Luna e o doamna cruda

— Iata o idee excelenta, domnule judecator!

— Nu mai sunt judecator. Stiu un local, la cateva rampe mai sus, asa ca va sugerez sa-i oferiti bratul lui Tish.

Se inclina in fata ei si-i spuse:

— Doamna mea? Imi permiteti? si ii oferi bratul.

Tish deveni dintr-o data foarte matura.

— Spasiva, gospodin! Sunt incantata.

I-am dus intr-un local scump, unde hainele lor ciudate si machiajul abundent pareau caraghioase. Erau stanjeniti. Dar am incercat sa-i fac sa se simta bine, iar Stuart LaJoie se stradui si mai tare, cu succes. Le-am luat adresele si numele. Wyoh ii simpatiza pe acesti stilyagi. Dupa ce-si terminara racoritoarele, se ridicara, multumira si plecara. Eu si cu Stuart LaJoie am mai ramas.

— Gospodin, zise el, ati folosit mai devreme un cuvant ciudat pentru mine.

— Spune-mi Mannie, te rog, acum ca pustii au plecat. Ce cuvant?

— L-ati folosit atunci cand ati insistat ca tanara doamna, Tish, sa plateasca si ea. „Tone-stapple”, cam asa ceva.

— O, tanstaafl, vrei sa zici. Inseamna „nu exista pranz gratuit”. Si asa si e, am adaugat aratand spre semnul PRANZ GRATUIT, aflat in partea cealalta a camerei. Daca am fi stat acolo, bauturile ar fi costat de doua ori mai mult. In felul acesta i-am amintit ca orice lucru gratuit costa de doua ori mai mult pe termen lung sau, altfel, se dovedeste a fi fara valoare.

— O filosofie interesanta.

— Nu e deloc filosofie, e un fapt de viata. Intr-un fel sau altul, platesti pentru ceea ce iei.

Am taiat aerul cu palma.

— Cand am fost pe Pamant, am auzit expresia, „liber ca aerul”. Aici la noi, aerul nu e liber, platesti pentru fiecare respiratie.

— Serios? Nimeni nu mi-a cerut sa platesc ca sa respir.

Zambi.

— Poate ca e mai bine sa ma opresc, zise.

— Sa stii ca se poate intampla, era cat p-aici sa respiri vid in seara asta, dar nimeni nu-ti cere asta, pentru ca ai platit. Pentru tine, asta a intrat in biletul calatoriei, pentru mine e o taxa trimestriala.

Am inceput sa-i povestesc cum familia cumpara si vinde comunitatii aerul si-am lasat-o balta, gandindu-ma ca e prea complicat pentru el.

— Dar amandoi platim.

LaJoie paru incantat. Si ganditor.

— Da, inteleg necesitatea economica. E ceva nou pentru mine. Spune-mi, Mannie, — mie mi se zice Stu — eram cu adevarat in pericol sa fiu scos sa respir in vid?

— Trebuia sa te taxez mai mult.

— Poftim?

— Vad ca nu esti convins. Dar i-am taxat pe copiii aia cu toti banii pe care-i aveau la ei si i-am amendat si pe ei ca sa-i fac sa se gandeasca mai bine alta data. Nu puteam sa-ti iau o taxa mai mare ca a lor. Dar cred ca ar fi trebuit, vad ca iti inchipui ca totul n-a fost decat o gluma.

— Crede-ma, domnule, nu zic ca a fost doar o gluma, dar am probleme cu intelegerea legilor voastre locale, care permit ca un om sa fie omorat atat de… usor si pentru ce, pentru o ofensa atat de copilareasca.

Am oftat. De unde sa te-apuci sa-i explici, cand era clar ca nu intelegea nimic despre ce-i spuneam si mai era si plin de idei preconcepute, care nu se potriveau realitatii, si nici macar nu-si dadea seama cat e de ingust la minte?

— Stu, am zis, hai sa le luam pe rand. Nu exista legi locale, cum le zici tu, asa ca nu poti fi condamnat la moarte conform lor. Ofensa ta nu a fost un fapt obisnuit, am tinut seama doar de ignoranta ta. Si nu a fost facut nimic la voia intamplarii, altfel baietii aia te-ar fi tarat pana la cea mai apropiata ecluza de presiune zero, te-ar fi impins afara si adio, prietene! Dar ce-au facut ei, te-au adus la judecata, au tinut seama de parerea unui judecator — buni baieti! — si au platit din buzunar ca sa aiba loc un proces pentru tine. Si nici nu au bombanit cand verdictul nu a fost cel asteptat de ei. Ti-e clar, acum?

Zambi si-am vazut ca facea gropite la fel ca profesorul. M-am trezit ca-mi placea tot mai mult de el.

— Nu inteleg nimic, din pacate. Parca am intrat in Tara Oglinzii Magice.

Ma asteptam sa zica asta. Am fost pe Pamant si stiam cum gandesc pamantenii. Ei vor sa existe o lege, o lege tiparita pentru fiecare imprejurare. Au legi chiar si pentru probleme personale cum ar fi contractele. Pe bune! Daca un om nu este de cuvant, cine sa faca un contract cu el? Mai are el reputatie?

— Noi nu avem legi, i-am spus. Nu ni s-a permis asta niciodata. Avem obiceiuri, dar ele nu sunt scrise si nu sunt obligatorii — sau mai bine zis, se impun singure, pentru ca reprezinta pur si simplu modul in care trebuie sa fie lucrurile in conditiile existente. Am putea spune ca obiceiurile noastre sunt legi naturale, care indica modul in care un om trebuie sa se comporte ca sa ramana in viata… si care te-au adus pe tine la un pas de vid.

Clipi, ganditor.

— Esti bun sa-mi explici, totusi, legea naturala pe care am violat-o? Ar fi mai bine sa inteleg… pentru ca altfel ma intorc la nava cu care am venit si raman acolo pana la data de plecare. Sa ma asigur ca nu-mi primejduiesc viata.

— Sigur ca da. E atat de simplu incat, odata ce ai inteles-o, nu o sa mai fii niciodata in pericol din cauza ei. Noi suntem doua milioane de barbati si mai putin de un milion de femei. Un fapt fizic fundamental, ca piatra sau vidul. Bun, adauga acum ideea tanstaafl-ului. Cand lucrurile nu se gasesc, cresc preturile. Femeile sunt rare pe- aici, nu ajung la toata lumea si din cauza asta reprezinta lucrul cel mai valoros de pe Luna, sunt mai pretioase decat gheata sau aerul, pentru ca barbatilor nu le pasa daca traiesc sau mor, daca n-au pentru cine s-o faca. Viata lor fara femei e pustie. Nu vorbesc de ciborgi, care nu sunt oameni. Ma rog, tu poti sa-i consideri cum vrei. Deci, ce se-ntampla, tine cont ca lucrurile au fost si mai rele cand obiceiul asta s-a impus singur, in secolul douazeci. Pe atunci, raportul barbati-femei era de zece la unu sau mai rau. Apoi s-a intamplat ceea ce se intampla in inchisori, unii barbati s-au indreptat spre alti barbati, dar nu pentru multa vreme, pentru ca problema a ramas deschisa. Cei mai multi barbati vor femei si nu cauta inlocuitori, atat timp cat exista sansa de a avea lucrul de care au nevoie cu adevarat.

Au devenit atat de nerabdatori, incat erau in stare sa ucida pentru dorintele lor. Batranii povestesc ca au fost multe crime infioratoare pe vremea aia, de ti se furnica pe sira spinarii daca stai sa auzi toate povestile. Dar, dupa un timp, cei ramasi in viata au gasit o modalitate de a rezolva lucrurile si conflictele s-au linistit. La fel de simplu ca si gravitatia. Cei care s-au adaptat au trait, cei care nu s-au adaptat au murit.

Ceea ce conteaza acum si aici, este ca femeile sunt putine si ele dau tonul, iar tu esti inconjurat de doua milioane de barbati, care au grija sa joci dupa cantec. Tu nu ai de ales, ea da. Ea te poate lovi atat de tare incat sa-ti dea sangele, tu nu ai voie s-o atingi nici c-un deget. Uite, tu, de exemplu, ai luat-o pe dupa mijloc, poate ca vroiai s-o saruti. Sa zicem ca ar fi mers cu tine intr-o camera de hotel. Ce crezi ca s-ar fi intamplat?

— Dumnezeule! Baietii m-ar fi facut bucati.

— Ei, barbatii n-ar fi facut nimic. Ar fi ridicat din umeri si s-ar fi prefacut ca nu vad. Pentru ca era alegerea ei. Nu a ta. Nici a lor. Numai a ei. Din partea ta ar fi fost riscant sa-i ceri sa mergeti la un hotel, poate ar fi luat-o drept o jignire si asta le-ar fi dat dreptul baietilor sa te cotonogeasca. Dar, uite, de exemplu, aceasta Tish, o dama mica si proasta. Daca i-ai fi plimbat pe sub nas banii pe care ti i-am vazut eu in geanta, s-ar fi gandit ca o mica partida de amor cu un turist ar fi exact ceea ce-si doreste si ti-ar fi propus chiar ea. In acest caz ai fi fost in siguranta.

LaJoie se infiora.

— La varsta ei? Ma ingrozesc numai gandindu-ma. Nici macar nu e majora. Ar fi fost viol in toata regula.

— Ei, la naiba! Nici gand! Femeile de varsta ei sunt maritate sau ar trebui sa fie. Stu, intelege ca pe Luna nu exista viol. Daca intr-adevar ar fi fost vorba de un viol ca pe Pamant, te asigur ca nu s-ar mai fi deranjat nimeni pentru judecata si toti barbatii ar fi sarit sa dea o mana de ajutor. Sansa ca fata asta sa mai fie virgina e minima. Cand sunt mici, mamele lor le supravegheaza cu ajutorul tuturor celor din oras. Copiii sunt in siguranta aici. Dar cand cresc, mamele nu le mai pot tine din scurt si renunta la orice forma de supraveghere. Daca ele prefera sa alerge pe coridoare si sa se distreze, nu ai cum sa le opresti. Odata ce o fata