Luna e o doamna cruda

— Wyoh, scumpo, arati ca o dama de consumatie automata asteptandu-si comenzile la colt de strada.

— Hei, nu fi badaran! Cum sa arat eu ieftina ca o curva-automat? Golanule!

— Ei, si tu acum, nu sari in sus, scumpo! Mai bine spune-mi ce dar vrei de la mine. Esti asa de dulce, ca-mi vine sa fac diabet!

— Ah…

Imi dadu un pumn in coaste si-mi zambi.

— Imi pare rau, amice. M-a luat valul. Daca vreodata o fi sa ma combin cu tine, o sa vedem noi cum facem. Hai mai bine sa gasim hotelul ala.

L-am gasit repede si-am luat o camera. Wyoming se prefacea bine, dar nu era nevoie de nici un teatru. Receptionerul de noapte nu-si ridica ochii macar o data de la tricotajul la care lucra si nici nu se deranja sa ne conduca. Imediat ce am intrat in camera, fata incuie usa.

— E frumos aici!

Evident ca era, la treizeci si doi de dolari Hong Kong camera. Poate ca ea crezuse ca o duc intr-o maghernita, dar n-as fi facut asa ceva pentru nimic in lume, chiar daca ar fi fost vorba numai de o ascunzatoare. Camera era confortabila, cu baie, fara restrictii la apa. Avea si telefon si lift pentru serviciul de camera, lucruri de care aveam nevoie.

Wye isi deschise geanta.

— Am vazut cat ai platit si nu vreau sa raman datoare, asa incat…

M-am intins si i-am inchis geanta.

— Parca era vorba ca nu discutam despre asta.

— Poftim? Merde[16], asta se referea doar la pachet. Mi-ai aranjat unde sa dorm si cred ca e corect sa…

— Las-o balta.

— Ei, nu se poate, macar jumatate. Nu te pune cu Steven.

— Nu, cand zic nu, e nu. Wyoh, asculta-ma, esti departe de casa. Nu-ti cheltui banii prea repede.

— Manuel O'Kelly, daca nu ma lasi sa-mi platesc, plec!

Am incuviintat.

— Dosvidania, gospaja, i spakoinoie noci[17]. Sper sa ne mai vedem.

M-am indreptat spre usa ramasa deschisa.

Imi arunca o privire rea, dar isi inchise geanta cu un gest nervos.

— Bine, raman. M'goy.

— Cu placere.

— Serios, iti raman recunoscatoare. Numai ca nu-mi place sa accept favoruri, intelegi? Sunt o femeie libera.

— Felicitari. Mi-am dat seama.

— Fara ironii. Vad ca esti un barbat hotarat si te respect pentru asta si sunt bucuroasa ca esti de partea noastra.

— Inca nu sunt sigur daca sunt.

— Poftim?

— Linisteste-te. Sa nu crezi ca sunt de partea Temnicerului-sef. Nu. N-as vrea ca Shorty, fie ca Bog[18] sa-i odihneasca sufletul bun in pace, sa vina de pe lumea cealalta sa ma hartuiasca. Dar raman la parerea mea, programul vostru nu e practic.

— Dar, Mannie, nu intelegi! Daca noi impreuna…

— Opreste-te Wye, nu e momentul pentru politica. Sunt obosit si mi-e foame. Cand ai mancat ultima data?

— Oh, Doamne!

Brusc, paru mica, foarte tanara si obosita.

— Nu mai stiu. In autobuz, cred. Ratia de…

— Ce-ai zice de o portie de muschi Kansas City, crud, cu o garnitura de cartofi prajiti, sos Tycho, salata verde, cafea… iar ca aperitiv ceva de baut?

— Dumnezeiesc!

— Asa ziceam si eu, dar trebuie sa ne consideram norocosi daca la ora asta si in gaura asta am face rost macar de o supa de alge si de niste hamburgeri. Ce-ai vrea sa bei?

— Orice. Etanol, daca este.

— Bine.

M-am dus la lift si am apasat butonul pentru serviciul de camera.

— Meniul, te rog.

Aparu imediat pe ecran si am ales primul fel plus ce mai era pe-acolo si-am mai comandat si doua portii de strudel cu mere si frisca. Am adaugat si o jumatate de litru de vodca cu gheata, si am pus o steluta la comanda asta.

— Am timp sa fac o baie? Te deranjeaza?

— Nici o problema, Wye. O sa mirosi si tu mai bine.

— Tampitule! Dupa douasprezece ore petrecute in costumul de presiune, sunt sigura ca si tu ai duhni. Si autobuzul ala era de coma. Ma grabesc cat pot.

— Stai un pic, Wye. Chestia aia de pe tine se ia la spalat? S-ar putea sa ai nevoie de ea cand o fi sa plecam… indiferent unde si cand.

— Da, se ia. Dar stai linistit, ca am destula. Ai cumparat de trei ori mai mult decat am folosit eu. Imi pare rau Mannie, de obicei imi iau produse de machiat la mine in toate calatoriile cu scop politic, niciodata nu stii ce se poate intampla. Ca in seara asta, dar parca a fost mai rau ca in alte dati. Dar am fost in criza de timp si am pierdut capsula de metro si era sa pierd si autobuzul.

— Atunci, du-te si curata-te.

— Am inteles, sa traiti, domnule capitan. Si sa stii ca n-am nevoie de ajutor ca sa ma spal pe spate, dar am sa las usa deschisa, ca sa putem vorbi. Ca sa vorbim, doar atat, n-o lua ca pe o invitatie.

— Linisteste-te. Am mai vazut femei la viata mea.

— Ce emotionant trebuie sa fi fost pentru ele!

Imi zambi, dar nu se lasa pana nu-mi mai trase inca un pumn in coasta destul de tare, ca sa tin minte, apoi intra in baie si dadu drumul la apa.

— Mannie, vrei sa faci baie primul? Nu ma deranjeaza sa ma spal dupa tine, mai ales ca apa folosita e destul de buna pentru curatarea machiajului si a mirosului de care te-ai plans.

— Da drumul la apa, scumpo. Nu e cu portia.

— O, asta da lux. Acasa folosesc aceeasi apa pentru baie, trei zile la rand.

Fluiera usor, incantata.

— Esti bogat, Mannie?

— Nu, dar nici nu ma plang.

Se auzi liftul, am raspuns, am preparat bauturile, turnand vodca peste gheata, am intrat si i-am dat paharul si am iesit, asezandu-ma intr-un loc de unde n-o vedeam si nici ea nu ma vedea pe mine. Era in apa pana la umeri si se sapunea fericita.

— Polnoie jizni[19], i-am urat.

— Si tu sa ai o viata fericita, Mannie. Asta-i medicamentul de care aveam nevoie.

Facu o pauza ca sa-si ia „medicamentul”, apoi continua:

— Mannie, esti casatorit?

— Da. Se vede?

— Cam asa ceva. Te porti amabil cu femeile, dar nu inflacarat si esti independent. Deci, esti insurat, si inca de mult. Ai copii?

— Saptesprezece, impartiti la patru neveste.

— Casatorie de grup?

— Da, in linie. Am fost ales la paisprezece ani si sunt al cincilea din noua soti. Deci. saptesprezece copii nu