Luna e o doamna cruda

Dupa apropierea de familia mea, l-am prezentat profesorului si astfel incepu partea politica a caracterului lui. Eu nu recunoscusem nimic, oricand puteam da inapoi in momentul cand profesorul il prezenta lui Adam Selene, pe care il putea auzi doar la telefon, pentru ca „momentan este plecat in Hong Kong”. Cand Stu s-a atasat de Cauza si a fost primit in randurile noastre, am lasat la o parte orice prefacatorie si i-am spus ca Adam era presedintele nostru, pe care nu-l va intalni niciodata din motive de securitate.

Dar Wyoh s-a implicat cel mai mult si pe judecata ei s-a bazat profesorul cand a dat cartile pe fata si i-a spus lui Stu ca pregatim o revolutie. Stirea nu l-a surprins, isi daduse seama si se astepta sa avem incredere in el.

Se spune ca odata cineva a lansat o mie de nave ca sa reuseasca acolo unde ar fi avut nevoie doar de una-doua. Nu stiu daca Wyoh s-a folosit numai de rationamente cand a vorbit cu Stu despre partid. N-am incercat sa aflu niciodata. Dar Wyoh este mai importanta pentru ca ea m-a atras pe mine si nu teoria profesorului sau cifrele lui Mike. Chiar daca Wyoh s-a folosit si de metode mai putin ortodoxe in munca de lamurire a lui Stu, n-ar fi prima eroina care ar face asta pentru tara ei.

Stu s-a dus pe partea Lunii dinspre Pamant cu o carte de coduri. Nu sunt un expert in coduri si mesaje cifrate, dar un specialist in computere invata principiile codificarii in timpul studiului teoriei informaticii. Un cifru e un model matematic prin care fiecare litera este inlocuita de o alta, cea mai simpla metoda de cifrare este cea a alfabetului amestecat.

Un cifru poate fi extrem de subtil, mai ales daca este realizat cu ajutorul unui computer. Punctul slab al cifrurilor este ca sunt toate modele. Daca un computer le poate inventa, un altul le poate sparge.

Codurile nu au aceeasi slabiciune. Sa zicem ca o carte de coduri contine grupul de litere GLOPS. Asta inseamna: „Matusa Minnie va veni acasa joi” sau „3, 14157… „?

Intelesul este cel pe care i-l atribui tu si nici un computer nu poate decodifica mesajul din grupul de litere. Da-i unui computer un numar destul de mare de grupuri si o teorie rationala despre semnificatia unui grup sau a mai multora, si il va descifra in cele din urma, pentru ca semnificatiile vor arata schemele de cifrare. Dar codul este o problema de alt gen, cu un grad mai mare de dificultate.

Codul pe care-l alesesem era cel mai banal cod comercial, folosit atat pe Terra, cat si pe Luna, pentru telegramele comerciale. Dar nu l-am lasat asa, l-am perfectionat. Profesorul si cu Mike au stat de vorba ore in sir despre ce informatii ar dori partidul sa transmita agentului sau de pe Pamant sau ce sa primeasca de la el, apoi Mike si-a pus la lucru vastele lui informatii, scotand la iveala un set nou de semnificatii pentru cartea de coduri, un sistem prin care se putea spune: „Cumpara contracte pentru urmatoarea recolta de orez thailandez” la fel de bine ca: „Fugi, ne-au prins”. Sau orice altceva doreai sa spui, pentru ca avea semnale de cod care permiteau sa spui orice nu fusese anticipat.

Intr-o noapte tarziu, Mike a tiparit noul cod la tipografia ziarului Lunaia Pravda, iar redactorul de noapte a trimis rola unui alt camarad, care a convertit-o intr-o rola de film minuscula pe care a trimis-o inapoi, nici unul din cei doi nestiind ce-a facut si de ce. Apoi, rola a aterizat in buzunarul lui Stu. Cei care plecau de la noi erau controlati foarte strict nu numai la bagaje, ci si corporal, operatiune indeplinita de Dragonii nervosi, dar Stu ne-a asigurat ca nu va avea nici o problema. Poate ca a inghitit-o, nu stiu.

Dupa ce-am facut-o si pe-asta, unele dintre mesajele trimise de LuNoHoCo spre Terra ajungeau la Stu prin agentul sau de la bursa londoneza.

Scopul nostru avea si o parte financiara. Partidul trebuia sa cheltuiasca niste bani pe Pamant. LuNoHoCo transfera banii acolo (nu toti banii pe care-i aveam erau furati, aveam si afaceri care mergeau bine). Partidul avea nevoie de si mai multi bani pe care sa-i stocheze pe Pamant, asa ca Stu a fost nevoit sa speculeze, actionand in baza cunoasterii secrete a planului Revolutiei — eu, profesorul si Mike am discutat pe toate partile ce actiuni au sa creasca la bursa, care au sa scada, si tot felul de lucruri legate de jocul la bursa… dupa ziarul Der Tag[43]. Asta era treaba profesorului, pe mine nu ma intereseaza genul asta de afacere.

Dar, inainte de Der Tag aveam nevoie de bani pentru construirea unui climat favorabil de opinie. Aveam nevoie de reclama, de delegati si senatori ai Natiunilor Federative, aveam nevoie de un popor care sa ne recunoasca rapid atunci cand va veni Ziua cea mare. Aveam nevoie de oameni simpli care sa discute cu alti oameni simpli la o bere: „Ce dracu' e pe gramada aia de stanci ca sa ne trimitem noi soldatii acolo? Eu zic sa-i lasam sa se duca dracului, asa cum vor!”

Tot mai multi bani. Bani pentru publicitate, bani pentru mita, bani pentru organizatii-fantoma si pentru infiltrarea in organizatiile deja existente, bani pentru a arata adevarata economie a Lunii (Stu plecase burdusit de cifre), mai intai prezentata ca material stiintific si apoi intr-o maniera populara, bani ca sa convingem biroul Afacerilor Externe al unei natiuni mai mari ca Luna Libera ar oferi avantaje de necontestat, bani pentru punerea pe picioare a unui turism lunar organizat, a unui trust…

Prea multi bani! Stu isi puse averea la dispozitia partidului si profesorul nu-l descuraja: acolo unde e averea, acolo este si sufletul omului. Dar tot mai aveam nevoie de bani si erau si prea multe de facut. Nu stiam daca Stu va reusi sa faca macar a zecea parte din plan. N-aveam nici o putere, ii tineam pumnii si-atat. Cel putin, aveam un punct de legatura pe Pamant. Profesorul sustinea ca in orice razboi comunicarea cu inamicul e esentiala. Daca urmau sa aiba loc lupte, totul va fi stabilit corect. (Profesorul era pacifist de felul lui, dar ca si in cazul dietei vegetariene pe care o tinea, asta nu-l impiedica sa fie realist. Ar fi fost un teolog minunat).

Imediat dupa plecarea lui Stu pe Pamant, Mike stabili sansele 1:13. L-am intrebat cum naiba?

— Dar, Man, imi explica el rabdator, riscul a crescut. Faptul ca e un risc necesar nu schimba cu nimic realitatea ca riscul a mai crescut.

Am tacut. Cam pe atunci, pe la inceputul lui mai, un factor nou a redus unele riscuri, dezvaluind totodata altele. O parte din Mike se ocupa de traficul de microunde intre Terra si Luna, mesaje comerciale, date stiintifice, canale noi video, radiotelefonie locala, traficul obisnuit al Autoritatii si mesajele strict-secrete ale Temnicerului- sef.

In afara de mesajele Temnicerului-sef, Mike putea sa le citeasca pe toate, inclusiv codurile si cifrurile comerciale -spargerea cifrului era ca un joc de rebus pentru el — si toata lumea avea incredere in computer. Mai putin Temnicerul-sef, care n-avea incredere in Mike pentru ca, dupa parerea mea, era genul de om care considera ca orice lucru mai complicat decat o pereche de foarfeci este ceva extrem de complex, misterios si suspect — minte involuata din epoca de piatra.

Temnicerul-sef folosea un cod pe care Mike nu-l vazuse niciodata. De asemenea, folosea cifruri pe care nu le lucra prin Mike, in locul lui avea in biroul din resedinta personala un rahat de calculator imbecil pe care-si facea cifrul. Mai mult, avea un aranjament cu Autoritatea de pe Pamant sa schimbe codul la anumite momente stabilite. Nu e nici o indoiala ca se simtea in siguranta.

Mike ii sparse cifrul si deduse momentele de schimbare a codurilor din joaca. Nu ataca codul pana nu-i ceru profesorul s-o faca, pe el nu-l interesa asa ceva.

Dar odata ce profesorul ii spuse sa faca asta, Mike aborda serios problema mesajelor strict-secrete ale Temnicerului-sef. A luat-o de la zero. Pana atunci, dupa fiecare transmisie, Mike stergea mesajele. Dar, incet- incet, acumula date pentru analiza — cat se poate de lent, pentru ca Temnicerul-sef folosea sistemul asta numai atunci cand era ceva urgent. Uneori, intre aceste mesaje exista un interval de cate o saptamana. Apoi, Mike incepu sa culeaga semnificatii pentru grupuri de litere, fiecaruia atribuindu-i cate o posibilitate. Un cod nu cedeaza in intregime dintr-o data, poti sa cunosti semnificatia a nouazeci si noua de grupuri dintr-un mesaj si sa ratezi ceea ce-i mai important, pentru ca nu intelegi ca un grup inseamna si altceva decat GLOPS.

Totusi utilizatorul are si el o problema: daca, din greseala, in loc de GLOPS i se transmite GLOPT, a incurcat-o. Orice metoda de comunicare are nevoie de redundanta, altfel informatia se poate pierde. Mike ataca tocmai aceasta redundanta cu rabdarea perfecta a unei masini lucide.

Computerul a descifrat cea mai mare parte din codul Temnicerului-sef imediat ce a fost proiectat. Acum Temnicerul-sef transmitea mai multa corespondenta decat in trecut, centrata pe un singur subiect (ceea ce ne era de folos) — securitatea si activitatea subversiva.

Aha, il facusem pe Mort sa se agite, striga dupa ajutor.

Raporta ca actiunile subversive mergeau inainte, in ciuda celor doua coloane de trupe ale Dragonilor Pacii si ceru trupe mai multe pentru a putea plasa paznici in punctele cheie ale fiecarui oras.

Autoritatea ii raspunse ca era ridicol ceea ce cerea, nu-si mai permitea sa mai trimita trupe — care oricum aveau altceva de facut pe Pamant — si ar fi mai bine sa termine cu astfel de cereri. Daca vroia mai multi paznici,