Luna e o doamna cruda

destul de clar ca sa arate relatiile dintre ele, sa-si incerce norocul!)

— Uita-te la schita de baza, am zis dintr-odata. Fiecare varf al fiecarui triunghi este comun cu zero, unul sau alte doua triunghiuri. Unde este comun cu unul, acolo are o legatura intr-o directie sau in ambele, dar e suficienta una pentru o retea de comunicatii multi-redundanta. In colturi unde nu e comun cu nici un alt triunghi, legatura sare la dreapta, in coltul urmator. Acolo unde este comun cu alte doua triunghiuri, se alege din nou partea dreapta pentru o noua legatura.

Si acum sa vedem cum e cu oamenii. Sa luam, de exemplu, nivelul patru, D de la dulau. In varf este camaradul Dan. Mai bine nu, hai sa mergem mai jos cu un nivel ca sa aratam trei nivele de comunicatie distruse, nivelul E de la eroare si sa-l luam pe camaradul Egbert.

Egbert lucreaza sub Donald, ii are colegi de celula pe Edward si pe Elmer si inca trei sub el, Frank, Fred si Fatso… dar stie cum sa-i trimita mesaje si lui Ezra, care e tot pe nivelul lui, dar nu in aceeasi celula. Nu-i cunoaste numele, chipul, adresa sau orice altceva, dar ceva tot stie, are un numar de telefon ca sa-l gaseasca pe Ezra in caz de urgenta.

Si acum sa vedem cum merge. Cazimir, de pe nivelul trei, e informator si ii tradeaza pe Charlie si pe Cox din celula lui, pe Baker de deasupra lui, pe Donald, pe Dan si pe Dick de dedesubtul lui, ceea ce ii izoleaza pe Egbert, pe Edward si pe Elmer si pe toti cei de sub ei.

Toti trei raporteaza, redundanta necesara oricarui sistem de comunicatii, dar sa urmarim strigatul de ajutor al lui Egbert. El il suna pe Ezra. Dar Ezra este sub Charlie, si este si el izolat. Oricum, nu conteaza, Ezra transmite amandoua mesajele prin legatura lui de siguranta, Edmund. Dar ghinion, Edmund este sub Cox, asa incat si el le paseaza lateral lui Enwright… si astfel, trece de partea distrusa si urca prin Dover, Chambers si Beeswax la Adam, in biroul principal… care raspunde in jos de cealalta parte a piramidei, cu treceri laterale la nivelul E, de la Esther la Egbert, si mai departe la Ezra si Edmund. Aceste doua mesaje in sus si in jos nu numai ca se stabilesc imediat, dar din modul in care trec, indica biroului central exact ce pagube s-au produs si unde anume. Organizatia nu numai ca-si pastreaza functionalitatea, dar incepe imediat sa remedieze defectiunea.

Wyoh trasa linii dupa spusele mele, convingandu-se singura ca proiectul merge, era adevarat, dar circuitul era idiot. Lasa-l pe Mike sa studieze ideea cateva milisecunde si ne va da o retea mai buna, mai sigura si mai eficienta impotriva greselilor de manevrare. Si probabil, adica sigur, ne va furniza cateva moduri de a evita tradarea si va gasi si solutii sa mareasca viteza cailor de propagare. Si cine stie ce alte gaselnite ar mai pune la punct, n-am de unde sa ghicesc, doar nu sunt computer.

Profesorul se uita la mine ca prin sticla.

— Care-i necazul? am zis. Va merge, asta mi-e meseria.

— Manuel, baiete, pardon, senor O' Kelly… sunteti bun sa conduceti aceasta revolutie?

— Eu? Pe Bog, nu! Nu sunt un martir al cauzelor pierdute. Vorbeam doar despre circuite.

Wyoh isi indrepta privirea hotarata spre mine.

— Mannie, fara fasoane, esti ales. S-a votat.

6

Pe toti dracii ca asa era.

— Manuel, nu te pripi. Iata-ne adunati aici, toti trei, numarul perfect, cu o multime de talente si de experienta. Frumusete, maturitate in varsta si in gandire, energie…

— Imi pare rau, eu nu am nici o energie in mine!

— Te rog, Manuel. Sa gandim in termenii cei mai cuprinzatori inainte de a lua o decizie. Ca sa ne usuram situatia, putem afla daca rezervele lichide ale acestui han sunt potabile? Am la mine cativa florini pe care-i pot cheltui ca sa udam invoiala.

Era lucrul cel mai intelept pe care-l auzisem in ultima ora de discutii.

— Vodca Stalicinaia?

— Merge. Suna bine.

Se intinse dupa punga.

— Ii spun s-o aduca, am zis si am comandat un litru, plus ceva gheata. Liftul cobori dupa comanda. Nu mai era nevoie de suc de rosii, ramasese de la micul dejun.

— Si acum — am zis dupa ce ciocnisem paharele — ce parere ai, profesore, de cursa fanioanelor? Ai bani ca sa pariezi ca Yankeii[31] nu vor castiga din nou?

— Manuel, care e optiunea ta politica?

— Daca joaca baiatul ala nou de la Milwaukee, parca m-as baga si eu.

— Uneori, omul nu-si defineste optiunea politica, dar prin interogatie socratica, poate sa-si inteleaga pozitia si de ce e acolo.

— Pariez pe echipa asta impotriva favoritilor, trei la doi.

— Ce-ai zis? Mai natafleata! Si cat?

— Trei sute de dolari Hong Kong.

— Bine, bate palma. De exemplu, in ce imprejurari poate pune Statul, pe buna dreptate, bunastarea sa mai presus de a cetateanului?

— Mannie, se baga si Wyoh in vorba, mai ai bani de aruncat? Eu am o parere buna despre baietii din echipa Philadelphiei.

Am privit-o piezis.

— Si cam ce-ai avea tu de pariat, ma rog?

— Du-te naibii de-aici! Violatorule!

— Profesore, dupa parerea mea, nu exista imprejurari in care Statul este justificat sa-si puna propria-i bunastare deasupra bunastarii cetateanului, a mea, de exemplu.

— Bun, avem un punct de pornire.

— Mannie, zise Wyoh, cred ca evaluezi lucrurile extrem de egoist.

— Dar sunt o persoana egoista.

— Ei na, prostii! Cine m-a salvat pe mine? Pe mine, o straina? Si nu a incercat sa profite din asta. Profesore, am fost ajutata, nicidecum inselata. Mannie e un cavaler ireprosabil.

— Sans peur et sans reproche[32]. Stiu, il cunosc de ani de zile. Dar asta nu contrazice ceea ce a zis.

— Ba da! Nu asa cum stau lucrurile acum, ci conform idealului spre care tindem. Mannie, Statul este Luna, chiar daca nu este stat suveran, iar noi avem cetatenia in alta parte. Dar eu apartin Statului Luna si tu la fel, si familia ta. Ai muri pentru familia ta?

— Sunt doua intrebari care nu au legatura una cu alta.

— Ba da, si inca cum! Tocmai asta e ideea.

— Gresit. Imi cunosc familia, am fost cooptat in ea demult.

— Scumpa doamna, trebuie sa sar in apararea lui Manuel. Felul in care gandeste e corect, chiar daca nu e in stare sa se exprime mai pe inteles. Pot sa pun si eu o intrebare? In ce circumstante este moral pentru un grup sa faca un lucru care ar fi imoral daca ar fi facut de un singur membru al grupului?

— A… o intrebare capcana.

— Intrebarea cheie, draga Wyoming. O intrebare radicala, care loveste la radacina intregii dileme a guvernarii. Oricine raspunde sincer si nu da inapoi indiferent de consecinte, stie ce pozitie are si pentru ce e pregatit sa moara.

Wyoh se incrunta.

— Imoral pentru un membru al grupului, zise ea. Profesore, care sunt principiile tale politice?

— Imi dai voie sa te intreb eu primul despre principiile tale? Daca poti sa ti le expui.

— Evident ca pot! Fac parte din Internationala a V-a, care cuprinde cea mai mare parte a Organizatiei. Nu excludem pe nimeni care vrea sa mearga pe drumul nostru, este un front comun. Avem comunisti, oameni din Internationala a IV-a, rosii, socialisti, singularisti si tot ce mai vreti. Dar eu nu sunt marxista. Noi, cei dintr-a V-a, avem un program practic de lupta. Particular acolo unde este vorba de probleme particulare, public unde e cazul si acceptam faptul ca anumite imprejurari schimba situatiile. Dar nimic doctrinar.