Luna e o doamna cruda

Nici nu stiam daca mi se va potrivi meseria asta. Prima oara cand am auzit, continua, eram vanzatoare intr-un magazin hindus, iar ceea ce castigam se ducea numai pe mancare si am vazut anuntul in Hong Kong Gong. Ceea ce m-a atras a fost gandul ca puteam sa am si eu un copil, un copil normal, inca mai eram in starea de soc dupa nasterea monstrului meu, iar chestia asta venea la tanc pentru biata Wyoming. Am incetat sa ma mai simt ratata ca femeie si astfel am castigat mai multi bani decat as fi castigat facand altceva. Eram libera mai tot timpul, iar nasterea nu ma incurca deloc, sase saptamani cel mult si asta pentru ca vroiam sa fiu corecta fata de clienti. Un copil inseamna o avere. Ei, in scurt timp am intrat in politica. Mi-am exprimat parerile cu glas tare si am fost contactata de ilegalisti. Abia atunci am inceput sa traiesc, Mannie. Am studiat politica, economia, istoria si am invatat sa tin discursuri in public si s-a dovedit ca am fler organizatoric. Munca asta care imi aduce satisfactii, cred in ea si stiu ca Luna va fi libera intr-o buna zi. Numai ca… Ei bine, tare mi-as fi dorit sa am un sot la care sa ma intorc acasa si… sa nu-l deranjeze ca sunt sterila. Dar nu-mi fac griji, am cu ce sa-mi ocup timpul. Faptul ca mi-ai vorbit de familia ta minunata, m-a facut sa vorbesc si eu despre ale mele. Scuza-ma daca te-am plictisit.

Cate femei sunt pe lumea asta care-si cer scuze? Dar Wyoh, in anumite privinte, e mai mult barbat decat femeie, in ciuda celor opt copii chinezi. -Nu m-ai plictisit deloc.

— Sper sa fie asa. Mannie, de ce ai zis ca programul nostru nu e practic? Sa stii ca avem nevoie de tine.

Brusc, m-am simtit obosit. Cum sa-i spui acestei femei incantatoare ca visul ei cel mai drag e o prostie?

— Bine, Wyoh, hai sa recapitulam. Tu le-ai spus ce trebuie sa faca. Dar crezi ca o vor face? Sa-i luam pe cei doi pe care i-ai pomenit la intrunire. Pun pariu ca un miner nu stie decat sa sape in gheata. Asa ca va continua sa sape si sa vanda Autoritatii pentru ca numai asta stie ce sa faca. La fel si cu fermierul de cereale. Cu ani in urma, a insamantat o recolta pentru vanzare, de-atunci nu mai face nimic altceva, parca ar purta ochelari de cal. Daca vrea sa fie independent, va trebui sa se diversifice. Sa cultive ceea ce are nevoie pentru mancare, sa vanda restul pe piata libera si sa stea cat mai departe de capul catapultei. Cunosc astea foarte bine, sunt baiat de ferma.

— Parca spuneai ca esti specialist in computere.

— Sunt, dar asta face parte din aceeasi poveste. Nu sunt expert, dar sunt cel mai bun din Luna. Nu lucrez in cadrul serviciului civil, iar Autoritatea trebuie sa ma cheme la pretul fixat de mine cand are necazuri, sau sa cheme un om de pe Pamant, sa plateasca riscul si transportul anevoios, apoi sa-l trimita repede acasa ca nu cumva corpul lui sa uite ecosistemul lui natural. Asta costa mult mai scump decat cer eu. Asa ca, daca pot sa fac ceea ce mi se da, ma invoiesc la treaba, iar Autoritatea nu se leaga de mine, m-am nascut liber. Cand nu am de lucru, se intampla destul de des, stau acasa si mananc bine.

Avem o ferma buna, am continuat, dar nu e o afacere cu cereale destinate vanzarii. Avem pui, o mica turma de cornute, vaci cu lapte, porci. Pomi fructiferi altoiti. O gradina de legume. Putin grau pe care tot noi il macinam, nu tinem sa avem neaparat faina alba si vindem pe piata libera tot ce ne prisoseste. Singuri ne facem berea si coniacul. Am invatat mineritul facandu-ne propriile noastre tunele. Toata lumea munceste, dar nu din greu. Baietii duc vitele la pascut, manandu-le cu nuielele. Nu folosim munca mecanica. Copiii mai mici aduna ouale si dau de mancare la gaini, n-avem prea multe masini. Daca avem nevoie de aer, il putem cumpara din L-City, nu locuim mult in afara orasului, iar tunelul de presiune e mereu conectat. Cel mai adesea ne ocupam de vanzarea aerului. Fiind o ferma, ciclul produce oxigen in exces. Intotdeauna avem valuta ca sa ne platim facturile.

— Cum e cu apa si cu energia?

— Nu sunt scumpe. Strangem o cantitate suficienta de energie folosind ecrane solare la suprafata si avem in proprietate si un mic zacamant de gheata. Wye, draga, ferma noastra a fost fondata inainte de 2000, pe vremea cand L-City era o pestera naturala. Cu timpul, am continuat s-o imbunatatim, vezi, avantajul casatoriei in linie, nimic nu se pierde, imbunatatirile capitale se acumuleaza in timp.

— Da, desigur, dar gheata voastra nu va dura o vesnicie, nu?

— Ei, nu…

M-am scarpinat in cap si am zambit.

— Stim ce facem, suntem prudenti, ne pastram apa menajera si gunoiul, le sterilizam si le refolosim. Nu dam nici o picatura inapoi, in sistemul orasului. Dar, te rog, nu sufla o vorba, sa n-ajungem la Temnicerul-sef. Cand Greg imi dadea lectii de forare, se, intampla sa foram la baza rezervorului principal din sud si aveam o cana cu noi pentru colectare, nu risipeam nici un strop. Dar sa stii ca si noi cumparam ceva apa cu masura, da bine, iar zacamantul de gheata este un motiv sa nu cumparam multa. Iar, in ceea ce priveste energia, e si mai usor de furat. Sunt un electrician priceput, Wyoh!

— Minunat. Wyoming ma privi incantata, fluierand. Toata lumea ar trebui sa faca asa ceva.

— Sper ca nu, s-ar vedea. Lasa-i sa se gandeasca la noi modalitati de a pacali Autoritatea, familia noastra a facut-o dintotdeauna. Dar sa ne intoarcem la planul tau, Wyoh, are doua chestii gresite. Unu, n-o sa obtii niciodata „solidaritate”, indivizi ca Hauser vor fi contra, pentru ca ei se afla intr-o cursa, nu pot rezista. In al doilea rand, sa zicem ca reusiti. Solidaritatea. Atat de bine, incat nici o tona de cereale nu se mai livreaza la capatul catapultei. Nu te mai gandi la gheata, cerealele sunt cele care fac ca Autoritatea sa fie importanta, nu doar o agentie neutra cum ar trebui sa fie. Nu mai sunt cereale. Ce se intampla?

— Vor fi nevoiti sa negocieze un pret mai bun pentru noi.

— Te inseli, scumpo. Tu si camarazii tai va ascultati prea mult unul pe celalalt. Autoritatea va numi greva voastra — rebeliune, iar navele de razboi se vor invarti pe orbita cu bombe cu destinatia L-City, Hong Kong, Sub- Tycho, Churchill si Novylen, vor debarca trupe, vor urca containerele cu cereale sub paza, iar fermierii se vor da de ceasul mortii ca sa coopereze. Terra are arme si detine puterea, are bombe si nave si fii tu sigura ca se va pazi de necazuri din partea fostilor condamnati. Iar cei care fac probleme, ca tine si ca mine, noi, agitatorii de meserie, vom fi arestati si eliminati, ca sa se dea celorlalti o lectie. Iar ticalosii de pe Pamant vor spune ca noi am vrut-o… pentru ca varianta noastra nu se va auzi niciodata. Oricum, nu pe Terra.

Wyoh isi sustinea parerea.

— Revolutiile au avut succes si mai inainte. Lenin a avut o mana de oameni si uite ce-a facut.

— Stai asa. Lenin a aparut intr-un moment de vid de putere. Corecteaza-ma daca gresesc. Revolutiile au reusit atunci si numai atunci cand guvernele erau putrede sau disparusera.

— Nu e adevarat. Si revolutia americana?

— Sudul a pierdut, niet[21]?

— Nu aia, cea care a avut loc cu un secol inainte. Au avut acelasi gen de probleme din partea Angliei, asemanatoare cu ale noastre, si au castigat.

— O, deci aceea. Dar esti de acord cu mine ca si Anglia avea probleme in vremea aceea? Cu Franta, cu Spania, cu Suedia sau poate cu Olanda, nu? Si cu Irlanda. Irlanda se razvratise. Era amestecata si familia O'Kelly. Wyoh, daca poti sa starnesti probleme pe Terra, sa zicem un razboi intre Marea China si Directoratul Americii de Nord sau poate Pan-Africa sa arunce cu bombe asupra Europei, atunci as zice ca a venit momentul magic in care trebuie sa-l ucidem pe Temnicerul-sef si sa spunem ca s-a terminat cu Autoritatea. Dar nu e inca momentul.

— Esti pesimist.

— Mai degraba realist. Niciodata nu sunt pesimist. Sunt prea lunar ca sa nu pariez, daca as sti ca exista o sansa. Dovedeste-mi ca sansele nu sunt mai slabe de 10 la 1 impotriva noastra si-am sa merg cu revolutia. Dar vreau macar o sansa din zece. Una, auzi?

Mi-am impins scaunul in spate.

— Ai terminat de mancat?

— Da. Balsoie spasiba, tovarisci[22]. A fost grozava!

— Cu placere. Ia loc pe canapea, strang eu masa, nu ma ajuta, doar eu sunt gazda.

Am golit masa si am pliat-o, am trimis vasele sus, pastrand numai cafeaua si vodca, am pus scaunele la locul lor in suport si m-am intors sa ne continuam discutia.

Se intinsese pe canapea si adormise cu gura deschisa. Avea chipul dulce ca al unei fetite.

M-am dus la baie si-am inchis usa. Mi-am spalat mai intai pantalonii, apoi m-am bagat in cada sa fac o baie buna. Cand am considerat ca pantalonii sunt destul de uscati ca sa-i pun pe mine, mi-am luat adio de la leneveala in apa si m-am imbracat. Poa' sa vina sfarsitul lumii, atat timp cat sunt curat si am haine proaspat spalate, nu-mi