in por?ii mici; in trei saptamani avea deja peste 19.000 de asemenea unita?i prospere.
Conform unei idei, care i s-a parut geniala, Trurl nu stabilea singur nimic in problema fericirii generale, ci implanta numai angstremilor hedotropismul, facand asta in multe feluri. Ba instala in fiecare angstrem cate un centru generator de fericire, ba impar?ea un asemenea centru in particele ?i furniza fiecaruia cate una: atunci mar?ul catre fericire presupunea unirea generala in cadrul unei organizari corespunzatoare. Cei crea?i prin prima metoda i?i saturau hedotropismul pe cont propriu, fara modera?ie, numai ca fiecare, pana la urma, exagerand, plesnea pe tacute. A doua metoda a dat rezultate mai bune. Bogatele civiliza?ii aparute pe lamele ?i-au confec?ionat tehnici sociale ?i cele mai diferite institu?ii culturale. Preparatul nr. 1376 a inventat un emulator, nr. 2931, un cascador, iar nr. 95 — hedonistica frac?ionata in sanul Metafizicii Escalatoare. Emula?ii colaborau in urmarirea modelelor de virtute, impar?indu-se in vigi ?i huri?i. Cat despre huri?i, ace?tia credeau ca nu poate cunoa?te virtutea acela care nu cunoa?te viciul, pentru ca una trebuia separata de cealalta, a?a ca faceau experien?e urmand catalogul viciului ?i nutrind inten?ia solemna de a renun?a la vicii in Ziua Potrivita. Dar aceasta hurisare, fiind o ucenica pregatitoare, a schimbat mijloacele in scop: a?a cel pu?in au considerat vigii. Invingandu-i pe huri?i, au introdus vigorianismul, adica cultura creata din 64.000 de interdic?ii viabile ?i categorice. In timpul guvernarii lor nu era voie nici sa furi, nici sa-nduri, nici sa pici, nici sa prezici, nici sa urci, nici sa te-ncurci, nici sa joci popice, nici sa stai pe alice, nici tu molfaiala, nici tu tranteala, dar aceste aspre interdic?ii au fost luate cu asalt ?i desfiin?ate una cate una, cu mare satisfac?ie ?i cu o pofta generala. Cand, dupa pu?in timp, Trurl a examinat preparatul emulativ, a ramas pe ganduri, vazand vanzoleala ce se iscase: cu to?ii alergau acolo ca ni?te apuca?i, cautand vreo interdic?ie care sa nu fie respectata, cuprin?i totodata de teama, pentru ca nu mai era nici una. A?a ca, de?i unii mai furau, picau, jucau, molfaiau, tranteau la pamant pe care se nimerea, din toate astea se alegeau cu atata placere cat sa chiora?ti un ?oarece.
A?a stand lucrurile, lui Trurl nu-i ramase altceva decat sa inscrie in jurnalul laboratorului ca acolo unde se poate orice, nimic nu-?i produce bucurie. In preparatul nr. 2931 locuiau cascadienii, un neam plin de virtu?i, care intre?ineau cultul multor idealuri, cum ar fi: al Stradaniei Cascaderi?e, al Preacuratei Ingeri?e, al Binecuvantatului Fenestron ?i al altor asemenea Fiin?e Perfecte, carora le aduceau omagii in genunchi, pe care le adorau liturgic, tarandu-se in ?arana in fa?a unor anumite tablouri, in anumite locuri, intr-un anumit mod. ?i tocmai cand Trurl privea uluit punctul culminant al ingerizarii, ingenuncherii ?i tararii in ?arana, to?i aceia, ridicandu-se ?i scuturandu-?i ve?mintele de praf, incepura sa darame soclurile, sa le defenestreze pe caldaram, s-o calce in picioare pe Stradania, s-o necinsteasca pe Ingeri?a, incat privitorului la microscop i se facu parul maciuca. Dar tocmai in aceasta distrugere generala a tot ceea ce fusese pana atunci onorat, ei gaseau acea u?urare care-i facea sa se simta, macar pentru o clipa, cu totul ferici?i. Se parea ca ii amenin?a soarta emula?ilor, dar cascadienii mai prevazatori dispuneam de Institute de Proiectare a Sacrului ?i acestea le furnizau seriile urmatoare; atunci incepeau sa inal?e noile modele pe socluri ?i in altare ?i tocmai prin aceasta era demonstrata scranciobitatea culturii lor. Trurl re?inu ca daramarea idolilor aduce uneori satisfac?ii ?i, spre ?inere de minte, ii numi pe cascadieni — demolatorii.
Urmatorul preparat, nr. 95, se prezenta ?i mai complex. Civiliza?ia cuprinsa in el, a Scarabinilor, avea o dispozi?ie metafizica, adica luase problematica metafizica in propriile sale maini. In aceasta civiliza?ie, se trecea din via?a temporala in Purgatorii-Sanatorii, de acolo in Incanurai, de aici in Inaintederai, apoi in Subrai, de acolo in Langarai ?i, in sfar?it, se deschideau por?ile Aproaperaiului, iar toata aceasta teotactica ?i viclenie consta in aceea ca-?i indepartau ?i-?i amanau fara incetare adevaratul Rai. Ce-i drept, secta Nerabdatorilor cerea sa i se redea indata acest Rai, iar alta, a Scarabinilor-Colaci, in cadrul aceleia?i transcenden?e cuantificate ?i frac?ionate, voia sa ridice la toate etajele trambuline inclinate; cine pa?e?te pe una din ele zboara cu suflet cu iot, pana jos, in via?a temporala, ?i trebuie sa se ca?ere inca o data, s-o ia de la inceput. Intr-un cuvant, acesta urma sa fie Ciclul Inchis cu Pulsa?ie Stochastica, eventual chiar cu Migra?ie Comutativo-Reincarnatorie, dar ortodoc?ii numeau aceasta teorie Erezia Berbelecirii Zdruncinatoare.
Pe urma Trurl mai descoperi alte multe tipuri de metafizica por?ionata; pe unele dintre lamele ?i incepusera sa roiasca mici angstremi, sfin?i ?i binecuvanta?i, pe altele lucrau Rectificatoarele Raului, adica Corectoarele Drumurilor Vie?ii, dar in cursul desacralizarii, multe din aceste instala?ii au fost defectate, iar din Leganarea Transcendentala s-a nascut ici ?i colo, prin laicizare, tehnica construirii obi?nuitelor Teleferice Montane. Intre timp, culturile puternic laicizate au fost inghi?ite de un soi de marasm. Speran?e mult mai mari i-a trezit lui Trurl nr. 6101; se proclama acolo un rai tehnic, solidaristic, de-a dreptul splendid, a?a ca se a?eza mai bine pe scaunel ?i mi?ca butonul micrometric, ca sa ob?ina o imagine mai clara. Chipul i se lungi dintr-o data. Unii locuitori ai acestui ?inut goneau calare pe ma?ini, cautand ceva ce ar fi inca imposibil, al?ii se aruncasera in ni?te bazine, pline cu trufe ?i fri?ca, turnandu-?i in cap icre negre ?i stateau a?a, cufunda?i in bunata?i, sco?and pe nas balona?e de
S-au mai intamplat ?i altele; in incubatorul cu o mie de preparate, in cursul progresului general, s-a trecut la indrazne?e ini?iative exploratorii ?i in felul acesta a inceput era Calatoriilor Interlentilare. S-a vadit ca emula?ii ii invidiau pe cascadieni, cascadienii — pe scarabini, scarabinii — pe demolatori, ?i in afara de asta mai umblau vorbe ?i despre o ?ara in care, sub guvernarea sexocra?ilor, se traia de-a dreptul ca-n basme, de?i nimeni nu ?tia precis cum anume. Se pare ca ceta?enii de-acolo capatasera o asemenea ?tiin?a, ca erau in stare sa se prelucreze singuri trupe?te ?i se subconectau la ni?te hedonerii, un fel de pompe care impingeau extractul condensat de fericire, de?i criticii spuneau cu jumatate de gura cum ca in ?ara aceea necunoscuta domne?te haosul. De?i Trurl a examinat mii de preparate, n-a descoperit nicaieri hedostaza, adica fericirea complet stabilizata. A?a ca a trebuit, de?i cu durere in suflet, sa treaca la categoria basme ?i mituri, toate vorbele iscate in timpul expedi?iilor interlentilare; ?i, nu fara oarecare teama, a pus pe masu?a microscopului preparatul nr. 6590, pentru ca nu mai era sigur daca macar asta o sa-i aduca satisfac?ie. Cultura din acest preparat se ingrijea nu numai de fundamentul ma?inist ai bunastarii, ci ?i de campul necesar crea?iei spirituale superioare. Neamul acestor angstremi se distingea printr-un talent neobi?nuit, caci roiau acolo tot felul de filozofi extraordinari, pictori, sculptori, poe?i, dramaturgi, cantare?i, iar cine nu era un vestit muzician sau compozitor, atunci era desigur astronom sau biofizician, sau cel pu?in saritor-parodist, echilibrist ?i filatelist-artist ?i mai avea pe deasupra ?i o splendida voce catifelata de bariton, auz absolut ?i chiar vise colorate. Intr-un cuvant, in preparatul nr. 6590 mustea necontenit crea?ia. Peste tot nu vedeai altceva decat gramezi de panze pictate, paduri de sculpturi, miriade de car?i savante, tratate morale, de poetica, precum ?i tot felul de opere de un farmec nespus. Cand Trurl a mai reglat obiectivul microscopului, a putut constata existen?a unei forfote de nein?eles. Din atelierele arhipline zburau in strada tablouri ?i busturi, nu se mai putea merge pe placile trotuarului, ci numai pe gramezi de poeme, pentru ca nimeni nu mai citea, nu mai studia, nu mai admira muzica straina, cata vreme fiecare putea fi stapanul tuturor muzelor, o incarnare a geniului turnant. Ici ?i colo, in spatele unor ferestre, se mai puteau auzi ma?inile de scris, mai scar?aiau peni?ele, mai zdranganeau pianele, dar tot mai des cate un geniu se arunca de la cine ?tie ce etaj jos pe caldaram, ajuns la culmea artei sale, dupa ce-?i daduse foc mai intai atelierului. Incendiile izbucneau peste tot, pompierii, inarma?i cu automate, se cazneau sa le stinga, dar cu timpul nu prea mai era cine sa locuiasca in casele salvate. Automatele canalizarii, salubrita?ii, pompierilor ?i altele incepura sa cunoasca incet-incet realizarile acestei civiliza?ii muribunde, devenind tot mai mult pe gustul lor, ?i, pentru ca le in?elegeau pe toate, incepura sa evolueze in direc?ia unei inteligen?e tot mai inalte, ca sa se poata adapta corespunzator la acest mediu, puternic spiritualizat. Acesta era sfar?itul sfar?itului, pentru ca nimeni nu mai matura, nu mai canaliza, nu mai cura?a nimic, nu mai stingea nici un foc, peste tot domnea cititul, recitatul, cantatul ?i jucatul; canalele se infundasera, gunoaiele
