Luna e o doamna cruda

inseamna prea mult. Am familie mare.

— Trebuie sa fie frumos. N-am vazut multe familii in linie, in nici un caz in Hong Kong. Sunt o multime de clanuri si grupuri, si multe poliandrii[20], dar stilul „linie” nu a prins niciodata.

— Da, e frumos. Casnicia mea in linie dureaza de aproape o suta de ani. De pe vremea lui Johnson City si a primilor deportati, douazeci si una de legaturi, mai sunt inca noua in viata si nu a avut loc nici un divort. E ca la balamuc cand se aduna toti descendentii, rudele prin alianta si rudele lor, la diferite aniversari sau nunti. Sunt mai multi copii decat stiu eu ca sunt, nici nu-i mai numaram dupa ce se casatoresc, e inutil, iar eu am „copii” destul de mari ca sa-mi fie bunici. Cred ca e un stil fericit de viata, nu se baga nimeni in treburile tale intime. Sa-ti zic despre mine, nimeni nu face scandal daca lipsesc o saptamana si nu dau nici un telefon. Oricand apar, sunt binevenit. Partea buna a casatoriilor in linie este ca divorturile se intalnesc foarte rar. Crezi ca as putea s-o duc mai bine de-atat?

— Ma indoiesc ca ai putea. Dar este vreo alternare? Si la cat timp?

— Intervalul de timp nu e o regula, ci il stabilim cum vrem noi. Alternarea a mers pana anul trecut, la ultima legatura. Ne-am casatorit cu o fata, cand, prin alternare, ar fi venit randul sa luam un baiat. Dar a fost ceva special.

— Adica?

— Nevasta mea cea mai tanara este nepoata sotului si sotiei celei mai in varsta. Sau daca vrei mai clar, e nepoata lui Mami — sotia cea mai in varsta numita de soti „Mami” sau uneori „Mimi” — si s-ar putea sa fie si a Bunicului, fara nici o legatura cu ceilalti soti. Asa ca nu a fost nici o problema sa se casatoreasca in interiorul liniei, n-o impiedica nici cosanguinitatea, care se admite in alte tipuri de casnicii. Totul era bine. Iar Ludmilla a crescut in familia noastra, pentru ca mama ei a avut un singur sot si a lasat-o cu noi dupa ce s-a mutat in Novylen.

Milla, am continuat, nu a vrut sa auda de o casatorie in afara liniei atunci s-a facut mare si i-a venit vremea maritisului. Dar ea plangea si ne-a rugat sa facem o exceptie. Si noi am facut ce ne-a rugat. Bunicul nu conteaza din punct de vedere genetic, in prezent interesul lui pentru femei e mai mult galant decat concret. Ca sot senior a petrecut noaptea nuntii noastre cu ea, dar nu s-a intamplat nimic intre ei. Sotul nr. 2, Greg, a avut grija ca lucrurile sa intre in normal, iar toata lumea s-a prefacut ca nu stie nimic. Ludmilla are cincisprezece ani, e o micuta dulce foc si e insarcinata pentru prima oara.

— E copilul tau?

— Nu, cred ca-i al lui Greg. Ei, e si al meu, dar in perioada aia am fost plecat in Novy Leningrad. Probabil ca e al lui Greg, doar daca Milla n-o fi cerut ajutor si de la vecini. Dar nu cred, Ludmilla e o fata de casa. Si o bucatareasa pe cinste.

Liftul suna inca o data si m-am ocupat de el. Am desfacut masa plianta si scaunele, am achitat nota de plata si am dat drumul liftului.

— Ce faci, aruncam masa la porci?

— Imediat, vin indata. Te deranjeaza daca nu ma machiez?

— Poti sa vii si dezbracata daca vrei, din punctul meu de vedere.

— Daca-mi dai doua parale vin, barbatule cu multe neveste!

Veni repede, din nou blonda, cu parul ud, pieptanat pe spate. Nu-si mai pusese costumul negru, era in rochia cumparata de mine. Ii statea bine in rosu. Se aseza la masa si ridica capacele de pe alimente.

— Oh, Mannie, baiatule, familia ta ar fi de acord sa ma ia si pe mine in casatorie? Te pricepi la aprovizionare.

— Am sa intreb. Trebuie sa fie o chestie unanima.

— Lasa, nu te grabi!

Ridica betele si incepu sa manance. Dupa ce inghiti vreo mie de calorii, zise:

— Ti-am zis ca sunt o femeie libera, dar n-am fost asa dintotdeauna.

N-am spus nimic. Femeile vorbesc atunci cand vor ele si nu e bine sa le intrerupi.

— Cand aveam cincisprezece ani m-am casatorit cu doi frati gemeni, de doua ori mai in varsta decat mine si am fost nemaipomenit de fericita.

Rascoli un pic prin ceea ce mai ramasese in farfurie, apoi schimba subiectul.

— Mannie, am glumit cand am zis sa ma marit cu familia ta. Poti sa te simti in siguranta dinspre partea mea. Daca am sa ma mai casatoresc vreodata, desi nu prea mai cred in asta, dar nu sunt nici impotriva, o voi face doar cu un singur barbat, imi doresc o casnicie mica si unita, in genul celor de pe Pamant.

Asta nu inseamna ca l-as tine in zgarda. Nu mi se pare important unde mananca un barbat la pranz, cand stiu ca seara vine acasa. As vrea numai sa-l fac fericit.

— Gemenii nu s-au mai inteles?

— Nu, n-a fost vorba de asta. Am ramas insarcinata, si am fost toti trei incantati… si am nascut copilul, si era un monstru si a trebuit sa fie suprimat. S-au purtat dragut cu mine dupa eveniment, dar am inteles ce simteau. Si-atunci am declarat divortul, am cerut sa fiu sterilizata, m-am mutat din Novylen in Hong Kong si am luat-o de la capat ca femeie libera.

— Nu a fost o pedeapsa cam drastica pentru tine? Parintii de sex masculin poarta de obicei o vina mai mare decat femeile, ei se expun mai mult.

— Nu e cazul meu. Ne facusem calculele la cea mai buna geneticiana-matematiciana din Novy Leningrad, care fusese una din cele mai bune doctorite din Sovunion, inainte de deportare. Insa eu am stiut ce mi se intamplase. M-am oferit colonist voluntar, adica mama a devenit colonista cand eu aveam cinci ani. Tata fusese deportat, iar mama s-a hotarat sa mearga cu el, luandu-ma si pe mine. Nu a fost o miscare prea inteleapta, tocmai se anuntase o furtuna solara, dar pilotul s-a gandit ca o sa reuseasca, ori poate ca nici nu i-a pasat, era un ciborg. Ei bine, ciborgul a reusit, dar am fost aruncati pe Luna si uite, Mannie, asta a fost unul din motivele care m-au impins in politica, birocratia. Nava aia a stat patru ore la sol inainte sa ne permita debarcarea. Birocratia Autoritatii, ori poate carantina, eram prea mica ca sa-mi dau seama. Dar cand am crescut, am stiut ca am nascut un monstru pentru ca Autoritatea nu se sinchiseste de noi, proscrisii.

— Nu am cum sa te contrazic. Stiu, lor nu le pasa. Dar, Wyoh, tot pare o prostie. Nu sunt genetician, dar daca ai fost atinsa de radiatie, ai avut un embrion vatamat, dar asta nu inseamna ca si urmatorul ar fi avut aceeasi soarta. Din punct de vedere statistic, nu e nimic probabil.

— Dar stiu asta.

— Hm, despre ce sterilizare vorbeai? Totala? Contraceptiva?

— Contraceptiva. Trompele mele pot fi deschise din nou. Dar, intelege, Mannie, o femeie care a dat nastere unui monstru nu-si permite sa mai riste inca o data.

Imi atinse proteza.

— Tu ai asta. Nu te face de opt ori mai atent ca sa n-o mai patesti si cu cealalta mana?

Imi atinse si bratul cel intreg.

— Asa simt si eu. Tu ai bratul asta cu care te lupti, eu am ce am, nu ti-as fi spus niciodata daca n-ai fi fost si tu ranit.

Nu i-am spus ca bratul stang e mai adaptabil decat dreptul, avea dreptate, nu aveam de gand sa-l schimb. Mai aveam nevoie de el, macar pentru tandrete ca sa mangai fetele, daca pentru altceva nu mai era bun.

— Totusi, cred ca ai putea avea copii sanatosi.

— Evident! Am avut opt.

— Poftim?

— Sunt o mama-gazda dintre cele mai bune.

Am ramas interzis. Ideea era de-a dreptul ciudata. Citisem despre asta in ziarele de pe Pamant. Dar, totusi, ma indoiesc ca vreun chirurg din Luna City in 2075 sa fi facut un asemenea transplant. La vite poate, dar femeile din L-City nu ar fi de acord, indiferent cat de mare ar fi pretul, sa poarte in pantece copiii altora. Chiar si cele mai urate si neinteresante si-ar gasi un sot sau poate chiar sase. (Precizare: nu exista femei urate, ci numai femei mai frumoase decat altele.) M-am uitat speriat la silueta ei, apoi la ea.

— Nu-ti fie teama, Mannie, nu sunt insarcinata. Sunt prea ocupata cu politica ca sa mai am timp de copii. Gazduirea e o treaba buna pentru o femeie libera. E banoasa. Unele familii sunt bogate, mai ales chinezii, toti copiii mei au fost chinezi, care se nasc mai mici decat media, iar eu am de unde, un copil chinez de doua kile si jumatate sau trei nu e o problema pentru mine. Nu-mi strica silueta. Iar astia… si se uita la sani, sunt in stare buna. Nu-i alaptez pe copii, nici macar nu-i vad. Asa ca arat normal, si poate mai tanara decat sunt.