Luna e o doamna cruda

— Nu-i deloc asa.

(Dar era in parte adevarat. Moartea unui om nu ma socheaza prea tare, ne primim sentinta de moarte in ziua in care ne nastem. Dar Mike era unic si nu ar fi avut nici un motiv sa nu fie nemuritor. Nu conteaza ca „sufletistii” zic ca Mike nu are suflet. Si daca nu are suflet, cu atat mai rau. Nu? Mai ganditi-va).

— Wyoming, spune-mi, ce s-ar intampla daca l-am arunca in aer pe Mike?

— Inca nu stiu exact, dar cred ca ar crea multa confuzie, iar asta e exact ceea ce…

— Taci. Habar n-ai despre ce vorbesti. S-ar crea confuzie, sunt de acord cu tine. Telefoanele cad. Nu mai merg metrourile, dar orasul tau nu va fi prea afectat. Hong Kong are energie proprie de alimentare. Dar in L-City, Novylen si in alte furnicare va disparea toata energia. Intuneric deplin. In scurt timp, aerul va deveni irespirabil. Apoi va cobori temperatura, iar presiunea va scadea pana la limita inferioara. Unde ti-e costumul de presiune?

— L-am depus la Statia de Vest.

— Ca si mine. Crezi ca mai poti gasi drumul intr-un intuneric dens, in timp util? Eu nu sunt sigur ca as putea, si doar m-am nascut aici. Cum ne-am descurca prin coridoarele pline de oameni innebuniti de spaima, care tipa? Lunarii sunt niste tipi duri, sunt obligati sa fie, dar abia unul din zece se poate descurca pe o bezna totala. Ai schimbat sticlele de oxigen pentru incarcaturile noi? Si crezi ca costumul tau o sa mai fie la locul lui cu atatia oameni care se imbulzesc sa-si gaseasca costumele, fara sa le mai pese de ale altora?

— Dar nu exista sisteme de siguranta? In Hong Kong sunt.

— Exista, dar cateva. Putine. Controlul oricarui lucru important pentru viata ar trebui descentralizat si dublat, astfel incat, daca o masina se strica, alta sa-i ia locul. Dar asta costa bani si, asa cum ziceai, Autoritatii nu-i pasa. Mike n-ar fi trebuit sa faca toate treburile. Dar a fost mai ieftin sa transporte o masina-sef, sa o infunde in miezul „Pietroiului”, unde e in siguranta, apoi sa-i tot mareasca capacitatea si sa-i incarce programe peste programe, apropo, stii ca Autoritatea castiga tot atat de mult din inchirierea lui Mike cat castiga de pe urma comertului cu carne si grau? Nu te mint. Wyoming, nu sunt sigur ca Luna City ar pierde ceva daca Mike ar fi aruncat in aer. Lunarii sunt indemanatici si s-ar descurca ei cumva pana ar pune pe picioare toata automatizarea. Dar sa-ti spun adevarul: ar muri prea multi oameni, iar restul ar fi prea ocupati sa le mai arda de politica.

Am lasat-o paf. Femeia asta traise pe „Pietroi” aproape toata viata si, totusi, se gandise la ceva atat de prostesc cum ar fi distrugerea controalelor automatizate.

— Wyoming, daca ai fi tot atat de desteapta pe cat esti de frumoasa, nu te-ai gandi cum sa-l arunci in aer pe Mike, te-ai gandi, mai bine, cum sa-l atragem de partea noastra.

— Ce vrei sa spui? intreba ea. Temnicerul-sef e cel care controleaza computerele.

— Bine, am recunoscut, nu m-am exprimat clar. Dar sa n-ai impresia ca Temnicerul-sef controleaza computerele, n-ar deosebi un computer de o gramada de stanci. Temnicerul-sef sau personalul lui stabilesc strategia, planurile generale. Tehnicienii de mana a doua il programeaza pe Mike cu astea. Mike le sorteaza, le da un sens logic, stabileste programe in detaliu, le dirijeaza spre zonele care au nevoie de ele si tine lucrurile in miscare. Dar repet, nu il controleaza nimeni, e prea inteligent pentru ei. Face ceea ce i se cere, pentru ca e programat sa faca asta. Dar are logica auto-programabila si ia singur hotararile care ii convin. Asta e un lucru bun, pentru ca, daca n-ar fi fost asa de inteligent, n-ar fi mers sistemul.

— Eu tot n-am inteles ce-ai vrut sa spui cu „sa-l atragem de partea noastra”.

— Iti explic imediat. Mike nu simte nici un fel de loialitate fata de Temnicerul-sef. Cum ai spus: e o masina. Dar daca eu vreau sa stric sistemul telefonic fara sa ma ating de aer, apa sau lumina, as vorbi cu Mike. Daca i se pare o treaba amuzanta, ar putea s-o faca.

— Dar n-ai putea sa-l programezi pur si simplu? Am inteles ca ai acces in camera in care se afla.

— Daca eu sau oricine altcineva am programa in Mike un asemenea ordin fara sa discutam cu el in prealabil, programul ar fi pus la pastrare intr-o locatie speciala si s-ar declansa mai multe alarme in diverse locuri. Dar daca Mike ar vrea s-o faca…

I-am spus despre gluma cu cecul de j'de mii de milioane.

— Mike e intr-o perioada in care se descopera pe sine, Wyoh. Si e singur. Mi-a declarat ca sunt „singurul lui prieten” si era atat de sincer si vulnerabil, incat mi-a venit sa urlu. Daca iti dai osteneala sa fii si tu prietena cu el, fara sa te gandesti la el ca la o masinarie, nu stiu cum ar reactiona, dar poate ca ar iesi bine, nu am analizat. Dar daca as incerca sa fac ceva periculos, l-as vrea pe Mike de partea mea.

— Mi-ar placea sa existe o cale prin care sa ma pot strecura in camera lui, spuse ea, ganditoare. Crezi ca m-ar ajuta machiajul?

— Nu e nevoie sa mergi tu pana acolo. Poti sa vorbesti cu el la telefon. Vrei sa-l sunam?

Se ridica.

— Mannie, nu numai ca esti cel mai ciudat om pe care l-am cunoscut, dar esti si cel mai enervant. Ce numar are?

— Ei, o sa te obisnuiesti, doar m-am asociat cu un computer.

M-am dus la telefon.

— Inca ceva, Wyoh. Cand vrei sa obtii ceva de la un barbat, clipesti din gene languros si-ti misti fundul intr-un fel anume, nu?

— Ei, da… uneori. Dar am si creier.

— Foloseste-ti-l. Mike nu e barbat. Nu are gonade. Nici hormoni. Gandeste-te la el ca la un copil superinteligent, prea necopt la minte ca sa observe „vive la difference”[27] .

— O sa tin minte, Mannie. De ce vorbesti tot timpul de „el”?

— Pai, n-as putea sa vorbesc de el ca de un lucru sau sa ma gandesc la el ca la o „ea”.

— Poate ca ar fi mai bine sa-l consideram o „ea”, adica, s-o consider o „ea”.

— Cum vrei.

Am tastat MYCROFTXXX dintr-o pozitie din care ea nu vedea tastatura. Nu eram pregatit sa mai dau si altcuiva numarul, pana nu vedeam cum merg lucrurile. Ideea de-al arunca pe Mike in aer ma zguduise bine de tot.

— Mike?

— Buna, Man, singurul meu prieten.

— De-acum, s-ar putea sa nu mai fiu singurul tau prieten, Mike. Vreau sa cunosti pe cineva. O persoana inteligenta.

— Mi-am dat seama ca nu esti singur, Man. Aud o respiratie. Vrei sa rogi persoana inteligenta sa se apropie de telefon?

Wyoming intra in panica. Imi sopti:

— Poate sa. vada?

— Nu, persoana inteligenta, nu pot sa te vad. Telefonul nu are circuit video, dar receptorii binaurali te pot detecta cu o anumita acuratete. Din voce, din respiratie, din bataile inimii si din faptul ca te afli singura cu un barbat matur intr-o camaruta, deduc ca esti femeie, cu o greutate de saizeci si cinci de kilograme, la varsta maturitatii, in jur de treizeci de ani.

Wyoming icni. Am intervenit.

— Mike, o cheama Wyoming Knott.

— Sunt incantata sa te cunosc, Mike. Poti sa-mi spui Wye.

— Why not?[28] raspunse Mike.

Am intervenit din nou.

— Mike, asta a fost o gluma?

— Da, Man. Am observat ca prenumele ei prescurtat, difera de cuvantul de intrebare cauzala din limba engleza doar printr-o aspiratie, iar numele suna la fel ca negatia generala. Un calambur. Nu e amuzant?

— Da, e amuzant, Mike. Eu… zise Wyoh.

I-am facut semn cu mana sa taca.

— E un calambur bun, Mike. Un exemplu din clasa de glume „amuzante numai o data”. Este amuzanta datorita elementului surpriza. A doua oara nu mai e surpriza, deci nu mai e amuzanta. Intelegi?