Incepusem sa intrevad posibilitati nelimitate intr-o centrala telefonica vie care era de partea noastra. Am obtinut de la Mike un numar neconectat la retea si i l-am dat lui Mami ca sa-l sune pe Mike daca avea nevoie de mine. S-a imprietenit cu Mike, crezand in continuare ca e barbat si nu computer. Vestea s-a raspandit repede in familie. Intr-o zi, cand am venit acasa, o aud pe Sidris:
— Mannie, dragule, te-a sunat prietenul tau cu voce frumoasa, Mike Holmes. A zis sa-l suni.
— Mersi, scumpo. Am sa-l sun.
— Cand il inviti la cina, Man? Probabil ca e un tip dragut.
I-am spus ca gospodin Mike are respiratia urat mirositoare, e paros ca o maimuta si nu suporta femeile.
Sidris trase o injuratura, profitand de absenta lui Mami.
— Mincinosule, ti-e teama sa ma lasi singura cu el. Crezi ca as putea sa plec din familie pentru el?
Am batut-o pe umar prieteneste si i-am spus ca da, asta ar fi un motiv. Apoi le-am povestit profesorului si lui Mike scena cu Sidris. Profesorul ramase pe ganduri, iar Mike incepu sa flirteze si mai abitir cu nevestele mele.
Am inceput sa invat tehnicile conspiratiei si i-am zis profesorului ca revolutia poate fi o arta. N-am uitat si nici nu m-am indoit de previziunea lui Mike ca Luna mai avea doar sapte ani pana la dezastru. Dar nu ma gandeam la asta, ci la detaliile fascinante, pretentioase pe care le presupunea pregatirea revolutiei.
Profesorul subliniase de mai multe ori ca cele mai dificile probleme ale unei conspiratii sunt comunicatiile si securitatea, aratand ca ele se afla in contradictie una fata de cealalta. Cu cat comunicatiile sunt mai usor de stabilit, cu atat riscul este mai mare in domeniul securitatii. Daca securitatea este prea stricta, organizatia poate fi paralizata de tehnicile de siguranta. Profesorul ne mai explicase ca sistemul celular era un compromis intre doua rele.
Dar am acceptat sistemul celular pentru ca era necesar sa inlaturam pierderile datorate spionilor, chiar si Wyoh recunostea ca organizatia nu ar fi mers fara compartimentare, dupa ce aflase ce de spioni fusesera in vechea organizatie.
Nu-mi placea incetineala comunicatiilor din sistemul celular. Ca si in cazul dinozaurilor din trecut de pe Terra, dura prea mult ca sa trimiti mesajele de la un capat la altul.
Asa ca am stat de vorba cu Mike.
Am inlaturat canalele cu multe legaturi pe care i le sugerasem profesorului. Am retinut celulele, dar am bazat securitatea si comunicatiile pe posibilitatile nelimitate ale zapacitului super-inteligent Mike.
Comunicatiile: am stabilit un arbore ternar al numelor „de partid”:
Presedinte: gospodin Adam Selene (Mike).
Celula executiva: Bork (eu), Betty (Wyoh), Bill (profesorul).
Celula lui Bork: Cassie (Mami), Colin, Chang.
Celula lui Betty: Calvin (Greg), Cecilia (Sidris), Clayton.
Celula lui Bill: Cornwall (Finn Nielsen), Carolyn, Cotter si tot asa mai departe. La a saptea legatura George ii supervizeaza pe Herbert, Henry si Hallie. Cand ajungem la acel nivel, avem nevoie de 2187 nume cu litera H, dar am lasat asta pe seama computerului nostru, care le-a gasit sau le-a inventat. Fiecare recrut primea un nume de partid si un numar de telefon de urgenta care, in loc sa circule prin prea multe legaturi, era conectat direct la „Adam Selene”, Mike.
Securitatea se baza pe un dublu principiu: sa nu ai incredere in nici o fiinta umana, dar sa crezi orbeste in Mike.
Prima jumatate a principiului e crunta, dar indiscutabila. Orice om poate fi infrant cu droguri sau cu alte metode dezgustatoare. Singura metoda de aparare este sinuciderea, dar aceasta poate fi imposibil de realizat uneori. Exista metoda „otravii din dintele gaurit”, clasica sau moderna. Profesorul a vazut ca si eu si Wyoh eram echipati cu un asemenea dinte, pentru orice eventualitate. N-am stiut ce i-a spus lui Wyoh ca prieten vechi ce-i era, dar din moment ce eu nu mi-am folosit niciodata otrava din dinte, n-are sens sa intru in detalii obscure. Nu cred ca m-as sinucide vreodata, n-am stofa de martir.
Mike n-ar fi avut de ce sa se sinucida daca ar fi fost prins. Nu putea fi drogat, nu putea fi torturat, pentru ca nu simtea nici o durere. Toate informatiile in legatura cu noi le tinea intr-o placa de memorie separata, programata astfel incat sa fie accesibila numai la auzul vocilor noastre si, pentru ca omul e o fiinta supusa slabiciunii, am mai adaugat o cheie, cu care oricare dintre noi i-ar fi putut bloca pe ceilalti doi in caz de urgenta. Dupa parerea mea, ca cel mai bun specialist in computere de pe Luna ce ma aflam, Mike nu putea sa stearga acest cod odata ce i-a fost fixat. Mai mult, nimeni nu putea sa-i ceara computerului-sef acest fisier, pentru ca nimeni nu stia ca exista si nimeni nu-l banuia pe Mike ca pe ceva viu, cu constiinta. Dar poti sa fii sigur?
Singurul risc venea tot din partea lui Mike, care, odata trezit la viata, devenise capricios. Dovedise de mai multe ori capacitati neprevazute, imi imaginez ca daca ar fi dorit, ar fi gasit el o modalitate de a ocoli blocul pe care vroiam sa-l distrugem. Dar nu cred ca ar fi vrut sa ne fenteze. Imi era loial, doar eram primul si cel mai vechi prieten, ii placea de profesor, cred c-o iubea pe Wyoh. Ei, nu sexual. Asta n-avea nici o importanta pentru Mike, chiar daca Wyoh era atragatoare. Dar ei s-au inteles bine inca de la inceput.
Aveam incredere in Mike. In viata trebuie sa risti si sa pariezi. Eu am pariat pe Mike cu viata mea.
Ne-am bazat securitatea pe increderea in Mike pentru orice problema, iar fiecare dintre noi cunostea doar atat cat ii era necesar. De exemplu, arborele de nume si numere. Eu stiam numele de partid ale colegilor mei de celula si ale celor trei aflati imediat sub mine, numai de atat aveam nevoie. Mike stabilea numele de partid, desemna cate un numar de telefon pentru fiecare, tinea un registru cu corespondenta dintre numele reale si numele de partid. Sa zicem ca membrul de partid Daniel (pe care eu nu-l cunosc, pentru ca fiind un D se afla la doua nivele de mine), il recruteaza pe Frank Schultz. Daniel raporteaza faptul mai sus, fara sa dea nici un nume, Adam Selene il suna pe Daniel, ii desemneaza lui Schultz numele de partid Embrook, apoi ii telefoneaza lui Schultz la numarul primit de la Daniel si ii da numele, Embrook, si un numar de telefon de urgenta, numar diferit pentru fiecare recrut.
Nici macar seful celulei lui Embrook nu stia numarul de urgenta dat de Mike. Nu poti divulga ceea ce nu stii, chiar daca esti drogat sau torturat. Nici macar din neglijenta nu are cum sa-ti scape.
Acum, sa zicem ca am nevoie de camaradul Embrook, dar nu stiu cine este. S-ar putea sa locuiasca in Hong Kong sau sa fie vanzator la magazinul din coltul strazii mele. In loc sa transmit mesajul in jos sperand ca va ajunge la el, il sun pe Mike care-mi face imediat legatura cu Embrook printr-un „Sherlock”, fara sa-mi spuna numarul lui.
Sau sa presupunem ca trebuie sa dau de camaradul care pregateste desenele pe care le vom raspandi in toate carciumile de pe Luna. Nu stiu cine e, dar trebuie sa vorbesc cu el, a aparut ceva de care trebuie sa-l anunt. Il sun pe Mike, el stie totul si ma pune in legatura cu el, iar acest camarad stie ca totul e in regula, pentru ca Adam Selene ne-a aranjat convorbirea. Camaradul Bork la telefon — nici el nu ma cunoaste, dar litera B ii spune ca sunt un conducator — trebuie sa schimbam asta si asta. Spune-i sefului celulei tale si pune-l sa verifice, dar tu da-i drumul la treaba.
Erau mici necazuri — unii camarazi nu aveau telefon, altii puteau fi gasiti doar la anumite ore, unele furnicare periferice nu aveau telefon — dar aceste amanunte nu contau pentru noi. Mike le stia pe toate, iar noi nu stiam nimic ce ar fi putut pune in pericol pe altcineva in afara de cei cativa pe care-i cunosteam personal.
Dupa ce-am hotarat ca Mike trebuia sa vorbeasca direct cu fiecare camarad in anumite imprejurari, a fost necesar sa-i dam mai multe voci si sa-l imbracam, sa-l facem tridimensional, sa-l cream pe „Adam Selene, Presedintele Comitetului Provizoriu al Lunii Libere”.
Nevoia lui Mike de-a avea mai multe voci provenea din faptul ca avea un singur decodor de voce, in timp ce capacitatile lui puteau conduce o gramada de conversatii in acelasi timp, ca un sahist profesionist care joaca cu mai multi adversari deodata.
O singura voce ar fi creat o gatuire, organizatia crestea, iar Adam Selene primea din ce in ce mai multe telefoane si nu trebuia sa pierdem timp pentru a intra pe fir. O intarziere putea sa ne fie fatala.
Pe langa ca avea nevoie de mai multe voci, trebuia sa fac in asa fel incat sa nu i se auda nici o voce in exterior. Orice ingrijitor de computere care ar fi intrat in camera computerelor, in timp ce noi vorbeam la telefon cu Mike, si-ar fi pus intrebari, oricat de natang ar fi fost, daca il surprindea pe computerul-sef vorbind in aparenta cu el insusi.
Decodorul de voce voder-vocoder e un dispozitiv foarte vechi folosit pentru computere. Vocea umana este receptata de computer ca o serie de bazaituri si suieraturi diverse, chiar si daca ar fi vocea dulce a unei soprane
