Luna e o doamna cruda

— In momentul in care iti afla identitatea, Mike stie ce varsta ai, cand ai fost deportat si de ce, e la curent cu tot ce a aparut despre tine in Cotidianul lunar, in Lumina de Luna sau in oricare alta publicatie lunara, plus pozele din ziare, iti stie balanta bancara, daca iti platesti impozitele la timp si inca o gramada de alte chestii. Toate astea le gaseste intr-o fractiune de secunda. Ceea ce nu ti-am zis — din cauza ca era treaba mea — e ca Mike stie ca te-am invitat aici, asa ca n-a fost o problema sa-si dea seama cine e a treia persoana din camera atunci cand a auzit respiratia si bataile tale de inima.

— Mike, nu trebuie sa spui profesore Bernardo de la Paz, de fiecare data cand i te adresezi, e suficient profesore.

— S-a notat, Man. Dar si el mi se adreseaza protocolar. -Terminati cu fasoanele astea. Te-ai prins, profesore?

Mike stie multe, dar nu spune orice, are simtul masurii.

— Sunt de-a dreptul impresionat!

— Mike e cel mai inteligent computer din cati s-au vazut pana acum, dar e si cel mai zapacit. E un spiridus electronic. Ai sa te convingi singur. Mike, am facut un pariu cu profesorul, pe trei la doi, ca Yankeii vor castiga fanionul din nou.

— Imi pare rau sa aud asta, Man. Sansele corecte, acum, la inceput de an, bazate si pe performantele trecute ale echipelor si jucatorilor, sunt 1 la 4, 72 pe invers.

— Ei, la naiba, nu pot fi atat de slabe!

— Imi pare rau, Man. Am sa tiparesc calculele daca ti-e mai usor. Dar te sfatuiesc sa-ti rascumperi pariul. Yankeii au sanse sa invinga o echipa… dar sansele de a invinge toate echipele, combinate cu factorii de vreme nefavorabila, accidente si alte variabile pentru sezonul urmator, sunt reduse.

— Profesore, vrei sa-ti vinzi pariul?

— Daca vrei, Manuel.

— Cat vrei?

— Trei sute de dolari Hong Kong.

— Hot batran!

— Manuel, ca profesor ce ti-am fost, te-as insela daca nu te-as lasa sa inveti din greseli. Senor Holmes, Mike, prietene… Imi dai voie sa-ti spun asa?

— Chiar te rog.

(Mike scoase un zgomot ca de pisica care se alinta in poala stapanului).

— Mike, amigo, vinzi ponturi si la cursele de cai?

— Da, uneori calculez sansele si la cursele de cai. Specialistii in computere din serviciul civil vin si cer programul cu insistenta. Dar rezultatele sunt atat de diferite de previziunile mele, incat am tras concluzia ca ori datele sunt insuficiente, ori caii sau jocheii nu sunt cinstiti. Toate trei variantele sunt posibile. Totusi, pot sa va dau o formula care o sa va aduca un beneficiu constant, daca jucati cu regularitate.

Profesorul paru nerabdator.

— Care e? Pot sa stiu?

— Sigur. Pariaza pe cel mai bun elev-jocheu. Intotdeauna primeste cai buni, iar acestia cara mai putina greutate. Dar nu te lua dupa instinct.

— Cel mai bun elev-jocheu… hmm, Manuel, cat o fi ceasul?

— Profesore, doar nu vrei sa te duci sa pariezi acum, pana la ora cursei!? Ai uitat ce-am stabilit?

— Da, da, scuze. Te rog, zi mai departe. Auzi, cel mai bun elev-jocheu…

— Mike, ti-am dat o inregistrare noaptea trecuta.

M-am apropiat de receptor si i-am soptit:

— Caderea Bastiliei.

— Am gasit-o, Man.

— Te-ai gandit la ea?

— Da, in mai multe feluri. Wyoh, ai vorbit foarte dramatic.

— Mersi, Mike.

— Profesore, poti sa-ti iei gandul de la jochei?

— Nu ma cunosti! Sunt numai urechi.

— Atunci opreste-te sa mai faci calcule in gand. Mike le face mai repede.

— Nici nu aveam de gand sa-mi pierd timpul. Finantarea unei asemenea chestii, in care ne aventuram la noroc, este intotdeauna dificila. Am sa aman pariul. Ascult cu atentie.

— Vreau ca Mike sa faca o proiectie a procesului. Mike, in inregistrarea aceasta ai auzit-o pe Wyoh zicand ca trebuie sa avem un comert liber cu Terra. Apoi, l-ai auzit pe profesor zicand ca ar trebui sa punem embargou de transport de pe Terra. Cine are dreptate?

— Intrebarea e nedeterminata, Man.

— Ce am uitat?

— Vrei s-o reformulez eu, Man?

— Sigur. Fa-ne si o prezentare generala a situatiei.

— Bine. Pe termen scurt, propunerea lui Wyoh ar fi un mare avantaj pentru poporul Lunii. Pretul cerealelor la capatul catapultei ar creste cu un coeficient de cel putin patru procente, luand in considerare o usoara crestere a tuturor preturilor en gros de pe Terra, usoara zic, pentru ca Autoritatea vinde acum aproape de pretul pietei libere, neglijand hrana subventionata sau donata, din care cea mai mare parte provine din pretul scazut practicat la capatul catapultei. Nu mai vorbesc de faptul ca factorii variabili minori sunt inghititi de factorii majori. Sa zicem ca efectul imediat al afacerii ar fi o crestere a pretului cam de patru ori.

— Ai auzit, profesore?

— Doamna draga, n-am zis nu niciodata.

— Pentru cultivator, cresterea profitului e mai mare de patru ori pentru ca, asa cum a zis si Wyoh, el trebuie sa cumpere apa si alte produse la preturi mari controlate. Cresterea profitului lui va fi cam de sase ori daca ne gandim la o piata libera pe tot circuitul marfurilor. Dar asta se va echilibra sub presiunea altui factor. Preturile mai mari pentru export vor duce la preturi mai mari pentru tot ceea ce se consuma pe Luna: atat bunuri cat si munca. Efectul rezultat va fi un standard de viata de doua ori mai ridicat pentru toti si va fi urmat de un efort incrancenat de a sapa si semana mai multe tunele pentru ferme, de a scoate mai multa gheata, de a imbunatati metodele de crestere a randamentului. Toate astea duc la cresterea exportului. Totusi, piata terestra este atat de larga si atat de saraca in hrana, incat reducerea profitului din cresterea exportului nu este un factor important.

— Dar, senor Mike, zise profesorul, daca va fi cum spui, asta va grabi ziua cand resursele Lunii vor fi epuizate.

— Proiectia a fost specificata ca fiind imediata, senor profesor. Sa merg mai departe, cu previziuni pentru un timp mai indelungat, pe baza remarcilor tale?

— Neaparat!

— Masa Lunii la trei cifre semnificative este de 7, 36 ori zece la puterea a nouasprezecea tone. Deci, daca mentinem alte variabile constante, inclusiv populatiile lunara si pamanteana, rata diferentiala prezenta in tone a exportului poate continua timp de 7, 36 ori zece la puterea a douasprezecea ani, iar prin rotunjire e vorba de sapte mii de miliarde de ani.

— Poftim? Esti sigur?

— Poti sa verifici, profesore, daca vrei.

— Mike, e o gluma? am zis. Daca da, nu e amuzanta nici macar de prima data.

— Nu e nici o gluma, Man.

— Oricum, adauga profesorul, revenindu-si, nu scoarta Lunii o exportam noi, ci sangele nostru, apa si materia organica. Nu piatra.

— M-am gandit la asta, profesore. Aceasta previziune se bazeaza pe transmutatia controlata, orice izotop trece intr-altul, fiind nevoie de energie pentru orice reactie non-exo-energetica. Cu alte cuvinte, piatra va fi exportata transformata in grau, carne si in orice alt produs comestibil.

— Dar inca nu stim cum sa facem asa ceva! Amigo, e absurd!

— Dar vom sti cum s-o facem, in viitor.

— Mike are dreptate, profesore, am intervenit. Sigur, astazi n-avem idee cum sa facem asemenea