semnatura si ne speriasem. Vroiam sa o vada. Si a vazut-o. Ne-am bucurat de reactia pe care a avut-o cand a dat peste ea. Din proprie initiativa sau la sugestia cuiva, nu mai conteaza.
Redactorii revistei nu l-au putut ajuta pe seful turnatorilor. I-au spus adevarul: poemul venise prin posta. Mai aveau plicul? Da, sigur… ne pare rau, plicurile nu se mai pastreaza. Dupa un timp, Alvarez pleca, insotit de patru Dragoni pe care-i luase dupa el pentru siguranta personala.
Sper ca i-a facut placere sa citeasca foaia de hartie cu poezia. Era o foaie din articolele de papetarie de afaceri ale lui Adam Selene.
SELENE ASSOCIATES
LUNA CITY
Investitii
Biroul Presedintelui
Domul vechi
Si dedesubt era tiparita poezia „Acasa”, de Adam Selene.
Amprentele fusesera adaugate pe scrisoare dupa ce trecuse pe la noi. A fost tiparita cu un Electrostator Underwood de birou, modelul cel mai obisnuit de pe Luna. Chiar si asa, masinile care foloseau modelul asta nu erau prea multe. Un detectiv stiintific, daca ar fi facut cercetari, ar fi gasit masina in biroul din Luna City al Autoritatii Lunare. De fapt, masinile, pentru ca in biroul respectiv erau sase masini si le folosisem pe toate prin rotatie, cinci cuvinte la una, cinci cuvinte la alta si tot asa. Am muncit ceva timp, n-am dormit cateva ore bune, eu si Wyoh am riscat enorm, desi Mike statea de sase, asculta la fiecare telefon, gata sa ne avertizeze la o adica. Am facut treaba buna atunci, dar n-am mai apelat niciodata la metoda asta.
Alvarez nu era un detectiv stiintific.
11
La inceputul anului 2076 aveam multe de facut. Nu puteam sa-mi neglijez clientii. Munca de partid imi manca si o groaza de timp, desi tot ce faceam, faceam numai prin delegati. Dar erau atat de multe de facut, incat nu mai aveai timp de nimic. Era nevoie de decizii importante, iar mesajele circulau in jos si in sus intr-un ritm ametitor. Mi-am facut un program de antrenament dur, cu ore de exercitii grele, purtam zilnic greutati. Totusi, n- am putut sa-mi aranjez o permisie pentru folosirea centrifugei de la Complex, cea pe care o foloseau oamenii de stiinta de pe Pamant ca sa-si prelungeasca timpul de sedere pe Luna. Desi o folosisem inainte, de data asta nu-i puteam avertiza ca trebuia sa fiu in forma pentru o calatorie pe Pamant.
Exercitiile fara centrifuga nu sunt prea eficiente, si pe deasupra erau si foarte plictisitoare, pentru ca nu stiam daca voi mai avea nevoie de ele. Dar dupa spusele lui Mike, era o sansa din treizeci ca evenimentele sa ceara ca un lunar, capabil sa vorbeasca in numele partidului, sa faca o calatorie pe Terra.
Nu prea ma vedeam in calitate de ambasador, nu aveam pregatirea si educatia necesara. Profesorul era solutia cea mai buna, dar era batran si n-ar fi supravietuit aterizarii pe Pamant. Mike ne-a spus ca un barbat de varsta profesorului, cu sanatatea lui, are mai putin de o sansa dintr-o suta sa ajunga in viata pe Terra.
Dar profesorul s-a apucat cu veselie de un antrenament inversunat, care i-ar fi marit sansele slabe, asa ca ce puteam face, decat sa-mi las greutatile de-o parte si sa-mi vad de munca mea, si sa fiu oricand gata sa trec sa-i iau locul, daca batrana lui inima ar fi cedat. Wyoh a facut si ea la fel, in caz ca ar fi existat ceva care m-ar fi impiedicat sa mai plec. A impartit necazurile cu noi fara sa zica nici pas. Wyoh se foloseste intotdeauna de farmecele feminine in locul logicii.
Pe langa toate astea, mai aveam pe cap munca de partid si munca la ferma. Pierdusem trei fii prin casatoria lor in alte familii, dar castigasem doi pusti buni, Frank si Ali. Greg s-a dus sa lucreze pentru LuNoHoCo ca miner sef la foraje pentru catapulta. Era de mare ajutor, pentru ca am avut ceva bataie de cap cu angajarea echipei de constructii. Sigur, puteam sa folosim oameni care nu erau in partid, dar totusi in punctele cheie aveam nevoie de oameni din partid foarte competenti in meserie, asa cum erau si in politica. Greg nu prea vroia sa se duca, ferma avea nevoie de el si nici nu-i placea sa-si lase biserica. Dar a acceptat.
Si iar am devenit servitor la porci si la pui. Dar nu pentru multa vreme, pentru ca-l mai aveam si pe Hans, care era un bun fermier, ridica greutati si muncea cat doi. Dar Greg fusese conducatorul fermei inca de la retragerea Bunicului, iar noua responsabilitate il cam ingrijora pe Hans. A trebuit sa preiau eu conducerea, pentru ca eram mai mare, dar Hans era un fermier mai bun decat mine si avea si timp sa se ocupe de ferma. Intotdeauna am fost convins ca el ii va lua locul lui Greg. Asa ca l-am incurajat, am fost de acord cu parerile lui si i-am dat o mana de ajutor in timpul meu liber, care deja nu prea mai exista pentru mine.
Pe la sfarsitul lunii februarie, m-am intors dintr-o calatorie de afaceri mai lunga: Novylen, Sub-Tycho, Churchill. Se terminase lucrul la noul metro care trecea peste Sinus Medii si am plecat cu afaceri in Hong Kong Luna. Vroiam sa stabilesc contacte, prin care promiteam ca acum, cu noul metro, puteam sa asigur serviciu de urgenta. Faptul ca autobuzul Endsville-Beluthihatchie circula numai in timpul noptii lunare facuse ca serviciul de urgenta sa fie imposibil de realizat.
Dar afacerile erau, de fapt, pretextul pentru politica. Legatura cu Hong Kong-ul era slaba. Wyoh se descurca bine la telefon, al doilea membru al celulei ei era un vechi camarad — camaradul Clayton — care nu numai ca nu figura in fisierul Zebra al lui Alvarez, dar era si foarte stimat de Wyoh. Clayton a fost pus la curent cu strategia partidului si a fost avertizat sa nu se amestece cu vechea organizatie. Wyoh i-a spus ca poate sa ramana membru ca mai inainte.
Dar totusi la telefon nu e ca intre patru ochi. Hong Kong-ul trebuia sa fie refugiul nostru, pentru ca era mai putin legat de Autoritate, necesitatile lui nu erau controlate de Complex. Aceasta semi-independenta se punea si pe seama transportului, mai bine zis pe lipsa transportului cu metroul, care facuse ca vanzarile de la capul catapultei sa nu fie un fapt obisnuit pentru locuitori. De asemenea, Hong Kong-ul era mai puternic financiar, hartiile Bancii din Hong Kong Luna aveau o valoare mai mare decat bancnotele Autoritatii.
Cred ca dolarii din Hong Kong nu erau bani in sensul lor financiar legal. Autoritatea nu-i accepta. Pe vremea cand am fost pe Pamant, am cumparat bancnote de-ale Autoritatii ca sa-mi pot plati biletul. Dar mi-am luat si dolari Hong Kong, care puteau fi folositi pe Pamant la o valoare mai mica, ce-i drept, in timp ce banii Autoritatii nu valorau nici cat o ceapa degerata. Bani sau nu, hartiile Bancii Hong Kong erau girate de bancherii chinezi cinstiti si nu erau hartii fara valoare, tiparite prin decret birocratic. O suta de dolari Hong Kong erau cotati la bursa la valoarea de 31, 1 grame de aur (vechea uncie de aur) si ii puteai schimba la casele de schimb pe aur — pe care-l adusesera din Australia- sau pe altceva: apa menajera, otel de un anumit tip, apa grea din instalatiile speciale de energie si alte lucruri folositoare. Puteai cumpara si cu bancnote ale Autoritatii, dar preturile Autoritatii cresteau tot timpul, iar banii se devalorizau. Nu ma pricep la finante, a incercat Mike sa-mi tina un curs rapid financiar, dar m-a luat durerea de cap cand am vazut cum stau lucrurile. Era important faptul ca toti eram bucurosi sa punem mana pe hartiile astea Hong Kong. Bancnotele le acceptam de nevoie si asta nu numai pentru ca uram Autoritatea.
Hong Kong ar fi trebuit sa fie fortareata partidului. Dar nu era. Am hotarat ca trebuie sa-mi asum riscul si sa merg pana acolo, riscand sa fiu identificat, pentru ca nu e usor unui om cu un singur brat sa treaca neobservat. Era un risc care ma punea in pericol nu numai pe mine, ci si pe Wyoh, Mami, Greg si Sidris, daca eu as fi cazut. Dar cine spune ca revolutia e o joaca de copii?
Camaradul Clayton era un tanar japonez — de fapt, nu era prea tanar, nici nu stiu cat sa-i fi dat, toti arata tineri pana cand, dintr-o data, ii vezi batrani., Nici japonez nu cred ca era, mai degraba malaiez sau asa ceva, dar avea un nume japonez, iar gospodaria si-o conducea tot pe stil japonez,
Clayton nu avea stramosi condamnati, ai lui se imbarcasera ca voluntari — sub amenintarea pustii, evident, atunci cand Marea China isi consolida imperiul de pe fata dinspre Pamant a Lunii. Nu m-am gandit ca asta ar fi
