neglijata ?i organiza?iile monahale au inghi?it pe cele laice. Asta nu prea era pe gustul lui Trurl, a?a ca mai adauga ni?el ra?ionalism, ni?el scepticism ?i luciditate, pana ce totul se mai lini?ti.
Dar nu pentru multa vreme. I?i facu apari?ia Electrovolter, declarand ca nu exista nici un Orfan Absolut, numai Cosmosul, adica un Cub, creat prin for?a Naturii; absoluti?tii orfanici l-au excomunicat, dar Trurl a fost nevoit sa plece pu?in dupa cumparaturi ?i, cand s-a intors, dupa vreo doua ore, cutiu?a sarea de colo colo prin tot sertarul, caci incepuse razboiul religios. Trurl a mai adaugat ni?el altruism, dar n-a provocat decat o u?oara palpaire; mai puse cateva por?ii de inteligen?a ?i atunci se mai raci treaba, dar pe urma mi?carile se pornira din nou, iar din vanzoleala aceea fara noima incepura sa se formeze escadroane mar?aluind cu un pas de o regularitate aproape enervanta. In cutie tocmai se scursese un secol; absoluti?tii ?i electrovolteri„nii disparusera fara urma, cu to?ii nu faceau altceva decat sa discute pe tema Binelui General, se scriau chiar studii savante despre asta, evident, cu totul laice, dar curand s-a pus problema originii intregii societa?i: unii ziceau ca aceasta s-a nascut din praful din jurul balamalelor de alama ale cutiei, al?ii ca era urmarea unei invazii cosmice din exterior; ca sa poata afla raspunsul la aceasta intrebare arzatoare, au construit Marele Sfredel, cu inten?ia de a fora ?i cerceta Cosmosul, deci cutia, ca sa vada ce se afla dincolo. ?i pentru ca acolo puteau sa fie for?e necunoscute, se apucara sa me?tereasca in acela?i timp ?i ni?te turnule?e. Trurl tare se mai necaji, vazand toata tara?enia asta; dezamagit la culme, stranse totul la repezeala ?i, aproape plangand, i?i zise: Ra?iunea duce la uscaciune, iar Binele la nebunie! De unde toate astea, de unde aceasta fatalitate constructiv-istorica? Hotari sa cerceteze situa?ia asta aparte. Scoase primul sau prototip, vechiul Contemplator, din camara in care-l aruncase ?i, cand acesta incepu sa geama de placere estetica inaintea unei gramezi de gunoi, ii implanta o mica doza de inteligen?a. Ferconexul i?i potoli imediat gemetele. Il intreba ce nu-i e pe plac, iar el ii raspunse:
— De placut imi place totul, n-a? avea nimic de zis, numai ca imi strunesc oarecum admira?ia prin reflec?ie. Vreau sa ?tiu mai intai de ce imi place, de fapt, adica de unde-mi vine asta, ?i de asemenea de ce, in ce scop. ?i in genere, cine e?ti tu, care ma sco?i din contemplare ?i cugetare prin atatea intrebari? Ce raport este intre existen?a ta ?i a mea, ai? Simt ca ceva imi cere sa te admir ?i pe tine, dar chibzuiala imi porunce?te sa ma impotrivesc acestei porniri launtrice, pentru ca ar putea fi o capcana, care mi se intinde, nu-i a?a?
— In privin?a existen?elor noastre — incepu Trurl, total imprudent — sa ?tii ca eu te-am creat ?i pentru ca sufletul tau sa aiba ceva din existen?a, am facut in a?a fel ca intre tine ?i lume sa domneasca armonia perfecta.
— Armonia? — zise Ferconex, indreptandu-?i atent obiectivele catre el. Armonia, zici, domnul meu? Dar de ce am trei picioare? De ce am capul mai sus decat ele? De ce sunt sudat din partea stanga cu tabla de cupru, iar din dreapta cu tabla de fier? De ce am cinci ochi? Raspunde, daca totul urma sa fie adevarul adevarat, spune ca m-ai facut din nimic, domnule!
— Ai trei picioare, pentru ca nu se poate sta comod numai pe doua, iar patru — ar fi fost un surplus inutil de material — il lamuri Trurl. Ochi ai cinci, pentru ca atatea am avut sticle bune la indemana, iar cat prive?te tabla, tocmai mi s-a terminat o?elul cand ?i-am me?terit stratul protector.
— Asta-i buna — pufni in ras Ferconex. Vrei sa-mi bagi in cap ca totul a fost opera unei intamplari oarecare, a unei simple nimereli, a unui curat din-te-miri-ce?! ?i eu trebuie sa cred toate tampeniile astea?
— Pai presupun ca ?tiu cel mai bine cum a fost, daca eu te-am construit — ii raspunse Trurl, scos pu?in din fire de atata fermitate ?i infumurare.
— Vad aici doua posibilita?i — continua, prudent, Ferconex. Prima, sa min?i de inghea?a apele. Asta o las pentru mai tarziu, pentru ca n-am cercetat-o. A doua ca, in accep?iunea ta, spui adevarul, dar din aceasta nu rezulta nimic esen?ial, pentru ca acest adevar, in ciuda pu?inei tale ?tiin?e, dar in conformitate cu una mai buna, este un fals.
— Cum adica?
— Foarte simplu. Ceea ce ?ie ?i s-a parut a fi un intamplator concurs de imprejurari nu trebuie neaparat sa fie a?a. Lipsa de tabla de o?el ai considerat-o, probabil, ca un accident, dar de unde ?tii ca n-a hotarat-o Necesitatea Absoluta? Prezen?a tablei de cupru ?i s-a parut cat se poate de potrivita, dar ?i aici se poate intrevedea amestecul Armoniei Prestabilite. La fel ?i in numarul ochilor ?i picioarelor mele trebuie sa se ascunda Secretele abisale ale Ordinii Supreme ca Semne Seculare ale numerelor, rela?iilor ?i propor?iilor. Mai departe: trei, ca ?i cinci, sunt numere prime. Pot oare sa fie impar?ite unul la altei — ce zici? Trei ori cinci fac cincisprezece, adica unu ?i cinci; adunate, fac ?ase, iar ?ase impar?it la trei face doi, adica cifra culorilor mele, pentru ca eu sunt dintr-o parte un Ferconex de cupru, iar din cealalta de fier! Oare o asemenea rela?ie precisa putea sa fie rezultatul intamplarii? E ridicol! Sunt o fiin?a care depa?e?te orizontul tau marunt, tinichigiu primitiv ce e?ti! Daca o fi totu?i ceva adevar in faptul ca m-ai construit (lucru greu de crezut, de altfel), atunci, in asemenea condi?ii, ai putea fi considerat un instrument obi?nuit al Legilor Supreme, iar eu — scopul lor propriu-zis. Tu e?ti o intamplatoare picatura de ploaie, iar eu — planta, care, prin culoarea coroanei florale, lauda orice crea?ie; tu e?ti o scandura putreda de gard, aruncand o umbra oarecare, iar eu — lumina soarelui, care spune scandurii cum se desparte intunericul de lumina; tu e?ti o unealta oarba, produsa de Mana Seculara, care mi-a dat mie via?a! A?a ca degeaba te zba?i sa-mi injose?ti existen?a, declarand ca quintoochimea mea, tripiciorimea mea, bicoloritul meu sunt numai rezultatul unor cauze materialo-depozito-economice. Vad in toate acestea o reflectare a rela?iilor superioare ale Existen?ei ca Simetrie, ale carei sensuri inca nu le in?eleg cum se cuvine, dar pe care le voi in?elege, desigur, dupa ce ma voi ocupa de aceasta problema intr-o clipa de ragaz, iar in ceea ce te prive?te, cu tine n-am sa mai stau de vorba, fiindca e pacat de timpul meu.
Infuriat de acest discurs, Trurl il tari pe narava?ul Ferconex inapoi in camara, ?i, de?i urla cat il ?inea gura, invocand dreptul la autodeterminare, libertatea individului precum ?i integritatea personala, el ii deconecta amplificatorul de inteligen?a ?i se intoarse pe furi? acasa, uitandu-se in jur daca nu i-a observat cineva ac?iunile. Pentru ca violen?a exercitata impotriva lui Ferconex ii dadea un sentiment de ru?ine —?i, a?ezandu-se acum in fa?a car?ilor deschise, se sim?ea aproape un criminal.
Parca e un blestem in toata materia asta a construc?iei, care are in vedere numai Binele ?i Fericirea Universala — se gandi el — daca orice incercari ?i pregatiri, chiar in faza ini?iala, ma imping spre ac?iuni oribile ?i nasc mustrari de con?tiin?a! Naiba sa-l ia pe Ferconex, cu Armonia lui Prestabilita! Trebuie sa m-apuc altfel de treaba.
Pana atunci experimentase prototipurile unul dupa altul, deci fiecare pas ii inghi?ea mult timp ?i materiale. Acum se hotari sa dea drumul la o mie de experimente in acela?i timp, la scara de 1:1.000.000. La microscopul electronic analiza atomii, numara?i unul cate unul, astfel incat din ei aparura mici fiin?e, nu mult mai mari decat microbii, numite angstremi; un sfert de milion de asemenea indivizi formau o cultura, care putea fi pusa pe lamela de sticla cu o pipeta sub?ire cat un fir de par. Fiecare asemenea preparat de microciviliza?ie se prezenta ochiului liber precum o mica pata de culoare cenu?iu-maslinie, iar ceea ce se intampla in aceasta pata putea fi observat numai daca era marit la maximum.
Trurl i-a dotat pe to?i angstremii cu mici regulatoare altruistico-eroico-optimiste, cu aparatoare anti- agresive, cu un imperativ categoric, ?i totodata electric, de o calitate de-a dreptul nemaiintalnita, precum ?i cu un microra?ionalizator cu surdine, atat pentru ortodoxie, cat ?i pentru erezie, pentru a nu lasa loc nici unui fel de fanatism; a picurat culturile pe lamele, pe acestea le-a facut pache?ele, iar din pache?ele a facut pachete mai mari; pe toate le-a a?ezat pe poli?ele unui incubator al civiliza?iei, pe care l-a incuiat pentru doua zile ?i jumatate. In prealabil, a acoperit fiecare civiliza?ie cu o lamela capac, bine cura?ata, de culoare azurie, pentru ca aceasta urma sa devina cerul acelei comunita?i; a mai adaugat cu pipeta hrana ?i materie prima pentru fabricarea a ceea ce considera, prin
Primele trei sute de preparate au trecut repede examenul. Simptomele erau de obicei acelea?i. Mai intai mica pata de cultura incepea sa se dezvolte, slobozind pe de laturi ramuri sub?irele, apoi deasupra ei se ridica un norule? u?or sau un fel de cea?a, ca o panza, apareau luciri microscopice care acopereau microora?ele ?i microcampurile cu un praf fosforic, dupa care intregul se risipea ca nisipul, cu un tremur u?or. Montand la microscop o luneta maritoare de opt sute de ori, Trurl putu sa observe intr-unui din aceste preparate numai ruini fumegande ?i cenu?a; printre ele apareau resturi afumate de steaguri cu inscrip?ii, pe care, fiind prea mici, nu le putu descifra. Toate aceste lamele le-a aruncat iute la co?ul de gunoi. Dar nu peste tot era a?a de rau. Sute de culturi cre?teau in sus, dezvoltandu-se rapid, ?i cand au inceput sa nu mai aiba loc pe lamela, le-a mutat pe altele,
