Luna e o doamna cruda

Profesorul ma intrerupse:

— Manuel, asta e o chestiune temporara, care se poate rezolva. Mi se pare ca problema ridicata de Wyoh este fundamentala si ea ar trebui discutata. Zi de zi, pana o rezolvam. Ma intereseaza ceea ce crede Mike.

— Bine, bine, dar nu vrei sa astepti sa-mi raspunda mie mai intai?

— Scuze, domnule.

— Mike?

— Man, numarul oficial al gardienilor Temnicerului-sef este douazeci si sapte. Daca au murit noua, numarul oficial este optsprezece.

— De ce zici mereu numarul oficial?

— Am niste date incomplete care ne-ar putea lamuri. Lasati-ma sa le enunt inainte de a ne pripi sa tragem concluzii. Deci, oficial, departamentul Ofiterilor de Securitate, pe langa functionari, este format numai din gardieni. Dar eu lucrez cu statele de plata pentru Complexul Autoritatii, iar numarul personalului platit de Departamentul de Securitate nu este de douazeci si sapte.

Profesorul inclina din cap.

— Astia sunt spionii companiei.

— Stai asa, profesore. Ce e cu toti oamenii astia?

— Simple numere de cont, Man, raspunse Mike. Cred ca numele lor se afla in locatia de memorie din banca de date a sefului securitatii.

— Stai un pic, Mike. Seful securitatii, Alvarez, te foloseste pe tine pentru dosare?

— Cred ca da, pentru ca locatia lui de memorie are o parola cifrata.

— La naiba, am spus. Profesore, nu e nostim? Il foloseste pe Mike ca sa-si pastreze inregistrarile. Mike stie unde se gasesc, dar nu se poate atinge de ele.

— De ce, Manuel?

Am inceput sa-i explic profesorului si lui Wyoh ce fel de memorie are un computer ultra-performant: memorii permanente, care nu se sterg, intrucat tiparele sunt logice prin ele insele, cum ar fi gandurile; memorii pe termen scurt, care se folosesc doar pentru programele curente, iar apoi se sterg, cum ar fi memoria care iti spune daca ai indulcit cafeaua; memorii care se pastreaza atat timp cat ai nevoie de ele, milisecunde, zile sau ani, dar se sterg in momentul in care nu-ti mai trebuie. Exista date inregistrate permanent, ca educatia primita in copilarie care se invata perfect si nu se mai uita niciodata; pot fi condensate, rearanjate, relocate si editate. Mai este si o lista lunga a nivelelor de memorii speciale, de insemnari inregistrate prin programe foarte complexe, fiecarei locatii fiindu-i alocata o parola proprie de apel, codificata sau nu, cu posibilitati nesfarsite de blocare a semnalelor: secvential, paralel, temporal, situational si altele.

Cred ca e mai simplu sa-i vorbesti unei fete de amor decat sa explici unor neavizati care e mecanismul unui computer. Wyoh nu intelegea de ce Mike, daca stia totul despre locul unde-si pastra Alvarez inregistrarile, nu incerca sa le ia.

M-am dat batut.

— Mike, poti sa-i explici tu?

— Am sa incerc, Man: Wyoh, imi este imposibil sa ajung la datele blocate, daca nu am o programare exterioara. Nu ma pot programa singur pentru asa ceva. Nu-mi permite structura logica. Trebuie sa primesc parola ca pe un impuls exterior.

— Ei bine, pentru numele lui Bog, care e parola asta pretioasa?

— Fisierul Special Zebra, spuse Mike simplu si astepta.

— Mike, am zis, deblocheaza fisierul special Zebra.

Nu i-a fost greu, iar materialul incepu sa apara. Am convins-o pe Wyoh ca Mike nu a fost incapatanat cand a zis ca nu poate singur, aproape ca se rugase de noi sa-l ajutam. Desigur, stia parola, dar trebuia sa vina din exterior, asa era el construit.

— Mike, sa-mi aduci aminte sa verificam impreuna toate parolele de blocare in scopuri speciale. S-ar putea sa mai gasim si alte lucruri interesante.

— Tot asta ziceam si eu, Man.

— Bine, o sa facem asta mai tarziu. Acum, da inapoi si parcurge-l incet, iar in timp ce-l afisezi, inregistreaza-l din nou sub parola Caderea Bastiliei, cu numele Fisierul tradatorilor. Da?

— Am programat si executat.

— Acelasi lucru sa-l faci cu orice element nou.

Prima captura a fost o lista de nume, de vreo doua sute de persoane, impartite pe orasele in care locuiau. Fiecare era incifrat cu un cod identificat de Mike cu cecurile de plata in alb.

Mike abia incepuse sa citeasca lista din Hong Kong, cand Wyoh zise pe data:

— Opreste-te, Mike! Trebuie sa le scriu!

— Hei! am zis eu, parca am stabilit ceva in legatura cu scrisul! Care-i treaba?

— Femeia aia, Sylvia Chiang, este camarada secretara de-acasa! Pai, asta inseamna ca Temnicerul-sef are toata organizatia pe tava.

— Te inseli, draga Wyoming, o corecta profesorul. Inseamna ca noi avem organizatia lui.

— Dar…

— Inteleg ce-a vrut sa zica profesorul, i-am zis. Organizatia noastra e formata doar din noi trei plus Mike, lucru pe care Temnicerul-sef nu-l stie. In schimb, noi ii cunoastem organizatia. Asa ca taci si lasa-l pe Mike sa citeasca mai departe. Dar nu scrie nimic, o sa ai lista de la Mike ori de cate ori vei da telefon. Mike, noteaza ca femeia Chiang este secretara organizatiei, a fostei organizatii, in Kongville.

— S-a notat.

Wyoh se mira cu voce tare cand auzea numele unor tradatori care lucrau sub acoperire in orasul ei, dar se opri doar sa memoreze cateva lucruri despre cei pe care-i cunostea. Nu toti erau „camarazi”, dar erau destul de multi ca sa o enerveze. Numele din Novylen nu ne-au spus prea multe. Profesorul recunoscu trei, Wyoh, unul. Cand veni la rand Luna City, profesorul gasi peste jumatate din cei notati ca fiind „camarazi”. Am recunoscut si eu cativa, dar nu ca ilegalisti, ci ca simple cunostinte. Nu-mi erau prieteni, nici nu stiu ce senzatie as fi avut daca as fi gasit pe cineva in care aveam incredere pe lista de salariu a sefului informatorilor. Cu siguranta ca m-as fi simtit zguduit.

Pe Wyoh, lista cu atatea nume cunoscute a zdruncinat-o. Cand Mike termina, zise:

— Trebuie sa ajung acasa! In toata viata mea nu am contribuit la eliminarea cuiva, dar o sa-mi faca o nespusa placere sa le pun cruce acestor spioni.

Profesorul spuse calm:

— N-o sa moara nimeni, draga Wyoming.

— Poftim? Profesore, nu intelegi? Desi n-am omorat pe nimeni pana acum, am stiut intotdeauna ca s-ar putea s-o fac intr-o zi.

Profesorul scutura din cap.

— Nu cred ca a ucide un spion este cel mai bun mod de a te comporta, oricum nu atunci cand el nu stie ca tu stii ca este spion.

Wyoh clipi mirata.

— Ei, cred ca sunt cam grea de cap.

— Nicidecum, doamna scumpa. In schimb, esti de o sinceritate fermecatoare… o slabiciune de care trebuie sa te feresti pe viitor. Iti spun eu care e tratamentul pentru un spion: trebuie sa-l lasi sa respire, sa-l inconjuri cu camarazi loiali si sa-i oferi informatii bune, ca sa-si multumeasca sefii. Indivizii astia vor fi cooptati in organizatia noastra. Nu te speria, ii repartizam in celule speciale, in „custi”, asta e cuvantul. Ar fi o mare greseala sa-i eliminam. Nu numai ca fiecare spion ar fi inlocuit cu un altul, dar uciderea acestor tradatori i-ar da de stire Temnicerului-sef ca i-am aflat secretele. Mike, amigo mio, in acelasi fisier trebuie sa fie si un dosar despre mine. Vrei sa vezi?

Erau scrise in dosarul acela o multime de lucruri, rapoarte lungi si m-am simtit stanjenit cand am citit „batran nebun inofensiv”. Era etichetat drept subversiv, de aceea fusese exilat pe „Pietroi”, si era membru al unui grup ilegal in Luna City. De asemenea, se mai spunea in dosar ca era scandalagiu in organizatie, rareori fiind de acord cu ceilalti.

Profesorul zambi incantat.