timpul unei scurte pauze a manevrelor felicitologice, Trurl ?i Clapau?ius reu?ira s-o ?tearga din rand ?i sa se ascunda dincolo de gard, apoi, se aruncara intr-un ?an? ?i, sub un foc de artilerie, ajunsera la casa lui Trurl; aici, pentru mai mare siguran?a, se ascunsera in pod. Tocmai la timp, pentru ca prin imprejurimi incepura sa umble patrulele, controland toate cladirile, in cautarea nenoroci?ilor, supara?ilor, tri?tilor, care aveau parte pe loc numai de mangaieri. Trurl, injurand de mama focului, cantarea din ascunzatoarea lui posibilita?ile de lichidare a urmarilor experimentului care luase o intorsatura atat de nedorita, iar Clapau?ius, radea cu gura pana la urechi. Neputand nascoci nimic mai bun, Trurl trimise in catun, oarecum cu inima grea, un deta?ament de demontatori, dar pentru mai mare siguran?a ?i in mare taina fa?a de Clapau?ius, i-a programat in a?a fel ca sa nu se lase ispiti?i de frumoasele lozinci despre bunavoin?a generala ?i deosebita intrajutorare mutuala. ?i se ciocnira trimi?ii lui Trurl cu garfegenii, ca sareau scantei, nu alta. Felicia, capitala lor, lupta eroic, ca sa apere fericirea generala, a?a ca Trurl fu nevoit sa mai trimita rezerve cu cle?ti ?i menghine duble; lupta se transforma intr-un adevarat razboi, razboi in toata regula, caci spiritul de sacrificiu al ambelor par?i era nemaipomenit, mitralierele ?i ?rapnelele nu mai conteneau. Cand, pe la caderea serii, ie?ira afara, campul de lupta arata jalnic. In catunul fumegand, ici ?i colo cate un feliciant, nedemontat in graba pana la capat, ingaima cu glas slab, in agonia lui mecanica, ata?amentul lui absolut ?i de nezdruncinat fa?a de ideea Binelui General. Fara sa-i mai pese de amorul propriu, Trurl izbucni de furie ?i disprerare, caci nu in?elegea in ruptul capului unde a comis gre?eala, datorita careia oamenii de bine au ajuns ni?te cavaleri ai crimei.
— Directiva Bunavoin?ei Universale, dragul meu, daca e prea din cale afara de generala, poate da roade diferite — il lamuri Clapau?ius pentru inceput. Cel ce simte placere in via?a, vrea repede ca ?i ceilal?i sa simta la fel, iar pe cei incapa?ana?i ii impinge spre fericire cu de-a sila.
— Asta inseamna ca Binele poate sa produca Raul! O, ce perfida e Natura Lucrurilor! — exclama Trurl. Atunci am sa declar razboi Naturii insa?i! Adio, Clapau?ius! Ma vezi pentru o clipa invins, dar am pierdut o lupta, nu ?i razboiul!
?i, posomorat, dar cu atat mai inver?unat, se porni singur-singurel pe citirea altor tomuri groase. O voce interioara parca ii sufla ca n-ar fi rau, inaintea urmatoarelor experien?e, sa-?i izoleze casa cu ni?te ziduri ?i sa instaleze in dreptul unor ferestruici ni?te ?evi de tun, dar se gandi totu?i ca pentru nimic in lume nu poate incepe in acest fel edificarea bunavoin?ei generale; hotari, deci, sa creeze de acum incolo numai modele reduse, la scara 1:100.000, in condi?iile sociologiei experimentale microminiaturizate. Pentru o mai buna memorizare, ca sa le aiba mereu sub ochi, atarna pe pere?ii atelierului, frumos caligrafiate, titlurile directivelor: 1) Bunavoin?a Placuta, 2) Blande?ea Persuasiva, 3) Afec?iunea Delicata, 4) Tutelarea Subtila — ?i se apuca de punerea in practica a acestor principii. La inceput a montat o mie de omule?i sub microscop, inzestrandu-i cu cate o ra?iune micu?a ?i cu o nu mult mai mare dorin?a de Bine, pentru ca in domeniul acesta se cam temea de fanatism; omule?ii incepura sa umble alene prin cutiu?a ce le servea de locuin?a ?i care, datorita acestor mi?cari regulate ?i uniforme, semana cu un mecanism de ceas. Le-a mai adaugat ni?ica chibzuiala, rotind butonul gandului-baza ?i indata au inceput sa se mi?te mai vioi ?i, dupa ce le-a mai facut din rama?i?e ni?te unelte mititele, ii vazu la treaba, incercand sa darame cu ele pere?ii ?i capacul cutiei. Atunci amplifica poten?ialul Binelului; indata devenira cu to?ii caritabili, fiecare alerga de colo colo, in cautarea celor care meritau sa fie ajuta?i la nevoie, cu deosebire orbii, vaduvele ?i orfanii. Erau inconjura?i cu atata aten?ie, li se indeplineau pana intr-atat dorin?ele, ca bie?ii de ei incepusera sa se ascunda in spatele balamalelor cutiu?ei, ce mai, vanzoleala civiliza?iei se pornise de-a binelea! Numarul insuficient de orfani ?i cer?etori a provocat o adevarata criza, caci, neputand gasi in groapa asta, adica in cutiu?a, obiecte carora sa li se aplice principiul afec?iunii excep?ionale, micropopula?ia ?i-a creat dupa optsprezece genera?ii credin?a in Orfanul Absolut care nu poate fi ajutat ?i, in genere, nu poate fi facut fericit pana la capat; excesul de afec?iune, devenit metafizica, s-a strecurat, prin aceasta crapatura a infinitului, spre transcenden?a. Privind la cealalta lume, facatorii de bine au populat-o din bel?ug, caci printre fiin?ele adorate a aparut acum Preacurata Vaduva ?i Domnul Cerurilor, care merita ?i el o compasiune ie?ita din comun; in felul acesta lumea de pana atunci a fost serios
