dadeau pe dinafara, focul a distrus ?i el ce mai ramasese ?i in tot acest peisaj incremenit doar praful de funingine mai staruia ?i foile de hartie, pe jumatate arse, din care se mai ghiceau versurile. Trurl n-a mai putut suporta acest spectacol, ?i a aruncat preparatul in cel mai intunecat col?i?or al sertarului; multa vreme a ramas pe ganduri, clatinand din cap, cuprins de un mare zbucium sufletesc, caci, intr-adevar, nu mai ?tia ce sa faca. Abia strigatele unor trecatori il smulsera din apatie:
— Arde, arde! ?i chiar biblioteca lui ardea, pentru ca vreo cateva civiliza?ii, ratacite din nebagare de seama printre car?i, fusesera atacate de un mucegai obi?nuit, iar ele, luandu-l drept ni?te invadatori cosmici, cu inten?ii agresive, incepusera sa-i atace pe intru?i, ?i de aici s-a iscat focul. Au ars astfel peste trei mii din car?ile lui Trurl ?i de doua ori pe atatea civiliza?ii au pierit in flacari. Se aflau printre ele ?i din acelea care, dupa cele mai exacte calcule ale lui Trurl, ar mai fi putut inca nimeri pe drumul catre Fericirea Universala. Dupa stingerea focului, in atelierul lui inundat de apa ?i afumat pana in tavan, Trurl s-a a?ezat pe un scaunel tare ?i, ca sa se mai consoleze, se apuca sa examineze acele civiliza?ii care scapasera, fiindca incendiul le gasise ascunse in incubatorul inchis ermetic. Una dintre ele era atat de avansata ?tiin?ific, incat reu?ise sa-?i confec?ioneze lunete astronomice, cu care il fixau atente pe Trurl; el percepea sticlele indreptate in direc?ia lui, ca pe o picatura infima de roua. Un zambet prietenos ii lumina fa?a, la vederea acestui spectacol al setei de cunoa?tere, dar imediat sari in sus, ?ipand, duse mana la ochi ?i fugi repede la farmacie, caci sim?i o arsura dureroasa: fusese atins de razele-laser ale astrofizicienilor acelei mici civiliza?ii. De atunci, nu se mai apropie de microscop decat purtand ochelari negri.
Marile goluri, provocate de incendiu printre culturi, trebuiau lichidate, a?a ca Trurl se apuca iar de me?terit angstremi. Intr-o zi se intampla ca micromanipulatorul i-a cam tremurat in maini ?i mi?carea de propulsie pe care a provocat-o, in loc de dorin?a de Bine, s-a dovedit a fi pofta de Rau. De data asta, el n-a aruncat preparatul stricat, ?i l-a bagat in incubator ca ?i pe celelalte, manat de curiozitatea de a afla ce forma monstruoasa ar putea sa capete civiliza?ia formata din fiin?e mizerabile inca din embrion. Mare nu-i fu mirarea, cand pe lentila de baza aparu atunci o cultura cat se poate de obi?nuita, nici mai buna, nici mai rea decat oricare alta! Trurl se lua cu mainile de cap.
— Asta-i buna! exclama el. Va sa zica a?a, din to?i bunu?ii ?i blandu?ii, din to?i cura?eii ?i iubi?eii iese tot una ca din orice incurca-ma?e, secaturoi ?i dezgustalai! Hm! Nu-n?eleg nimic dar simt ca sunt aproape de un mare Adevar! Atat Binele, cat ?i Raul fiin?elor inteligente dau roade asemanatoare — cum sa in?eleg a?a ceva? De unde fatalitatea asta?
?i tot a?a ra?iona, cantarea, dar nimic nu-i ie?ea la socoteala. Ascunse atunci toate civiliza?iile in sertar ?i se duse la culcare.
A doua zi, de diminea?a, i?i zise:
— Se vede treaba ca m-am apucat de rezolvarea celei mai grele probleme din tot Cosmosul, daca pana ?i Eu insumi Personal nu pot s-o scot la capat! O fi oare Ra?iunea de neimpacat cu Fericirea, dupa cum pare a arata casus-ul Ferconexului, care s-a scaldat atata in extazul existen?ial cat timp nu i-am rasucit butonul gandirii? Dar nu pot admite o asemenea eventualitate, nu sunt de acord cu ea, nu o consider drept o proprietate a Naturii, pentru ca asta ar insemna sa acceptam o perfidie rautacioasa ?i vicleana, de-a dreptul diabolica, furi?ata in Biblie, dormitand in materie, care n-a?teapta decat trezirea con?tiin?ei — ca pe un izvor de suferin?e in locul deliciilor existen?ei. Cosmosul trebuie sa renun?e la ideea care vrea sa imbunata?easca aceasta stare de lucruri! Trebuie sa schimb ceea ce este. Dar sunt incapabil s-o fac. Sa insemne oare ca ma aflu in dificultate? Da’ de unde! Atunci de ce ar mai exista amplificatori ai inteligen?ei? Ceea ce nu pot sa urnesc de unul singur, or sa mi?te in locul meu ma?inile ra?ionale. Am sa construiesc un Computer pentru rezolvarea dilemei existen?iale!
Cum hotari, a?a ?i facu. Dupa douasprezece zile avea gata, in mijlocul atelierului, o ma?ina uria?a, mergand cu curent, in forma regulat unghiulara, oare nu facea ?i nici nu putea sa faca altceva decat sa lupte victorios cu problemele. O puse in func?iune ?i, fara sa a?tepte ca electricitatea sa-i incinga maruntaiele cristaline, pleca la plimbare. Cand se intoarse, i?i vazu ma?ina cufundata intr-o lucrare deosebit de complicata. Din ceea ce avea la indemana montase alta ma?ina, mult mai mare decat ea insa?i. Aceasta, la randul ei, in timpul nop?ii ?i al zilei urmatoare a smuls din temelii pere?ii casei ?i a aruncat in aer acoperi?ul, construind alta ma?inarie, ?i mai mare. Trurl i?i facu un cort afara, a?teptand! rabdator sfar?itul acestor teribile munci intelectuale, dar nici pomeneala de a?a ceva, Pe camp inainte, pana in padure, pravalind la pamant copacii, cre?teau unul dupa altul, corpuri mecanice, genera?iile primului Computer, care, cum apareau, intrau cu zgomot surd in apa raului, iar Trurl, vrand sa vada cu ochii lui tot ceea ce se na?tea, trebuia sa parcurga o bucata buna de drum, in mar? for?at. Cand ajunse sa constate mai exact legaturile succesive ale ma?inilor, incremeni. Se intamplase ceea ce ?tia, de fapt, numai din teorie; dupa cum glasuie?te ipoteza marelui Cerebron Emtadrata, marele maestru-artist al celor doua cibernetici, o ma?ina cifrata careia i se da o sarcina ce-i depa?e?te puterile, daca depa?e?te un anumit prag, numit Bariera In?elepciunii, in loc sa se trudeasca singura cu rezolvarea problemei, construie?te o alta ma?ina, dar ?i aceasta, destul de vicleana de-acum, ca sa in?eleaga ce ?i cum, greutatea ce i se pune in spinare o transmite urmatoarei ma?ini, pe care a ?i construit-o la iu?eala ?i procesul acesta de transmitere a sarcinilor merge la infinit! Macaralele de o?el ale celei de a patruzeci ?i noua genera?ii de ma?ini atinsesera orizontul ?i numai zgomotul gandirii lor, care consta in transmiterea problemelor tot mai departe ?i mai departe, putea sa asurzeasca o cascada. Pentru ca de?teptaciunea nu inseamna altceva decat priceperea de a trece pe seama altuia treaba pe care trebuia s-o faci tu insu?i; pentru ca numai prostanacii cifra?i mecanici mai asculta de programe. In?elegand natura fenomenului, Trurl se a?eza pe un trunchi de copac, daramat tocmai prin evolu?ia expansiva a computerului, ?i scoase din adancul pieptului un geamat surd.
— Sa fie oare asta o problema din cele nerezolvabile — se intreba el. Dar atunci Computerul trebuie sa-mi aduca dovada imposibilita?ii de rezolvare, ceea ce, natural, cum e atat de multilateral descuiat la cap, nici nu-i. trece prin minte; pentru ca ar cadea in capcana furioasei lenevii, a?a cum ne-a inva?at candva maestrul Cerebron. Hm! Ce spectacol scarbos e asta: ra?iunea, care este deja destul de inteligenta, ca sa in?eleaga ca nu trebuie sa se chinuiasca sa rezolve ceva, pentru ca e suficient sa fabrice un instrument corespunzator pentru asta, iar acest instrument, fiind el insu?i destul de perspicace, continua acel curs logic, fara limite, fara masura! Am construit, fara sa vreau, un Extinzator, ?i un Dezlegator de Probleme! Nu le pot interzice ma?inilor sa ac?ioneze
Trurl se framanta intruna, pana ce, intr-un tarziu, hotari ca trebuie sa ac?ioneze cu totul altfel: Fiecare ma?ina trebuie sa aiba un supraveghetor pur ?i simplu nemaipomenit de de?tept, adica pe mine, dar, ia stai, doar n-o sa ma impart ?i n-o sa ma sfa?ii in buca?ele, de?i… la drept vorbind, de ce nu m-a? multiplica pe mine?! Evrika!
?i proceda in felul urmator: i?i facu o copie a lui insu?i in interiorul unei ma?ini separate de cifrat ?i, din acel moment, numai acea copie matematica urma sa-?i bata capul cu problemele; introduse in programe posibilitatea de copiere a copiilor trurliene, iar din exterior conecta la sistem un accelerator rapid, pentru ca, sub controlul roiului de Trurli, totul sa mearga inauntru fulgerator. Dupa care, mul?umit, i?i scutura de pe corp praful de o?el cu care se acoperise in timpul acestor grele munci ?i o porni la plimbare, fluierand fara grija.
Se intoarse tocmai spre seara ?i indata il lua la intrebari pe Trurlul cifric din ma?ina, adica propria lui copie dinauntru, vrand sa afle cum merge treaba.
— Dragul meu — ii raspunse celalalt Trurl prin orificiul cu destina?ia de ie?ire cifrica — mai intai am sa-?i spun ca nu e frumos, ba chiar, fara sa umblam cu manu?i, a? putea zice ca e ru?inos sa te impachetezi pe tine insu?i, in ma?ina, in forma de copie cifrica, prin metoda informativ-abstract-programatica, ?i asta pentru ca nu-?i arde sa-?i ba?i capul cu o problema dificila! ?i intrucat m-ai calculat, m-ai axiomatizat ?i m-ai programat astfel incat sunt exact ?i la fel de de?tept ca ?i tine, nu vad nici un motiv pentru care eu trebuie sa-?i raportez ?ie, cata vreme asta se poate, ca sa zic a?a, ?i invers!
— Bine, da’ eu nu m-am ocupat deloc cu problema asta, m-am plimbat numai pe camp ?i prin padure! — raspunse Trurl, descumpanit. ?i pe urma, chiar daca a? vrea, nu-?i pot spune nimic ce ar fi in legatura cu problema. De altfel, m-am spetit intr-atata, ca mai ca mi-au plesnit neuronii, acum e randul tau. Nu fi atat de uracios, te rog, ?i spune tot!
— Neputand sa ies din ma?ina asta blestemata in care m-ai inchis (?i asta-i alta treaba, o sa ne mai socotim noi, ca ?i perforarile din program), am cantarit in esen?a toata chestiunea — mormai Trurl cel cifric prin deschizatura. Ce-i drept, m-am ocupat, spre consolare, ?i cu alte probleme, fiindca m-ai programat aici gol ?i descul?, tu, frate-rupt-in-coate, ruda zaluda ce e?ti, a?a ca a trebuit sa-mi me?teresc un halat cifric ?i ni?te izmene
