cum s-o folosim?
Luna mai are si energia de pozitie; se afla intr-un maxim gravitational de unsprezece kilometri pe secunda, impiedicata sa cada de un prag de numai 2, 5 km/s. Mike stia pragul acesta, expedia zilnic cargoboturi de cereale peste el, lasandu-le sa alunece la vale, spre Terra.
Mike calculase ce s-ar fi intamplat daca un cargobot de o suta de tone (ori aceeasi masa de pietre) ar ajunge pe Terra in cadere libera.
Energia cinetica in momentul lovirii ar fi de 6, 25 ori 10 la puterea 12 joule, peste sase trilioane de joule, convertita in caldura intr-o fractiune de secunda. Adica explozie, si inca una mare de tot!
Ar fi trebuit sa fie clar de la inceput. Uita-te la Luna! Ce vezi? Mii si mii de cratere, locuri unde pare ca Cineva s-ar fi jucat aruncand cu pietre.
— Pentru mine, un joule nu-mi spune prea multe, zise Wyoh. Ce inseamna asta in raport cu o bomba cu hidrogen?
— Pai…
Am inceput sa fac calculele in minte. „Mintea” lui Mike lucra mai repede, asa ca raspunse el:
— Ciocnirea unei mase de o suta de tone de Terra se apropie de efectul unei bombe atomice de doua kilotone. — Kilo inseamna o mie, murmura Wyoh, iar mega inseamna un milion… Ei, dar asta e de 50000 de ori mai putin decat o bomba de o suta de megatone. Nu era asta marimea pe care o folosea Sovunion?
— Wyoh, scumpo, am zis bland, nu se calculeaza asa. Ia intoarce-o invers. Un nivel de doua kilotone este echivalent cu explozia a doua milioane de kilograme de trinitrotoluen… si te asigur ca un kilogram de TNT da o explozie zdravana. Intreaba orice miner. Doua
— Da, Man. Dar, Wyoh, singura mea prietena femeie, mai exista si un alt aspect. Bombele de fuziune de multimegatone sunt ineficiente, pentru ca explozia are loc intr-un spatiu prea mic, cea mai mare parte din energie se iroseste de pomana. Desi o bomba de o suta de megatone are un nivel mai mare de 50000 decat nivelul unei bombe de doua kilotone, efectul ei distructiv este doar de 1300 de ori mai mare ca cel al exploziei a bombei de doua kilotone.
— Mie mi se pare ca si 1300 e destul de mult, daca ei vor folosi asupra noastra bombe de nu stiu cate ori mai puternice.
— Asa e, Wyoh prietena mea femeie… dar Luna are multe stanci.
— Oh, da, avem, de asta ii spunem „Pietroiul”.
— Camarazi, spuse profesorul, discutia asta imi depaseste competenta. In tinerete, pe vremea aruncarii bombelor, experienta mea s-a oprit la bombe de ordinul sutelor de grame de exploziv chimic, acela despre care ai vorbit tu, Manuel. Ma rog, cred ca voi doi stiti despre ce vorbiti.
— Stim, aproba Mike.
— Atunci iau de bune cifrele voastre. Ca sa facem totul si pe intelesul meu, planul prevede ca noi trebuie sa punem mana pe catapulta.
— Da, am zis si eu si Mike in acelasi timp.
— Pai, nu e imposibil. Atunci trebuie sa ne oprim si sa devenim cu adevarat operativi. Mike, te-ai gandit cum poate fi protejata catapulta impotriva, sa-i zicem, unei mici torpile atomice?
Ne-am continuat discutia, dar in momentul in care ne-am asezat la masa, conform teoriei profesorului, orice conversatie pe tema dezbatuta anterior lua sfarsit. Mike ne spuse glume, producandu-i profesorului aduceri aminte, de genul asta-imi-aminteste-de…
In seara zilei de 14 mai '75, pana sa fi plecat de la hotelul Raffles, aveam, adica Mike avea, cu ajutorul profesorului, planul general al Revolutiei, inclusiv optiunile majore din punctele critice.
Cand veni si clipa sa plecam — eu, acasa si profesorul la cursurile de seara (in cazul in care nu era arestat), iar apoi acasa sa-si faca baie, sa se schimbe si sa-si vada de alte maruntisuri, daca vroia sa se intoarca la hotel in seara aceea -era clar ca Wyoh nu dorea sa ramana singura printre straini. Wyoh facea fata oricarei situatii daca zarurile erau aruncate deja, dar se simtea mica si neajutorata cand interveneau situatii neasteptate.
Asa ca am sunat-o pe Mami acasa printr-un „Sherlock”, zicandu-i ca vin cu un oaspete. Mami se poarta cu mare tact, e diplomata. Orice sot poate veni acasa cu un oaspete la masa sau sa-l gazduiasca peste noapte, dar trebuie sa intrebe. Nu stiu cum o fi in alte familii, dar noi avem o traditie veche de un secol.
Nu m-a intrebat pe cine aduc, de nume, varsta, sex, daca era casatorit sau nu, era dreptul meu sa vin cu cine vroiam, iar ea era prea mandra ca sa iscodeasca.
— Bine, dragule. Ati mancat? Stii ca azi e marti.
Zicand marti, mi-am adus aminte ca cina se servea mai devreme, fiindca Greg tinea o predica in fiecare marti seara. Dar, daca musafirul meu nu mancase, se facea o concesie de dragul lui, nu de-al meu, si i se punea masa in oficiu. In afara de Bunicul, toti mancam la ora stabilita pentru masa sau, daca ajungeam tarziu, infulecam ceva din picioare.
Am asigurat-o ca mancase si ca vom incerca sa ajungem inainte ca ea sa plece la biserica. Pe Luna exista un amestec eterogen de mahomedani, evrei, crestini, budisti si inca alte nouazeci si noua de grupari religioase, dar cred totusi ca ziua de inchinare este duminica. Nu e cazul lui Greg, care apartine unei secte ce a calculat ca in timpul local al Gradinii Edenului (zona minus doi pe Terra), Sabatul tinea de marti de la apusul soarelui pana miercuri tot la apus. Asa ca in lunile de vara ale emisferei nordice terestre mancam devreme martea, pregatindu- ne pentru Sabat.
Mami se ducea intotdeauna sa asculte predica lui Greg asa ca ar fi fost nepoliticos sa-i dau de lucru cand stiam ca e ocupata. Ceilalti mergeau si ei din cand in cand. Eu ma duceam de cateva ori pe an, pentru ca ma simteam obligat fata de Greg, care m-a invatat sa fac ceva in viata si m-a ajutat sa-mi schimb meseria cand a fost nevoie si ar fi vrut bucuros sa se fi pierdut bratul lui, in loc de al meu. Dar Mami era nelipsita de la slujbele lui Greg — era un ritual care trebuia respectat, nu o religie, pentru ca recunoscuse fata de mine intr-o noapte, in pat, ca ea n-avea nici o religie anume. M-a rugat sa nu-i spun nimic lui Greg. Si eu am rugat-o acelasi lucru. Nu stiu Cine tine lumea, dar sunt incantat ca El o tine.
Greg era „sotul baietandru” al lui Mami. I-a fost ales pe vremea cand era foarte tanara, prima ei nunta dupa ce fusese ea insasi cooptata in familie, si se simtea foarte legata de el. Sigur, ar nega cu tarie daca ar fi acuzata ca il iubeste mai mult decat pe ceilalti soti, dar ii adoptase credinta cand el fusese hirotonisit si nu lipsea in nici o marti de la predica.
— Crezi ca musafirul tau ar vrea sa mearga la biserica? imi zise Mami.
I-am spus ca nu stiu, o sa vad, dar ca oricum o sa ne grabim. Apoi mi-am luat la revedere de la ea. Am batut la usa de la baie si i-am spus lui Wyoh:
— Hai mai repede cu machiajul, nu prea avem timp.
— O clipa! striga ea din baie.
Nu are nimic din cochetaria feminina. A aparut intr-un minut.
— Ei, ce ziceti, cum arat? Profesore, o sa trec de control?
— Draga Wyoming, sunt uimit. Frumoasa esti, erai si inainte, dar nu te mai recunosc. Cred ca esti in siguranta, si ma simt usurat.
L-am asteptat pe profesor sa se transforme si el in batranul parasit si zdrentaros. Urma sa iasa in costumatia asta pe usa care ducea in coridorul din spate, iar apoi sa reapara in hainele lui obisnuite de profesor, ca sa aiba martori daca vreun gardian in galben avea de gand sa-l inhate.
Am asteptat cateva clipe, timp in care i-am povestit lui Wyoh despre Greg.
— Mannie, imi zise, cat de bun e machiajul asta? Crezi c-o sa se vada in biserica? Cat de tari sunt luminile?
— Stai linistita, nu sunt mai puternice ca aici. Ai facut treaba buna. O sa tina, ai sa vezi. Dar chiar vrei sa mergi la biserica? Nu te obliga nimeni, sa stii.
Se gandi un moment.
— I-ar face placere lui Mami, vreau sa spun sotiei tale senioare, nu-i asa?
— Wyoh, i-am raspuns eu incet, religia e o chestiune care te priveste personal. Dar daca m-ai intrebat, pot sa-ti spun ca nimic nu te-ar apropia mai mult de familia Davis decat mersul la biserica cu Mami. Daca mergi tu, merg si eu.
