— Am sa merg. Am crezut ca numele tau de familie este O' Kelly.
— Da, este. Dar mai pui si Davis cu linioara daca vrei sa fii politicoasa. Davis este Primul Sot, a murit acum cincizeci de ani. Asta e numele de familie si toate nevestele sunt gospoja Davis, poti sa-i spui asa. Celelalte sotii folosesc prenumele si adauga Davis daca completeaza cecuri sau scriu acte. Exceptia o face Ludmilla care e o Davis-Davis, mandra ca e de doua ori membra a familiei, o data prin nastere si a doua oara prin alegere.
— Inteleg. Daca pe un barbat il cheama John Davis, atunci este fiu, dar daca are si alt nume, atunci este sot, ca si tine. Dar o fata va fi Jenny Davis in ambele cazuri, nu-i asa? De unde pot sa stiu? Varsta nu ma ajuta deloc. Sunt putin incurcata! Casniciile astea de clan sunt complicate. Sau poliandriile, desi a mea nu a fost. Sotii mei aveau macar acelasi nume.
— Nu e nici o problema, ai sa vezi. Cand o sa auzi o femeie de patruzeci de ani adresandu-se uneia de cincisprezece ani cu „Mama Milla” o sa stii care e sotia si care e fiica. Nu e atat de complicat, pentru ca noi nu avem acasa fete pe linia sotului, fetele se aleg. Pot veni in vizita. Pe sotii tai ii chema Knott?
— O, nu, ii chema Fedoseev, Choy Lin si Choy Mu. Mi-am luat inapoi numele de fata.
Profesorul iesi costumat, arata mai rau ca mai inainte. Am plecat pe trei iesiri si ne-am intalnit in coridorul principal. Eu am mers cu Wyoh intrucat, pe de o parte, puteam sa fiu arestat, iar pe de alta, ea nu cunostea Luna City, un adevarat labirint. Si unul nascut aici se poate rataci, asa ca am luat-o eu inainte, iar ea nu ma pierdea din ochi. Profesorul venea din spate, ca sa fie sigur ca Wyoh nu se rataceste.
Daca veneau si puneau mana pe mine, Wyoh trebuia sa gaseasca un telefon public, sa-l sune pe Mike si sa-i raporteze, apoi sa se intoarca la hotel si sa-l astepte pe profesor. Nu eram ingrijorat, stiam ca orice jacheta galbena care mi-ar fi pus gand rau, ar fi primit o mangaiere de la bratul numarul 7.
Nici o problema. Am urcat la nivelul cinci, am traversat orasul prin soseaua tunel, pana sus la nivelul trei si ne-am oprit la statia Vest a metroului ca sa-mi iau bratele si trusa cu scule, dar nu si costumul de presiune. Nu s- ar fi potrivit cu personajul jucat de mine. L-am lasat acolo. In statie am vazut o jacheta galbena, care nici nu s-a uitat la mine. Am luat-o spre sud prin coridoarele puternic luminate, pana sa ies la suprafata, ca sa ajung la ecluza privata numarul 13, pentru a intra in tunelul de presiune care alimenta Tunelul Davis, dar si alte ferme. Cred ca profesorul s-a oprit acolo, insa nu m-am uitat inapoi sa-l vad.
Am asteptat-o pe Wyoh sa ma ajunga din urma, am intrat si am zis:
— Mami, da-mi voie sa ti-o prezint pe Wyma Beth Johnson.
Mami o lua in brate, o saruta pe obraz si-i zise:
— Ma bucur tare mult ca ai venit, draga Wyma. Simte-te ca acasa!
Vedeti acum de ce o iubesc pe batranica familiei? Ar fi putut s-o indeparteze pe Wyoh folosind aceleasi cuvinte pe un alt ton, dar erau adevarate si Wyoh stia asta.
N-am apucat s-o avertizez pe Wyoh de schimbatul numelui, ideea mi-a venit pe drum. Unii dintre copiii nostri sunt mici si, pana se vor face mari si vor avea destula minte ca sa-l dispretuiasca pe Temnicerul-sef, nu avea nici un rost sa riscam sa trancaneasca despre „Wyoming Knott e in vizita la noi”, pentru ca numele aparea in Fisierul Special Zebra.
Eram nou in ilegalitate si poate ca de aceea uitasem sa-i spun de schimbarea numelui.
Dar Wyoh se prinse de figura si nu se dadu de gol.
Greg isi pusese hainele de predicator si era gata de plecare. Mami nu se grabi, ci o prezenta pe rand pe Wyoh sotilor — Bunicul, Greg, Hans, apoi sotiilor — Ludmilla, Lenore, Sidris, Anna, cu multa gratie, apoi ii lua la rand pe copii.
— Mami, am spus, scuza-ma, dar vreau sa-mi schimb bratul.
Isi incrunta sprancenele, transmitandu-mi un mesaj clar: „Vorbim mai tarziu, dar nu in fata copiilor”, asa ca i-am spus:
— Stiu ca e tarziu, vad ca Greg se tot uita la ceas, iar Wyma si cu mine vrem sa mergem la biserica. N-am incotro.
Intelese si se linisti.
— Bine, draga.
Am plecat sa-mi schimb bratul, dar am apucat sa vad ca o luase pe Wyoh de mijloc asa ca m-am linistit si eu.
Mi-am inlocuit bratul numarul 7 cu cel de societate. Dar, de fapt, ma retrasesem ca sa-l sun pe Mike. Am format MYCROFTXXX…
— Mike, suntem acasa acum, dar plecam la biserica. Nu cred ca poti sa asculti acolo. Am sa te sun mai tarziu. Ai vreo veste de la profesor?
— Inca nu, Man. Ce biserica e? S-ar putea sa am vreun circuit.
— „Stalpul Tabernaculului Focului Caintei”.
— N-am nici o referinta.
— Adapteaza-te la ritmul meu, amice. Fii atent. Ne intalnim in Sala Comunala trei — vest. Asta e la sudul Statiei de pe Inel, pe la numarul…
— Stiu numarul. Inauntru este un receptor pentru canale si un telefon afara pe coridor. Am sa ascult la amandoua.
— Cum vrei, dar nu ma astept la necazuri, Mike.
— Da, dar profesorul mi-a spus sa fac asa. Uite ca si el raporteaza acum. Vrei sa-i vorbesti?
— N-am timp. Pa!
Asa era intelegerea. Sa pastram intotdeauna legatura cu Mike ca sa stie unde suntem si ce vrem sa facem. Daca are terminale nervoase in locurile in care mergem, va putea sa asculte ce se-ntampla. Ideea mi-a venit dupa ce descoperisem azi de dimineata ca Mike putea asculta la telefoane inchise, descoperire care m-a tulburat pentru ca nu cred in minuni. Dar, dupa ce m-am gandit mai bine, mi-am dat seama ca se poate deschide un telefon prin sistemul central de comutare, fara interventie din partea omului — daca centrala are vointa. Si Mike are bolsoia[33] vointa.
Este greu de explicat cum de stia Mike ca exista un telefon pe holul acela, din moment ce ideea de spatiu pe care o avem noi este total diferita de a lui. Dar cred ca are in memorie un fel de harta — relatii structurate — a intregului oras Luna City si poate aproape intotdeauna sa faca legatura intre ceea ce-i spunem noi cu ceea ce stie el. Nu te poti ascunde de Mike.
Mami, Greg si Wyoh ma asteptau la usa exterioara. Mami isi cam pierduse rabdarea, dar imi zambi. Ii imprumutase lui Wyoh o etola. Nu era pretentioasa la haine, ca orice lunar de altfel, dar la biserica era altceva. Trebuia sa ai o anumita tinuta.
Am ajuns la timp, Greg se duse direct spre platforma, iar noi spre scaune. M-am asezat confortabil, gandindu-ma la orice altceva, numai la predica lui Greg nu. Dar Wyoh era atenta, asculta predica si canta minunat cantecele de pe cartea de imnuri. Nu cred ca le stia de dinainte.
Cand am ajuns acasa, era destul de liniste. Copiii si o mare parte dintre adulti se culcasera deja. Hans si Sidris erau inca treji. Sidris ne aduse prajituri si cacao calda, dupa care toata lumea merse la culcare. Mami o conduse pe Wyoh in tunel, in camera in care locuisera cei mai multi dintre copiii nostri, cea in care, ultima data cand o vazusem, stateau doi baieti. N-am intrebat-o cum facuse rearanjarea, dar stiam ca-i oferise musafirei mele camera cea mai buna pe care o avusese la indemana, altfel ar fi cazat-o cu una din fetele cele mari.
In noaptea aceea am dormit cu Mami, pentru ca sotia senioara este leacul potrivit pentru nervi — si se intamplasera in ultima vreme destule lucruri care-mi zdruncinasera nervii. Asta era un motiv pentru care dormeam cu ea, celalalt era ca vroiam sa stie ca nu am sa ma strecor in camera lui Wyoh dupa ce aveau sa adoarma toti si sa se faca liniste deplina. Atelierul in care dormeam cand aveam chef de singuratate era dupa colt, vizavi de camera lui Wyoh. Mami imi spusese limpede si raspicat: „Da-i drumul, draga. Sa nu-mi spui mie daca vrei sa faci prostii. Du-te fara ca eu sa aflu.
Nici unul din noi n-ar fi admis asa ceva. M-am dus la Wyoh cand am fost gata de culcare si i-am zis noapte buna.
Cand am ajuns inapoi, Mami, in loc de noapte buna, mi-a spus:
— Manuel, de ce musafira ta micuta si dulce s-a machiat ca o africana? Ma gandeam ca-i sta mai bine cu culoarea ei naturala. Nu ca nu i-ar sta bine si asa.
M-am intors cu fata spre ea si i-am explicat. Suna fals si atunci am adaugat si altele, pana m-am trezit ca-i spun totul, in afara de un lucru: de Mike. Adica i-am povestit de el, dar nu i-am spus ca e computer, ci un om pe care Mami n-ar trebui sa-l intalneasca din motive de securitate.
