Luna e o doamna cruda

Wyoh se cutremura.

— Si pe mine ma inspaimanta. Nu cred ca vor mai arde de nerabdare sa se bage prea curand in mijlocul unui furnicar.

Profesore, ziceai ca nu stii cate garzi are Temnicerul-sef. Organizatia stie. Douazeci si sapte. Daca au fost ucisi noua, inseamna ca au mai ramas numai optsprezece. Poate ca e timpul pentru un puci, nu?

— Nu, am raspuns.

— De ce nu, Mannie? Nu o sa mai fie niciodata atat de slabi ca acum.

— Pentru ca nu sunt destul de slabi. Am omorat noua dintre ei pentru ca au fost atat de smintiti, incat au intrat acolo unde eram noi. Dar daca Temnicerul-sef sta acasa, inconjurat de garzi… Am auzit destul de „umar- langa-umar” aseara.

M-am intors spre profesor.

— Dar sa stii, am sa ma interesez sa aflu daca e adevarat ca Temnicerul-sef mai are doar optsprezece garzi. Ai spus mai devreme ca Wyoh nu trebuie sa se intoarca in Hong Kong, iar eu nu trebuie sa merg acasa. Daca au ramas doar optsprezece, ma intreb cat de mare e pericolul? Mai tarziu, dupa ce vor primi intariri, poate ca pericolul va fi mare, dar acum… ia sa vedem, Luna City are patru iesiri principale si inca altele mai mici. Cate iesiri pot pazi? Ce o impiedica pe Wyoh sa mearga la statia de metro Vest, sa-si ia costumul de presiune si sa se duca acasa?

— Cred ca ar putea, zise profesorul.

— Da, poate ca e mai bine sa plec, zise Wyoh. Nu pot ramane aici pentru totdeauna. Daca tot trebuie sa ma ascund, mai bine sa fie in Hong Kong, unde am o gramada de cunostinte.

— S-ar putea sa reusesti, draga mea. Dar ma indoiesc. Aseara erau doua jachete galbene la statia Vest, le-am vazut eu. Acum s-ar putea sa nu mai fie acolo. Hai sa zicem ca nici nu mai sunt. Te duci la statie, deghizata, sa zicem. Iti pui costumul de presiune si iei o capsula de metro spre Beluthihatchie. Cobori sa iei autobuzul spre Endsville si esti arestata. Iata ce inseamna comunicatiile. Nu e nevoie sa pui o jacheta galbena sa pazeasca statia; e suficient sa te vada cineva acolo. Un simplu telefon face restul.

— Dar ai zis ca voi fi deghizata.

— Statura ta nu se poate deghiza, iar costumul de presiune va fi dat in urmarire, fii sigura. De cineva despre care habar n-ai ca are vreo legatura cu Temnicerul-sef. Probabil, de un camarad.

Profesorul se incrunta.

— Nenorocirea conspiratiei este ca de regula tradarea incepe din interior. Chiar daca numarul este mic, doar patru oameni, e foarte posibil ca unul din ei sa fie turnator.

Wyoh spuse pe un ton posac:

— vorbesti in asa fel incat tot ce facem sa para lipsit de speranta.

— Nicidecum, draga mea. Exista o sansa la mie ca sa fie asa, poate.

— Nu pot sa cred. Nu cred! In anii mei de activitate am castigat sute de membri. Avem organizatii in toate orasele mari. Poporul e de partea noastra.

Profesorul dadu din cap.

— Fiecare nou membru face ca posibilitatile de tradare sa creasca. Wyoming, doamna scumpa, revolutiile nu se castiga cu inrolarea maselor. Revolutia este o stiinta pe care doar putini au competenta s-o puna in aplicare. In mare parte, depinde de o buna organizare si mai ales, de comunicatii, iar la momentul istoric potrivit, actioneaza. Organizarea buna si timpul potrivit de actiune duc la o reusita fara varsare de sange. Fa-o stangaci si prematur, care ar fi rezultatul? Razboi civil, violenta printre oameni, lichidari, teroare. Sper ca-mi ierti indrazneala, dar pana acum revolutia s-a facut cu stangacie.

Wyoh paru incurcata.

— Ce vrei sa spui prin organizare buna?

— Organizare functionala. Cum se proiecteaza un motor electric? Ii pui o coada numai pentru ca o ai la indemana? Iti e de folos un buchet de flori? Sau o gramada de pietre? Nu, lucrezi cu elementele necesare scopului si nu il faci mai mare decat este necesar — si incorporezi si factorii de siguranta. Functia determina proiectarea.

Acelasi lucru se intampla si cu revolutia. Organizatia nu trebuie sa fie mai mare decat e nevoie, niciodata sa nu recrutezi pe cineva doar pentru ca vrea sa se alature. Si nici sa nu incerci sa-l convingi doar pentru placerea de-a avea pe cineva in jur care sa-ti aplaude ideile. O va face cand va veni timpul pentru asa ceva… sau altfel, inseamna ca ai apreciat gresit momentul istoric. Sigur, va exista si o organizatie educationala, dar asta trebuie sa fie separata. Propagandistii agitatori nu fac parte din structura de baza.

Iar in ceea ce priveste structura de baza, o revolutie incepe intotdeauna cu o conspiratie, de aceea structura este mica si secreta, ca sa se micsoreze pericolul tradarii, intrucat intotdeauna exista tradare. O solutie ar fi sistemul de organizare in celule, iar pana acum nu s-a inventat nimic mai bun.

S-a teoretizat multa vreme in legatura cu marimea optima a celulei. Cred ca istoria a aratat cum e mai bine, celula de trei persoane este perfecta. Mai mult de trei e deja dificil, nici la masa nu se inteleg, d-apoi cand e sa dea lovitura. Manuel, tu faci parte dintr-o familie numeroasa. Votati in familie pentru a stabili momentul cinei?

— Pe Bog ca nu! Mami hotaraste.

— Ah!

Profesorul scoase din buzunar un carnetel si incepu sa deseneze ceva.

— Iata aici un arbore de celule de cate trei. Daca eu as planui sa preiau comanda Lunii, as incepe cu noi trei. Unul dintre noi va fi ales presedinte. Nu vom vota, alegerea va fi corecta si evidenta, altfel se dovedeste ca nu suntem cei potriviti. Apoi vom cunoaste urmatorii noua oameni, trei celule… dar fiecare celula va cunoaste numai pe unul dintre noi.

— Seamana cu diagrama unui computer — logica ternara.

— Serios? La nivelul urmator exista doua cai de legatura: un camarad de la nivelul doi il cunoaste pe conducatorul celulei lui, pe cei doi camarazi de celula si la nivelul trei, ii cunoaste si pe cei trei din subcelula lui — nu e obligatoriu sa-i cunoasca si pe cei din subcelulele camarazilor sai. O metoda dubleaza securitatea, cealalta dubleaza viteza de refacere, daca apar probleme de securitate. Hai sa zicem ca nu cunoaste subcelulele camarazilor sai din celula — Manuel, cati crezi ca poate trada? Sa nu-mi spui ca n-o va face. Cu metodele de astazi se poate spala creierul oricui, dupa care se calca si se refoloseste ca nou. Cati crezi?

— Sase, am raspuns. Seful lui, doi camarazi de celula si trei din subcelula.

— Sapte, ma corecta profesorul, se poate trada si pe sine. Asta lasa sapte legaturi rupte si trei nivele de reparat. Si cum crezi?

— Nu-mi dau seama, zise Wyoh. Ai divizat atat de mult, incat totul se va desface in bucati.

— Manuel? Tema pentru acasa.

— Ei bine… blocurile de mai jos trebuie sa poata trimite mesaje mai sus cu trei nivele. Nici nu e nevoie sa stii cui, ci unde.

— Asa e!

— Dar, am continuat, exista un mod mai bun de a aranja lucrurile, profesore.

— Zau? Multi teoreticieni revolutionari si-au batut capetele pana sa gaseasca varianta asta, Manuel. Am incredere in mana lor, dar hai sa facem un pariu de zece la unu.

— Ma pui in situatia sa-ti iau banii. Ia aceleasi celule, dar aranjeaza-le intr-o piramida deschisa din tetraedre. Acolo unde varfurile sunt comune, fiecare bloc cunoaste cate o persoana din celula adiacenta si stie cum sa-i trimita mesaje, asta e tot ceea ce trebuie sa faca. Comunicatiile nu se intrerup niciodata, functioneaza si in lateral si in vertical si orizontal. Ceva in genul unei retele neuronale. Datorita acestei retele poti face o gaura in capul unui om si sa-i scoti o bucata de creier si totusi sa nu-i afectezi prea mult alti centri nervosi, in special gandirea. Daca exista capacitate in exces, se deriva in lateral. Se pierde ceea ce a fost distrus, dar continua sa functioneze.

— Manuel, spuse profesorul cu indoiala, poti sa-mi desenezi ceea ce ai zis? Suna bine, dar e atat de diferit de doctrina traditionala, incat trebuie sa vad o reprezentare grafica ca sa ma lamuresc.

— Da, bine… dar as face-o mai bine cu un automat de desen stereo. Am sa incerc.

(Oricine crede ca e usor sa schitezi o suta douazeci si unu de tetraedre, o piramida deschisa de cinci nivele