Luna e o doamna cruda

— Am sa ma gandesc la o modalitate de tradare ca sa ajung pe lista Temnicerului-sef.

Lui Wyoh i se paru amuzant, mai ales cand zise destul de hotarat ca nu era o gluma, ci o tactica practicata frecvent.

— Revolutia trebuie sprijinita financiar, doamna scumpa, iar una din modalitati este ca un revolutionar sa devina spion al politiei. E posibil ca unii din tradatorii pe care i-am descoperit pe lista sa fie, de fapt, de partea noastra.

— Eu, una, n-as baga mana in foc pentru vreunul dintr-astia.

— Ei da, uite, asta e necazul cu agentii care fac joc dublu, sa fii sigur daca loialitatea lor, unde exista, este sau nu falsa. Vrei sa-ti vezi dosarul? Sau ai prefera sa-l asculti de una singura?

Inregistrarea despre Wyoh nu aducea nici o surpriza. Informatorii o descoperisera de mult. Dar am fost tare surprins sa constat ca si eu aveam un dosar, verificare de rutina facuta atunci cand mi s-a permis sa lucrez in Complexul Autoritatii. Eram clasificat drept „apolitic”, iar cineva adaugase un „nu prea stralucit”, ceea ce era neplacut, dar adevarat, altfel de ce m-as fi bagat in politica?

Profesorul il opri pe Mike din citit (mai avea cateva ore de lecturat toate listele) si se intinse pe spate, ganditor.

— Un lucru e clar, zise. Temnicerul-sef stie destule despre Wyoming si despre mine, de mult timp. Dar vad ca tu, Manuel, nu esti pe lista neagra.

— Dupa noaptea trecuta?

— A, da. Mike, ai ceva introdus in ultimele douazeci si patru de ore in fisier?

Nu era nimic.

— Wyoming are dreptate. Nu putem sta aici o vesnicie. Manuel, cate nume ai recunoscut? Sase, nu-i asa? I-ai vazut pe vreunul dintre ei aseara?

— Nu, dar poate ca ei m-au vazut pe mine.

— Nu cred, in aglomeratia aia e putin probabil sa te fi observat. Eu te-am vazut doar cand eram la tribuna si pot sa zic ca te cunosc de cand erai pusti. De asemenea, cred ca si activitatea lui Wyoming este cunoscuta de Temnicerul-sef. Se stie ca a venit din Hong Kong si a vorbit la intrunire.

Se uita la Wyoh.

— Doamna scumpa, ti-e greu sa joci rolul amantei unui batran nebun?

— Nu, si accept, profesore. Dar ce trebuie sa fac?

— Probabil ca Manuel este in afara oricaror banuieli. Eu nu, dar din dosar reiese ca oamenii Autoritatii nu par grabiti sa ma ridice. Tu esti singura in pericol de-a fi interogata sau retinuta. Esti pusa sub observatie si cred ca ar fi mai bine sa stai ascunsa o vreme. Ma gandesc sa inchiriez camera asta o perioada, saptamani sau chiar ani. Poti sa ramai aici daca nu te vor deranja vorbele care o sa-ti iasa stand cu mine.

Wyoh chicoti.

— Oh, scumpule! Crezi ca-mi pasa ce zice lumea? Sunt chiar incantata sa joc rolul dulcineei tale, dar sa nu fii prea sigur ca ar fi doar un rol de interpretat.

— Niciodata sa nu tachinezi un caine batran, zise profesorul blajin. S-ar putea sa mai muste o data. S-ar putea sa ma instalez pe canapeaua asta multe nopti. Manuel, am sa-mi scurtez cat pot drumurile obisnuite si tot asa trebuie sa faci si tu. Cat timp simt ca un cazac are de gand sa-mi fure libertatea, am sa dorm in ascunzatoarea asta. Pe langa faptul ca este un loc ferit si sigur, mai are o calitate, camera este buna si pentru sedintele celulei; are telefon.

— Profesore, pot sa vin cu o sugestie? zise Mike.

— Te rog, amigo, te ascultam.

— Am inteles ca riscurile cresc cu fiecare intalnire a celulei noastre executive. Daca sunt binevenit, ma pot alatura voua prin telefon, altfel e prea riscant.

— Intotdeauna, esti binevenit, camarade Mike! Avem nevoie de tine, dar…

Profesorul parea ingrijorat.

— Profesore, am zis, nu-ti face probleme in legatura cu ascultarea.

I-am explicat cum poate sa dea un telefon „Sherlock”.

— Telefoanele sunt sigure, daca Mike supravegheaza convorbirea. Ah, uitasem! Nu ti-am zis cum sa dai de Mike. Zi tu, Mike! Profesorul va folosi numarul meu?

Au cazut de acord pe parola MISTERIOS. Profesorul si Mike impartaseau o bucurie copilareasca gandindu- se la intriga in care erau amestecati. Cred ca profesorului i-ar fi placut sa fie rebel cu mult inainte sa-si fi dezvoltat filosofia politica, dar Mike — putea oare sa-l intereseze libertatea omului? In nici un caz. Revolutia era un joc — un joc care ii asigura compania prietenilor si ii oferea sansa de a-si etala talentele. Mike e cel mai orgolios computer din cate s-au vazut pana acum.

— Oricum avem nevoie de camera asta, zise profesorul, cautand in geanta. Scoase un teanc voluminos de bancnote.

M-am uitat mirat.

— Ce-ai facut, profesore, ai jefuit o banca?

— Da, demult. Poate ca in viitor Cauza o va cere din nou. Ar fi un inceput bun sa o inchiriem pe o luna. Vrei sa te ocupi tu, Manuel? S-ar putea ca directia hotelului sa fie surprinsa auzindu-mi vocea. M-am furisat inauntru pe scara de serviciu.

L-am sunat pe director si m-am tocmit pentru chiria unei camere pentru o luna. A cerut noua sute de dolari Hong Kong. I-am oferit noua sute de dolari de-ai Autoritatii. A vrut sa stie cate persoane vor ocupa camera, iar eu l-am intrebat daca politica hotelului Raffles este sa-si bage nasul in vietile clientilor lor.

Pana la urma, ne-am inteles la patru sute saptezeci si cinci de dolari Hong Kong. Eu i-am trimis banii, iar el cheile. Am folosit liftul. Erau doua chei, una i-am dat-o lui Wyoh, una profesorului, iar pe cea pe care o primisem pentru o zi, am pastrat-o eu, stiind ca nu vor schimba incuietoarea decat in cazul in care nu vom plati la sfarsit de luna.

(Pe Pamant e alta practica, de-a dreptul jignitoare! Pentru a primi cheile, clientul e obligat sa semneze sau sa prezinte actele receptionerului.)

— Ce urmeaza acum? Mancare? am intrebat.

— Mie nu mi-e foame, Mannie.

— Manuel, ai zis sa asteptam pana cand Mike iti va raspunde la intrebari, dar hai sa ne intoarcem la problema de baza. Cum ne vom descurca cand vom avea de infruntat Terra, David fata in fata cu Goliat?

— Ei, speram sa trecem peste asta. Mike, ai vreo idee?

— Doar am spus ca am. Putem sa aruncam cu pietre, raspunse el pe un ton plangacios.

— Pentru numele lui Bog! Nu ne arde de glume.

— Dar, Man, protesta, putem sa aruncam cu pietre in Terra. Si chiar asa o sa facem.

8

Pana sa-mi dau seama ca Mike vorbea serios si ca schema ar putea merge, a trecut ceva timp. Dupa ce- am inteles cum stateau lucrurile, le-am explicat profesorului si lui Wyoh ca partea a doua era adevarata. Totusi, amandoua ideile lui Mike ar fi trebuit sa fie clare de la inceput.

Mike rationa in felul urmator: Ce e „razboiul”? Intr-o carte, razboiul era definit ca fiind folosirea fortei pentru obtinerea rezultatelor politice. Iar „forta” este actiunea unui corp asupra altuia prin intermediul energiei.

In razboi, chestia asta se face cu „arme”, iar Luna nu avea nici una. Dar cand Mike cerceta armele sa vada despre ce era vorba, descoperi ca, de fapt, erau motoare pentru energie, de acumulare si de transformare a energiei, iar Luna avea energie din belsug. Numai fluxul solar producea la amiaza cam un kilowatt pe metru patrat. Puterea solara, desi ciclica, este nelimitata, iar puterea de fuziune a hidrogenului este si ea la randul ei nelimitata si oricum mai ieftina, daca ai gheata in mina si daca montezi o instalatie automata de foraj. Luna are energie, dar