Luna e o doamna cruda

— Am reusit sa ajung la aceasta concluzie despre calambururi gandindu-ma la remarcile tale de la penultima noastra conversatie. Ma bucur sa vad ca mi s-a confirmat rationamentul.

— Bravo, Mike, faci progrese. Si eu si Wyoh am citit suta de glume.

— Wyoh? Wyoming Knott?

— Poftim? A, da, desigur. Wyoh, Wyoming, Wyoming Knott e totuna. Numai sa nu-i mai spui Why not.

— Am zis ca nu mai folosesc calamburul asta, Man. Gospaja, pot sa va spun mai degraba Wyoh decat Wye? Forma monosilabica se poate confunda cu monosilaba interogativa-cauzala datorita redundantei insuficiente, fara intentia de a mai face un joc de cuvinte.

Wyoming clipi, engleza lui Mike din vremea aia era cam incalcita. Dar isi reveni numaidecat.

— Bine, Mike. Wyoh este apelativul care imi place cel mai mult.

— Atunci, pe asta am sa-l folosesc. Forma completa a prenumelui tau este un alt subiect de interpretare pentru ca este identica fonic cu numele unei regiuni administrative din Aria Manageriala de Nord-Vest a Directoratului Americii de Nord.

— Da, stiu, acolo m-am nascut, iar parintii mi-au pus numele dupa cel al Statului. Nu-mi amintesc prea multe despre el.

— Imi pare rau, Wyoh, dar acest circuit nu permite sa afisez fotografii, ca ti-as fi aratat cateva. Wyoming este o zona dreptunghiulara cuprinsa intre coordonatele terestre 41 si 45 grade nord, 104 grade si 3 minute vest, 111 grade si 3 minute tot vest, cu o suprafata de 253 597, 26 kilometri patrati. E o regiune cu platouri inalte si munti, cu fertilitate redusa, dar este apreciata pentru frumusetea ei naturala. Populatia era nu prea numeroasa, pana cand a inceput sa creasca prin planul de mutari din cadrul Marelui Program de Reconditionare Urbana a orasului New York, pentru perioada 2025-2030 A. D.

— Stiu despre ce e vorba, dar asta s-a petrecut inainte de nasterea mea. Bunicii au fost mutati si asa s-ar putea spune ca am ajuns eu pe Luna.

— Sa vorbesc mai departe despre regiunea Wyoming? intreba Mike.

— Nu, Mike, am intervenit. Probabil ca ai de povestit ore intregi.

— Zece ore si treisprezece minute la viteza normala de vorbire, fara sa mai pomenesc si subiectele colaterale, Man.

— De-asta ma temeam. Poate ca Wyoh va dori sa le asculte intr-o zi. Dar eu ti-am dat telefon ca sa faci cunostinta cu aceasta Wyoming… care este si ea o regiune inalta cu munti impunatori si frumusete naturala.

— Si cu fertilitate redusa, adauga ea. Mannie, daca ai de gand sa faci glume proaste pe seama mea, trebuie s-o pui si pe-asta la dosar. Poate ca pe Mike nu-l intereseaza cum arat.

— De unde stii? Mike, mi-ar fi placut sa-ti fi aratat o poza de-a ei.

— Sa stii, Wyoh, ca ma intereseaza sa stiu cum esti in realitate. Sper ca vei fi prietena mea. Oricum, am vazut niste fotografii cu tine.

— Nu mai spune! Cand si cum?

— Cand ti-am auzit numele, le-am cautat si le-am studiat. Lucrez pe post de custode al fisierelor arhivei Maternitatii din Hong Kong Luna. Pe langa datele biologice, fiziologice si evolutia cazurilor, banca contine nouazeci si sase de fotografii de-ale tale. Deci dupa cum vezi, le-am studiat.

Wyoh ramase foarte uimita.

— Mike poate face asta intr-o secunda, cat timp ai casca, i-am explicat. Nu te speria, o sa te obisnuiesti.

— Nu-i asta, Mannie. Iti dai seama ce fel de fotografii se fac la Clinica?

— Ei, nu m-am gandit la asta.

— Nici sa nu te gandesti. Dumnezeule!

Mike vorbi pe un ton timid si indurerat, ca un catelus care tocmai a facut o boacana.

— Gospaja Wyoh, imi pare nespus de rau daca te-am suparat. As putea sa-mi sterg fotografiile tale din memoria temporara si sa codific arhiva Clinicii, asa incat sa ma uit la ele numai daca este vreo cerere de cautare de la Clinica si fara sa fac asocieri de persoane sau procese logice. Esti de acord cu mine?

— Poate ca e bine sa-l asculti, am asigurat-o. Cu Mike o poti lua intotdeauna de la inceput si e mai bine decat cu oamenii din punctul asta de vedere. E in stare sa uite complet si sa nu mai fie tentat sa repete asta pe viitor… si nu se mai gandeste chiar daca i se cere sa le caute. Accepta-i oferta daca vrei.

— O… nu, e-n regula, Mike, poti sa te uiti pe ele. Dar nu i le arata si lui Mannie!

Mike ezita ceva timp, patru secunde daca nu si mai mult. Cred ca era genul de dilema care le-ar impinge pe alte computere mai slabe la caderi de tensiune. Dar o rezolva.

— Man, singurul meu prieten, ce zici, sa accept aceasta instructiune?

— Programeaz-o si codific-o, am zis in loc de un raspuns afirmativ sau negativ. Dar, Wyoh, nu ti se pare ca e o idee de mironosita? Cineva te-ar lua in serios, dar Mike mi le poate scoate la imprimanta data viitoare cand ma duc sa-l vad.

— Primul exemplu din serie are valoare artistica si ar incanta pe orice barbat matur, sanatos, bazandu-ma pe analizele mele asociative ale unor asemenea date, zise Mike.

— Ce parere ai Wyoh? Ca plata pentru strudelul cu mere.

— Poftim? O poza de-a mea, asteptand in fata unui grilaj, cu parul strans in sus intr-un prosop, fara pic de machiaj? Esti nebun? Mike, sa nu i-o dai!

— Bine, n-am sa i-o dau. Man, e inteligenta?

— Pentru o fata, da. Fetele sunt interesante, Mike, ele pot ajunge la concluzii cu mai putine date decat tine. Vreti sa abandonam subiectul asta si sa discutam glumele?

Am facut bine ca am zis asta, pentru ca le-a distras atentia. Am parcurs lista, prezentandu-i concluziile noastre. Apoi am incercat sa-i explicam glumele pe care nu reusise sa le inteleaga. Nu prea am avut succes. Insa incurcatura a aparut la povestile pe care eu le marcasem ca fiind amuzante, iar Wyoh le judecase ca neamuzante sau invers. Wyoh i-a cerut parerea lui Mike la fiecare gluma.

Mi-as fi dorit sa-l fi intrebat inainte sa-i fi prezentat noi opiniile noastre. Acest spiridus electronic a fost de fiecare data de acord cu Wyoh si nu cu mine. Astea ii erau adevaratele lui opinii? Sau incerca sa fie amabil, pentru a se imprieteni cu noua lui cunostinta? Sau notiunea lui de umor era deformata, vroia sa rada de mine? Nu l-am intrebat nimic.

Dar, cand au terminat de verificat, Wyoh si-a notat ceva in carnetelul de telefon:

— Mannie, uita-te, numerele 17, 51, 53, 87, 90 si 99 au iesit ca la mine. Mike este o „ea „!

Am ridicat din umeri si m-am ridicat.

— Mike, eu n-am dormit de douazeci si patru de ore si ma duc sa trag un pui de somn. Voi, copii, stati la taclale cat vreti. Te sun maine, Mike.

— Noapte buna, Man. Somn usor. Wyoh, tie nu ti-e somn?

— Nu, Mike, am dormit mai devreme. Dar, Mannie, nu vrei sa mai stai cu noi?

— Nu. Cand mi-e somn, ma duc la culcare.

Am inceput sa-mi fac patul pe canapea.

— Scuza-ma o clipa, Mike, zise Wyoh, ridicandu-se si luandu-mi cearsaful din mana. Fac eu patul mai tarziu. Dormi, in patul meu, tovarisci. Esti mai mare decat mine. Intinde-te.

Eram prea obosit ca sa opun rezistenta, m-am intins si-am adormit imediat. Mi se pare ca am auzit prin somn chicoteli, chiar si un tipat, dar nu m-am trezit ca sa-mi dau seama ce se intampla, de fapt.

M-am trezit mai tarziu, buimacit, dar mi-am revenit imediat cand am constatat ca auzeam doua voci feminine, un contralto cald, era a lui Wyoh, iar cealalta, un soprano dulce cu accent frantuzesc. Wyoh chicoti si zise:

— Bine, Michelle, draga, te sun mai tarziu. Noapte buna, scumpo.

— Bine, draga. Noapte buna.

Wyoh se ridica si veni la mine.

— Cine e prietena ta? am intrebat curios.

Credeam ca nu stie pe nimeni in Luna City. Poate ca sunase in Hong Kong… cam nauc dupa somnul greu, aveam senzatia ca trebuia sa existe un motiv pentru care n-ar fi fost bine sa sune.