Luna e o doamna cruda

camera de hotel si dormea in pijamale de plumb de trei sute de kilograme. Tot asa faceam si eu si Wyoh, dar ei nu-i placea.

Nu cred ca a trisat vreodata incercand sa-si petreaca noaptea confortabil. Nu bag mana in foc, pentru ca nu dormeam cu ea. A devenit un obisnuit al casei in familia Davis. Nu i-a luat mult sa treaca de la „gospoja Davis” la „gospoja Mami”. Inca o zi si-i zicea Mami si apoi Mimi, apucand-o de mijloc cu simpatie. Cand fisierul Zebra a aratat ca nu se mai putea intoarce in Hong Kong, Sidris a luat-o pe Wyoh la salonul ei de frumusete dupa program si a facut o treaba de nota zece. I-a dat pielii lui Wyoh o tenta intunecata, care nu se mai lua la spalat. Apoi i-a aranjat si parul, din blond in negru, ondulat de ziceai ca-i natural, imposibil de descretit. I-a mai adaugat lucruri minore, lac de unghii mat, inserari de plastic pentru obraji si nari si, bineinteles, lentile de contact negre. Cand Sidris si-a terminat munca, Wyoh putea iesi la plimbare fara nici o teama pentru felul cum arata. Deghizarea ei era perfecta. Era o mulatra autentica, cu obarsie corespunzatoare — Tamil, un amestec de rasa din Angola cu rasa germana. Eu ii ziceam Wyma in loc de Wyoh.

Era grozava. Cand trecea pe coridor miscandu-si soldurile senzual, baietii umblau dupa ea roiuri.

Wyoh se apuca sa invete munca la ferma de la Greg, dar Mami puse capat acestui lucru. Ferma nu era o treaba de femeie, iar Greg si Hans nu erau singurii barbati din familie implicati in asta. Era inteligenta si dornica de a munci, asa ca a intrat ca ajutor in salonul de frumusete al lui Sidris.

Profesorul paria pe ponei in doua conturi, unul dupa sistemul jocheului junior campion” al lui Mike, celalalt dupa propriul sau sistem „stiintific”. Prin iulie '75, recunoscu ca nu stie nimic despre cai si merse pe mana lui Mike, crescand sumele pentru pariuri, pe care le raspandi pe la mai multi agenti de pariuri. Din castiguri platea cheltuielile partidului, in timp ce Mike facea escrocherii pentru a finanta catapulta. Dar, curand, profesorul isi pierdu interesul pentru un lucru atat de sigur si abia daca mai plasa pariurile indicate de Mike. Inceta sa mai citeasca cronicile hipice — e trist cand un jucator vechi renunta la cursele de cai.

Ludmilla a facut o fetita despre care se zice ca e norocoasa si care-mi place la nebunie — orice familie are nevoie de o fetita. Wyoh le-a surprins pe femeile noastre dovedindu-se experta in arta mositului, total nestiutoare cand a fost vorba de cresterea copiilor. Cei doi fii mai mari si-au gasit neveste, iar Teddy, de treisprezece ani, a fost ales de o familie din afara. Greg a angajat doi baietandri de la fermele vecine, iar dupa sase luni de trait la noi in casa, au fost primiti in familie, fara a grabi insa lucrurile. Ii cunosteam pe ei si pe familiile lor de ani de zile. Astfel, am refacut echilibrul pe care-l pierdusem prin alegerea Ludmillei si am pus capat remarcilor taioase ale mamelor burlacilor care nu-si gaseau familii. Asta nu inseamna ca Mami nu e capabila sa faca pe cineva de ras, daca nu e demn de familia Davis.

Wyoh o recruta pe Sidris in organizatie. Sidris isi porni propria ei celula, recrutandu-l pe celalalt asistent al ei si salonul ei Bon Ton Beaute Shoppe a devenit un adevarat centru al subversiunii. I- am pus pe copiii mai mici sa lucreze pentru noi, pentru livrari si alte treburi pe care le putea face un copil. De asemenea, tot ei puteau sa supravegheze sau sa urmareasca o persoana prin coridoare mai bine decat un adult, fara sa trezeasca suspiciuni. Sidris s-a agatat de ideea asta si a extins-o printre femeile recrutate in salonul de frumusete.

N-a trecut prea mult si-aveam la indemana atat de multi copii, incat ii puteam urmari pe toti spionii lui Alvarez. Cu Mike capabil sa asculte la orice telefon si cu un copil reperandu-l ori de cate ori pleca de- acasa sau de la serviciu, sau dintr-alta parte — avand destul de multi copii, incat unul telefona, iar celalalt il tinea sub supraveghere — puteam tine un spion sub observatie stricta, nelasandu-l sa vada ceea ce noi nu doream sa fie vazut. In scurt timp, aveam rapoartele telefonice ale spionilor fara sa mai asteptam fisierul Zebra. Nu conta daca individul dadea telefon dintr-o carciuma sau de-acasa, cu un copil din organizatia Haimanalele de pe Baker Street[39] la treaba, Mike trecea pe ascultare inca inainte ca ei sa termine de tastat numarul.

Pustii astia care lucrau pentru organizatie l-au reperat pe adjunctul lui Alvarez din L-City. Stiam ca are trebuie sa aiba un adjunct, pentru ca turnatorii nu-i raportau personal la telefon si nu cred ca erau recrutati de Alvarez, pentru ca nici unul dintre ei nu lucra in Complex, iar Alvarez venea in interiorul lui L-City numai la vizita vreunui personaj foarte important de pe Pamant, care avea nevoie de garda de corp.

Adjunctul lui nu era doar un om, ci doi: un detinut batran care avea un magazin de bomboane, ziare si carti in Domul vechi si fiul lui, care era in serviciul civil de la Complex. Fiul ducea rapoartele inauntru. Mike nu le auzea.

I-am lasat in pace. Dar din momentul acela, aveam rapoartele spionilor din teren cu o jumatate de zi inaintea lui Alvarez. Acest avantaj — datorat in intregime pustilor de cinci-sase ani — a salvat vietile a sapte camarazi. Cinste echipei Haimanalelor de pe Baker Street!

Nu-mi aduc aminte cine le-a pus numele, dar cred ca a fost Mike — eu eram doar un fan al lui Sherlock Holmes, in timp ce el era convins ca e fratele lui Sherlock Holmes, Mycroft — si n-as putea sa jur ca nu e asa. Realitatea e o notiune ambigua. Pustii nu-si spuneau astfel, grupurile de prieteni care se jucau impreuna aveau nume puse de ei. Noi nu i-am impovarat cu secrete care i-ar fi pus in pericol. Sidris lasase pe seama mamelor sa le spuna de ce faceau asta si asta, cu conditia sa nu li se spuna niciodata motivul real. Copiii astia destepti foc ar face orice e misterios si amuzant, multe din jocurile lor se bazeaza pe ideea de a fi mai destept decat celalalt.

Salonul Bon Ton era un fel de radio sant, femeile aflau vestile mai repede decat Cotidianul lunar. Am sfatuit-o pe Wyoh sa-i raporteze lui Mike in fiecare seara si sa nu incerce sa-i faca un rezumat, ci sa-i spuna toate vestile asa cum le auzea, pentru ca nu avea de unde sa stie ceea ce era important pentru Mike, care asocia fiecare informatie primita cu alte o mie de informatii.

Salonul de frumusete era si un loc de lansare al zvonurilor. La inceput, partidul a mers mai incet, dar apoi rapid, odata ce puterile celor trei inteligente incepura sa dea roade si totodata pentru ca Dragonii Pacii erau mai rai decat vechile garzi. Cand a crescut numarul membrilor si partidul a devenit mai puternic, am marit viteza agitprop-ului[40], a zvonurilor de propaganda, am inceput sa lansam activitati subversive, acte provocatoare si sabotaje. De agitprop se ocupa Finn Nielsen cand era ceva mai usor, dar mai avea ca sarcina si treaba periculoasa a continuarii, acoperirii si mascarii activitatii in vechea lupta ilegala, a spionilor. Acum, o mare parte din agitprop a fost preluat de Sidris.

Asta presupunea in mare parte distribuirea manifestelor. Sidris nu avea nici un fel de literatura subversiva in magazinul ei, nu exista nici la noi acasa, nici la hotel unde statea profesorul. Distribuirea o faceau copiii, care inca nu stiau sa citeasca.

Sidris muncea toata ziua aranjandu-le pe cucoane la par, facand tot felul de chestii ce tin de un salon de frumusete: cosmetica, manichiura, pedichiura si altele. Intr-o seara, in perioada in care era foarte ocupata, ne plimbam brat la brat pe Soseaua subterana si am zarit o fata ce-mi era cunoscuta — o fetita slaba, cu oase proeminente, cu par rosu ca morcovul. Avea cam doisprezece ani, varsta la care o fata capata forme de femeie, fara sa fie constienta de ea insasi. O cunosteam, stiam sigur, dar cand si unde o intalnisem nu-mi dadeam seama.

— Psst, papusico, am spus. Uita-te la fetiscana asta din fata. Par portocaliu, slabuta.

Sidris se uita la ea.

— Dragule, stiu ca esti cam ciudat la gusturi, dar e inca un baietoi.

— Las-o balta. Cine e?

— Bog stie! Sa-i pun piedica?

Dintr-o data, mi-am adus aminte de unde o stiu. Si mi-am dorit ca Wyoh sa fie cu mine, dar noi doi nu ieseam niciodata impreuna in public. Roscata asta slabanoaga fusese la sedinta in care isi pierduse viata Shorty. Statea pe jos, sprijinita de zid, asculta cu ochii larg deschisi, serioasa, si aplauda cu putere. Apoi am vazut-o la sfarsit, in zbor liber, incovrigata ca o minge in aer, lovind o jacheta galbena in genunchi. Era individul caruia, mai tarziu, i-am rupt eu falca.

Wyoh si cu mine eram in viata datorita copilei asteia, care se miscase repede si la momentul potrivit.

— Sa nu te iei de ea, i-am zis lui Sidris. Dar nu vreau s-o pierdem din ochi. Mi-as fi dorit sa fie aici unul dintre copiii din Haimanale, La naiba!

— Du-te si sun-o pe Wyoh si-o sa apara un pusti in cinci minute, imi zise ea.

Asa am si facut. Apoi, cu Sidris la brat, am urmarit-o agale, uitandu-ne in vitrinele magazinelor, ca sa nu dam vreo banuiala. Fata era absorbita de magazine. Peste sapte sau opt minute, veni spre noi un baietel, care ne zise:

— Buna, matusa Mabel! Buna unchiule Joe!