Ciberiada

cifrice, precum ?i o casu?a cifrata, cu gradina, semanand leit cu a ta, ba chiar mai frumoasa, pe urma am atarnat deasupra lor un cer cifric, cu ni?te constela?ii cifrice, iar cand te-ai intors, tocmai ma gandeam in ce mod sa-mi prepar un Clapau?ius cifric, pentru ca aici, printre ata?ia condensatori luneco?i, in vecinatatea atator cabluri ?i tranzistori scarbo?i, ma plictisesc de moarte!

— Ei, lasa-le incolo de izmene cifrice. Spune-mi, in ce stadiu ai ajuns cu problema, te rog!

— Sa nu crezi ca ai sa-mi temperezi prin rugamin?i indignarea mea legitima. Pentru ca eu sunt de fapt tu, numai ca dublat ca urmare a inmul?irii, te cunosc foarte bine, dragul meu. Ma uit doar o clipa la propriul meu eu ?i vad ca in palma toate gainariile tale. N-ai sa po?i ascunde nimic fa?a de mine!

Atunci Trurl cel natural incepu sa-l conjure ?i sa-l roage pe cel cifric, chiar umilindu-se ni?el in fa?a lui. Pana la urma, celalalt ii zise prin supapa de ie?ire:

— Nu pot sa-?i spun ca n-a? fi rezolvat deloc problema, pentru ca ceva rezultate am avut totu?i. E teribil de grea, a?a ca am hotarat sa infiin?ez in ma?ina o universitate speciala ?i, pentru inceput, m-am numit pe mine insumi rector ?i director general al acestei institu?ii, iar la catedrele, care deocamdata sunt numai patruzeci ?i patru, am incadrat dubluri special executate in acest scop, adica ni?te Trurli cifrici de gradul al doilea.

— Ce, iara?i? — gemu Trurl cel natural, fiindca i?i amintise de Teorema lui Cerebron.

— Nici un „iara?i”, magarule, pentru ca, datorita unor siguran?e corespunzatoare, n-am sa admit sa se ajunga la regressus ad infinitum. Vice-Trurlii mei, oare conduc catedrele de felicitologie generala, hedonistica experimentala, construc?ii de ma?ini fericite, de drumuri suflete?ti ?i batute, imi prezinta trimestrial rapoarte (fiindca aici noi ac?ionam cu accelerator, dragul meu), dar, din pacate, administrarea unui astfel de complex universitar puternic imi ia mult timp, apoi cadrele trebuie doctorizate, habilitate, promotorizate, a?a ca-mi trebuie o alta ma?ina cifrica, fiindca in asta ne lovim unii de al?ii, cu toate catedrele ?i laboratoarele. Ar fi mai buna totu?i o ma?ina de opt ori mai mare.

— Iara?i?!

— Nu ma plictisi. Doar ?i-am spus ca numai pentru probleme administrative ?i formarea cadrelor. Ce-?i inchipui, ca am sa conduc singur secretariatul?! — se infurie Trurl cel cifric. Sa nu-mi faci greuta?i, ca altfel am sa desfiin?ez toate catedrele, am sa fac din ele un Ora?el Vesel ?i am sa ma dau in calu?ei cifrici, am sa beau miere cifrica dintr-un ulcior cifric, ?i ce-ai sa-mi faci!?

Trurl cel natural trebui din nou sa-l potoleasca, dupa care celalalt continua:

— Dupa cum rezulta din rapoartele ultimului trimestru, problema nu sta rau. Pe idio?i po?i sa-i ferice?ti cu ce s-o nimeri, mai rau e cu de?tep?ii. Ra?iunii nu e u?or sa-i intri in voie. O minte ?omera e pur ?i simplu o gaura moarta, un nimic, ii sunt necesare ni?te piedici. Invingand in lupta cu ele, fericitul cade indata in frustrare, ba chiar in castrare. Trebuie deci sa i se puna in, fa?a mereu noi piedici, pe masura lui. Acestea sunt nouta?ile pe care le am de la catedra de felicitologie teoretica. Pe de alta parte, experimentatorii mei ii vor propune pe director ?i pe trei docen?i pentru a fi decora?i cu medalii cifrice.

— Pentru ce? — indrazni sa intrebe Trurl cel natural.

— Nu ma intrerupe. Ei au creat doua prototipuri: o ma?ina contrastiva de fericire ?i alta escalativa. Prima ferice?te abia cand e pusa in func?iune, caci singura aduce numai neplaceri: cu cat sunt mai mari, cu atat mai placut este dupa aceea. A doua folose?te metoda amplificarii impulsurilor. Profesorul Trurl XL de la catedra de hedomatica a cercetat ambele modele ?i considera ca nu sunt bune de nimic, pentru ca ra?iunea care are exact parte de fericire incepe sa simta nevoia de nefericire.

— Cum adica? E?ti sigur de asta?

— Da’ mai ?tiu eu? Profesorul Trurl a exprimat asta prin formula: „Cel fericit pana la capat vede fericirea lui in nefericire”. Dupa cum vezi, moartea nu e pe placul nimanui. Profesorul Trurl a creat doua gramezi de nemuritori, care au inceput dintr-o data sa ceara satisfac?ie, din cauza faptului ca unii, cu vremea, cadeau ca mu?tele in jurul lor, dar pe urma s-au obi?nuit ?i au inceput, fiecare cam putea, sa se aga?e de propria nemurire. Au ajuns chiar pana la ciocanul pneumatic. Cat prive?te cercetarea opiniei publice, dispun de rezultatele din ultimele trei trimestre. N-am sa te plictisesc cu statistica; rezultatul se poate concentra in formula: „Cei ferici?i sunt intotdeauna al?ii” — cel pu?in a?a rezulta din raspunsurile celor intreba?i. Profesorul Trurl ne asigura ca nu exista virtute fara viciu, frumuse?e fara uraciune, eternitate fara morminte, adica fericire fara mizerie.

— Nu sunt de acord! Interzic! Veto! — striga infuriat Trurl catre ma?ina, dar ea riposta pe loc:

— Taca-?i pliscul. M-am saturat de Fericirea ta Universala, mi-a ie?it pe nas. Uita?i-va la el, ?i-a facut rost de o sluga cifrica, iar el umbla aiurea prin paduri, cibercanalia! ?i pe urma tot lui nu-i sunt pe plac rezultatele!

Trurl fu nevoit iara?i sa-l mai imbuneze; in sfar?it, auzi continuarea:

— Catedra de perfec?ionistica a creat o comunitate inzestrata cu ingeri pazitori sintetici, fiecare ridicandu-se deasupra pupilului sau, la zenit, intr-un sputnic. Ingerii a?tia, fiind automate ale con?tiin?ei, sprijina virtutea printr- un ambreiaj suplimentar de pe o orbita sta?ionara, dar eficacitatea in sistem este scazuta. Pacato?ii mai perver?i se sprijineau de ingerii lor pazitori cu arme antitanc. A?a s-a ajuns sa se lanseze pe orbite cibarhangheli de o construc?ie fortificata, adica a inceput escalada prevazuta teoretic. Facultatea de hedonistica aplicata, catedra de matematica sexuala, seminarul de teorie a mul?imii sexelor raporteaza in darea de seama ca spiritul are o construc?ie ierarhica. Jos de tot se afla percep?iile senzuale, sa zicem, dulcea?a, amarul, din care se fauresc cele derivate, aflate o treapta mai sus, ?i pe urma nu numai zaharul este dulce, dar ?i o privire, nu numai pelinul e amar, ci ?i singuratatea. Deci nu trebuie sa te apuci de treaba incepand de sus, ci numai de jos de tot. Dar aici e buba, cum sa faci asta. Conform ipotezei conferen?iarului Trurl XXV, sexul este un focar in care Ra?iunea intra in conflict cu Fericirea, pentru ca in Ra?iune nu exista nimic sexual, iar in sex nu exista nimic ra?ional. Ai auzit cumva de a?a-numitele ma?ini cifrice lascive?

— Nu.

— Ei, vezi? Trebuie sa rezolvi prin metoda apropierilor succesive. Inmul?irea prin muguri lichideaza problema pentru ca fiecare devine propriul sau amant, flirteaza cu sine insu?i, se adora pe sine, se mangaie pe sine, dar de aici rezulta egoismul, narcisismul, satura?ia ?i amor?irea. Cand ai doua sexe, totul devine prea banal; combinatorica ?i permuta?ionistica, nedezvoltandu-se cum se cuvine, se sting inainte de vreme. In condi?iile a trei sexe apare problema inegalita?ii, apare fantoma terorii antidemocratice, se formeaza coali?ii, ?i de aici rezulta o minoritate sexuala, de unde inva?atura ca numarul de sexe trebuie sa fie un numar par. Cu cat sunt mai multe sexe, cu atat mai bine, pentru ca dragostea devine o ocupa?ie sociala, colectiva, dar, pe de alta parte, din cauza surplusului de aman?i se isca aglomera?ia, imbulzeala, incurcatura, ?i asta nu e de dorit. Un tete-a- tete nu inseamna sa ne ingramadim ca pe strada. Tot dupa teoria grupurilor a conferen?iarului Trurl, cifra optima este de 24 de sexe; numai ca trebuie sa se construiasca strazi ?i dormitoare suficient de largi, pentru ca ar fi un lucru nepotrivit ca logodnicii sa porneasca la plimbare in randuri de cate patru.

— Astea-s prostii!

— Tot ce se poate. Dar ?i-am prezentat numai un raport provizoriu al conferen?iarului Trurl. Un tanar hedolog care promite este asistentul Trurl. Dupa parerea lui, trebuie sa ne hotaram daca punem de acord Existen?a cu fiin?ele, sau fiin?ele cu Existen?a.

— Aha, interesant. Cum vine asta?

— Asistentul Trurl vede acestea in felul urmator: fiin?ele, perfect construite, capabile de autoextaz permanent, n-au nevoie de nimeni ?i nimic; in esen?a, se poate alcatui un Cosmos umplut tocmai cu asemenea fiin?e, care se ridica liber in spa?ii, in loc de sori, stele ?i galaxii; fiecare poate exista pe cont propriu, ?i basta. Comunita?ile pot aparea numai din fiin?e imperfecte, care au nevoie de oarecare ajutor mutual, ?i cu cat sunt mai pu?in perfecte, cu atat mai intensiv cer sprijin, deci se cuvine sa se alcatuiasca prototipuri care, fara asisten?a permanenta, oferita mutual, sa se faca dintr-o data mici farame. Conform acestui proiect, laboratoarele noastre au creat o comunitate formata din indivizi care se autodisemineaza intr-o clipita; din pacate, cand asistentul Trurl a venit la ei cu un grup de anchetatori pentru a le asculta opinia, a fost batut mar ?i acum zace in spital. Dar ma doare gura de cand ma tot apas la gaurile astea blestemate. Da-mi drumul din ma?ina, poate am sa-?i mai spun ceva, daca nu, nimic.

— Cum sa-?i dau drumul, cata vreme nu e?ti material, ci numai cifric? Crezi ca pot sa dau drumul glasului meu de pe un disc, din care vorbesc? Nu fi magar, zi-i mai departe!

— ?i cu ce ma aleg din asta?

— Nu ?i-e ru?ine sa vorbe?ti a?a?

— De ce sa-mi fie ru?ine? Doar tu ai parte de toata gloria de pe urma acestei experien?e!

— Am sa ma straduiesc sa-?i fac rost de o decora?ie.