batran profesor, ca sa te scoata din incurcatura? Nu respec?i deloc corpul meu neinsufle?it, care nu mai dore?te nimic de la lumea asta, neispravitule! Ei, spune acu’, spune daca pana ?i in mormant nu-mi dai pace!
— Domnule! Maestre! — incepu Trurl, cu un glas ceva mai vioi. Dovede?ti ?i acum aceea?i perspicacitate… A?a e, nu te in?eli! Am facut-o de oaie… ?i nu ?tiu cum s-o scot la capat. Dar n-am indraznit sa Va supar, tocmai pe Domnia Voastra, pentru o treaba de interes personal! Va deranjez, Domnule Profesor, numai din ra?iuni superioare…
— Lasa elocven?a ?i toate vorbele galante po?i sa le pui in cui! — bombani din groapa Cerebron. Va sa zica a?a, patrunzi pana la mormant, pentru ca ai incurcat-o ?i te-ai certat ?i cu amicul ala al tau, care ?i-e ?i rival, cum ii zice… Clop… Clip… Clap… luate-ar…!
— Clapau?ius! A?a este! — ii ?opti repede Trurl, luand fara sa vrea, pozi?ie de drep?i.
— Exact. ?i in loc sa discu?i problema cu el, tu, arogant ?i infumurat cum e?ti, ?i pe deasupra ?i prost de-a binelea, rascole?ti noaptea prin cimitir, ca sa te scoata din belea tot umbra batranului vostru profesor. Am zis bine, nu? Zi ca nu-i a?a, neghiobule!
— Domnule! Maestre! Era vorba de cel mai important lucru in tot Universul, de fericirea tuturor fiin?elor ra?ionale! — se porni Trurl cu vorba ?i, aplecandu-se ca la spovedanie deasupra sitei microfonului, incepu sa in?ire la repezeala ?i in amanunt toate intamplarile petrecute de la ultima discu?ie cu Clapau?ius, fara sa omita nimic, fara sa incerce sa ascunda sau sa infrumuse?eze ceva.
Cerebron, tacand la inceput ca mormantul, incepu, dupa obiceiul lui, sa-i strecoare in pauzele povestirii tot felul de rauta?i, comentarii ironice ?i usturatoare, bombaneli manioase, dar lui Trurl, furat de avant, ii era de-acum atat de indiferent, ca o ?inea mereu tot a?a, recunoscand pana ?i ultima lui nastru?nicie, apoi, gafaind u?or, se opri ?i a?tepta. Cerebron, care pana atunci — pare-se — nu tu?ise ?i nu bombanise indeajuns, nu scoase totu?i o vorbuli?a o buna bucata de vreme, dar mai apoi, cu basul lui rasunator, parca intinerit, rosti:
— A?a, deci. E?ti un magar. ?i e?ti magar pentru ca e?ti un lene?, lene? fara pereche. Nu ?i-a ars niciodata sa inve?i cum se cuvine ontologia generala. Daca ?i-a? fi trantit un doi la filozofie, ?i mai ales la axiologie, dupa cum imi cerea sfanta mea datorie, n-ai fi umblat acum noaptea prin cimitir ?i nu mi-ai fi scotocit mormantul. Dar recunosc, e ?i vina mea! Te-ai lasat pe tanjala, ca lene? al lene?ilor, ca un relativ capabil idiot ce erai, iar eu te-am lasat in pace, pentru ca te pricepeai in alte fleacuri marunte, vecine cu ceasornicaria. Credeam ca ai sa te mai de?tep?i la minte, cu vremea, ca ai sa te maturizezi. ?i doar ?i-am spus, cap patrat ce e?ti, de o mie, nu, de o suta de mii de ori, la seminarii, ca inainte de a ac?iona trebuie sa gande?ti. Dar tu, binein?eles, nici nu visai la a?a ceva. Ia uita?i-va la el, marele inventator, n-a gasit altceva mai bun de facut decat un Ferconex! In anul 10.496 straprofesorul Nandralau a descris in „Anale” o ma?ina aidoma cu asta, iar un dramaturg al Degenerena?-terii, un oarecare Billion ?acspir, a scris pe tema asta o piesa, o drama in cinci acte, numai ca tu habar n-ai ce-i aia o carte ?tiin?ifica sau literara, nu?
Trurl tacea, iar batranul, inver?unat, zbiera tot mai tare, de se auzea in tot cimitirul:
— Sa ?tii ca e?ti bun de parnaie, fara doar ?i poate! N-ai aflat ca nu e voie sa mic?orezi, adica sa reduci ra?iunea, odata trezita? Zici ca ai trecut direct la Fericirea Universala? ?i pe drum, in cadrul intrajutorarii reciproce, unele fiin?e le-ai trecut prin foc, pe altele le-ai inecat ca pe ni?te ?oareci, ?i nu ?i-a fost destul, ai inchis in cu?ti, ai chinuit, ai rupt picioare ?i, in ultima vreme, dupa cum am auzit, ai ajuns ?i la fratricid!? Pentru unul ca tine, tutore al Tuturor Lucrurilor, universal marinimos, nu e rau deloc, dar deloc! Ce sa-?i spun acuma? Vrei, de aici, din mormant, sa te mangai parinte?te? In clipa aceea, chicoti pe nea?teptate, dar in a?a fel incat Trurl incepu sa tremure. Spui, deci, ca mi-ai depa?it bariera? Mai intai, lene? ca o javra intinsa la soare, ai transmis sarcina ma?inii, care pe urma a transmis-o altora, ?i a?a pana la cer, pe urma te-ai introdus pe tine insu?i in programul computerului? Nu ?tii oare ca un zero, ridicat la o putere oarecare, da tot zero? Uita?i-va la el, cat e de genial, s-a inmul?it pe sine ca sa fie mai mult, de?tept, n-am ce zice! Nataraule, natarghiob, natartont am vrut sa zic, asta e?ti! Nu ?tii ca
— Da… a?a e… am fost bolnav — baigui Trurl.
I?i mai venise in fire dupa primul ?oc ?i nu se mai ru?ina atata; Cerebron, care toata via?a n-a facut altceva decat sa maraie ?i sa bombane, a?a a ramas ?i dupa moarte, iar Trurl ?tia din experien?a ca, dupa ritualul inevitabilelor blesteme ?i dojane, urmeaza partea pozitiva: batranul, cumsecade in fond, o sa-l scoata, cu sfaturi bune, la liman. Intre timp, raposatul in?elept incetase sa-l mai be?teleasca.
— A?a, care va sa zica! — continua el. Gre?eala ta a constat in faptul ca n-ai ?tiut nici ce vrei sa realizezi, nici cum s-o faci. Asta, mai intai. Al doilea: realizarea Fericirii Ve?nice este o joaca de copil, numai ca n-aduce nici un folos nimanui. Minunatul tau Ferconex este o ma?ina imorala, pentru ca extrage totu?i entuziasmul deopotriva din obiecte fizice, ca ?i din chinurile sau supliciul altor persoane. Ca sa construie?ti un fericitron trebuie sa procedezi altfel. Te duci acasa, iei din biblioteca tomul (XXXVI al
— In piv…ni?a — ingana Trurl, min?ind cu neru?inare, pentru ca de mult le dusese, in trei transporturi, la Biblioteca Municipala. Dar trupul fara via?a al maestrului sau n-avea de unde sa ?tie asta, din fericire, a?a ca, satisfacut de perspicacitatea sa, batranul continua destul de bland:
— ?tiam eu… Cu toate astea, fericitronul este cu totul, dar cu totul bun de aruncat, pentru ca insa?i ideea ca pulberile nebuloase, planetele, lunile, stelele, pulsarii, quasarii trebuie, la randul lor, prelucra?i in ?iruri de Extatori, ideea asta poate sa se nasca numai intr-o capa?ana legata topologic dupa sistemul lui Moebius ?i Klein, adica torsionata in toate dimensiunile intelectului. O! Ce mi-a fost dat! — se infierbanta iara?i raposatul. Am sa cer sa se puna lacat Yale la poarta ?i sa se cimenteze butonul asta de alarma al mormantului! Prietenul tau — Clapau?ius — m-a smuls din placuta imbra?i?are a mor?ii tot cu un clopo?el ca asta, anul trecut — sau poate a fost. ?i mai inainte, pentru ca n-am aici nici ceas, nici calendar, dupa cum u?or i?i po?i imagina — ?i a trebuit numai de aceea sa ma scol din mor?i, pentru ca acest renumit discipol al meu n-a ?tiut sa se descurce singur cu antinomia metainformativa a teoremei lui Aristoides. Deci, eu, eu, praful ?i pulberea, eu, nici piele, nici os, a trebuit sa-i ?in din mormant o prelegere despre lucruri pe care le putea gasi, hahalera, in orice manual mai acatarii de infinitezimalistica continual-topotropica. O, Doamne! Doamne! Ce pacat ca Tu nu exi?ti, ca i-ai fi lichidat desigur pe ace?ti ciberpui de ca?ea!
— Cum… Clapau?ius a fost aici… la Dumneavoastra… Domnule Profesor?! — intreba Trurl bucuros ?i totodata mirat la culme.
— Sigur. N-a scos o vorbuli?a, ai? Recuno?tin?a de robot, asta e! A fost, a fost. ?i ?ie-?i pare bine, nu? Spune, spune singur — se inviora cadavrul — tu, care te bucuri, afland de insuccesul colegului tau, tu ai vrut sa ferice?ti intreg Cosmosul?! Nu ?i-a trecut prin capul ala sec al tau ca mai intai trebuie sa optimalizezi propriii parametri etici?!
— Domnule, Profesore! Maestre! — rosti repede Trurl, vrand sa distraga aten?ia rautaciosului batran de la persoana sa — oare problema fericirii este irezolvabila?
