Luna e o doamna cruda

clipa asta nu e nici un schimb de mesaje, in afara de materialul obisnuit care a fost afisat mai devreme. Vrei sa-l intrerup?

— Nu, urmeaza planul patru. Sa nu lasi sa treaca nici o transmisie de pe Pamant care ar aduce vreo stire si nici dinspre Luna. Daca vine totusi vreun mesaj, opreste-l si consulta-ne.

Planul patru era un director de urgenta al comunicatiilor, care avea menirea de a cenzura stirile de pe Terra, fara a trezi suspiciuni. Pentru asta Mike era pregatit sa vorbeasca pe mai multe voci, scuzandu-se ca transmisia directa va suferi o intarziere — dar se vor putea transmite mesaje scrise.

— Program in actiune, aproba Mike.

— Bine. Mannie, fiule, calmeaza-te, vino-ti in fire. Lasa-i pe altii sa lupte cu armele, e nevoie de tine aici, trebuie sa ne miscam repede, sa improvizam ceva. Wyoh, inchide telefonul si anunt-o pe camarada Cecilia sa-i stranga pe toti copiii din banda de Haimanale de pe coridoare. Copiii sa se duca acasa si sa ramana acolo, iar mamele lor sa le indemne si pe alte mame sa-si tina copiii acasa. Nu stim cat va dura lupta si nu vrem ca vreun pusti sa pateasca ceva.

— Chiar acum, profesore!

— Stai. Dupa ce vorbesti cu Sidris, du-te la stilyagi cu un mesaj. Vreau zarva mare in biroul din oras al Autoritatii — sa intre, sa distruga locul respectiv, sa faca zgomot, sa tipe — dar sa nu fie ranit nimeni, daca se poate. Planul 4-M. Decupleaza Complexul, in afara de liniile tale.

— Profesore, i-am zis. Ce sens are nebunia asta?

— Mannie, Mannie! Asta e ZIUA CEA MARE! Mike, vestea despre viol si crima a ajuns in celelalte orase?

— Din cate am auzit, nu. Am ascultat din loc in loc, la intamplare. Statiile de metro sunt linistite, in afara celor din Luna City. Tocmai a inceput lupta la statia Vest. Vrei sa auzi ceva?

— Nu acum. Mannie, du-te pe furis pana acolo si uita-te. Stai pe-aproape de un telefon. Mike, incepi tambalaul in toate furnicarele, transmiti vestile prin celule si foloseste-te de versiunea lui Finn, nu de adevar. Batausii violeaza si ucid toate femeile din Complex — daca vrei iti dau eu detalii, daca nu, inventeaza. Aha, poti sa le ordoni garzilor de la celelalte statii de metro sa se intoarca la baraci? Vreau lupta, dar n-are rost sa ne trimitem oamenii impotriva unora mai bine inarmati. Poate ca reusim sa evitam un macel.

— Am sa incerc.

M-am grabit sa ajung la statia Vest. Coridoarele erau pline de oameni furiosi. Orasul urla intr-un fel pe care nu-l mai auzisem pana acum si, in timp ce traversam Soseaua, am auzit strigate si zgomotul multimii care venea din directia Autoritatii, desi cred ca Wyoh nu avusese destul timp ca sa ajunga la stilyagi sa-i anunte. Asa si era, ceea ce profesorul incercase sa faca, se intamplase spontan.

Statia era plina si m-am impins si am dat din coate ca sa vad ceea ce trebuia sa stiu sigur si anume ca garzile de la pasapoarte fie murisera, fie disparusera. Erau morti, deci stirea pe care o auzisem mai inainte era adevarata. Langa ei mai erau trei lunari, morti si ei. Unul dintre ei era un copil, sa fi avut vreo treisprezece ani si murise agatat de gatul unui Dragon. Mai avea pe cap sepcuta rosie cu simbolul libertatii. Mi-am croit drum prin multime, spre un telefon public si am raportat.

— Bine. Acum du-te inapoi, ia actele unuia din paznici. Vreau numele si rangul. L-ai vazut pe Finn?

— Nu.

— Vezi ca se indreapta spre tine, cu trei arme. Spune-mi unde e cabina din care suni, du-te, ia actele si intoarce-te la telefon.

Disparuse un cadavru, cineva il tarase in alta parte. Bog stie ce vroiau sa faca cu el! Celalalt era mutilat bine, dar am reusit sa-i smulg lantul cu medalion de identificare de la gat, inainte ca sa-l ia si pe el. Mi-am facut loc inapoi la telefon si am gasit o femeie in cabina.

— Doamna, am spus, trebuie sa dau un telefon urgent.

— Poftim, dar e stricat.

Perfect, Mike il pastrase pentru mine. I-am dat profesorului numele paznicului.

— Bine, mi-a zis. L-ai vazut pe Finn? Are sa te caute la cabina de unde suni.

— Nu… a, ba da. Acum l-am vazut.

— Bine, stai cu el. Mike, ai cumva o voce care sa se potriveasca cu numele Dragonului?

— Imi pare rau, profesore, n-am.

— Nu-i nimic, fa-ti una care sa sune ragusit si inspaimantat. Sunt sanse ca Ofiterul Comandant sa nu-l cunoasca prea bine. Crezi ca soldatul l-ar fi sunat pe Alvarez?

— Nu, cred ca l-ar fi sunat pe Ofiter. Alvarez da ordinele prin el.

— Bun, atunci suna-l pe comandant. Raporteaza atacul, cere ajutor si mori in mijlocul frazei. Fa in asa fel incat sa se auda sunete de lupta si poate si un strigat de genul „Uite-l si pe ticalosul asta!” chiar inainte sa-ti dai duhul. Te descurci, nu?

— Programat. Nu-i nici o problema, raspunse Mike inveselit.

— Bine, da-i drumul. Mannie, da-mi-l pe Finn.

Planul profesorului era sa scoata din baraci garzile care nu erau de serviciu, sa le scoata pe toate, iar oamenii lui Finn, pregatiti de lupta, sa-i astepte la iesirea din capsule. Si a mers cat a mers, pentru ca Mort Nesuferitul si-a pierdut mintile de panica si i-a oprit pe cativa, ca sa-l protejeze, in timp ce trimitea mesaje disperate spre Pamant — care insa nu ajungeau la destinatie.

M-am abatut de la disciplina profesorului si-am pus mana pe o arma cu laser, cand sosi si a doua capsula plina cu Dragonii Pacii. Am ars doi batausi, dar am descoperit ca-mi pierise setea de sange si i-am lasat pe ceilalti tragatori sa se ocupe de restul trupei. A fost floare la ureche. Cum scoteau capul din cuib, erau terminati. De frica, jumatate din echipa nu a mai iesit. Au murit afumati in capsula. M-am intors la postul meu, langa telefon.

Decizia Temnicerului-sef de a ascunde afacerea cu violul a iscat probleme mari la Complex. Alvarez a fost ucis. Au mai murit Ofiterul Comandant si doua jachete galbene. Un grup format din Dragonii Pacii si Jachetele Galbene, erau treisprezece, s-au ascuns cu Mort. Capacitatea lui Mike de a urmari evenimentele prin telefon era destul de haotica, dar odata ce a fost clar ca toate efectivele inarmate se afla la resedinta Temnicerului-sef, profesorul i-a cerut computerului nostru sa inceapa faza urmatoare.

Mike stinse toate luminile Complexului, in afara de cele de la resedinta Temnicerului-sef si reduse oxigenul pana la punctul in care iti pierdeai cunostinta. Nici nu mureai, dar nici nu-ti era bine. Masura asta a fost luata pentru a ne asigura ca oricine ar incerca sa creeze probleme, nu va reusi. In resedinta taie' complet rezerva de oxigen, lasand doar azot pur pret de zece minute. Apoi oamenii lui Finn, care asteptau in costume de presiune la statia particulara de motoare a Temnicerului-sef, sparsera zavorul ecluzei de aer si intrara „umar la umar”.

Luna era a noastra.

Cartea a II-a O GLOATA INARMATA

14

Un val de patriotism a coplesit natiunea si ne-a unit.

Nu asa spune istoria? O, fratioare!

Pe onoarea mea, pregatirea unei revolutii nu e o chestie atat de complicata pe cat e castigarea ei. Am ajuns prea devreme la comanda, nu aveam nimic stabilit, erau prea multe probleme de rezolvat in jurul nostru. Sigur, Autoritatea de pe Luna disparuse, dar Autoritatea Lunara de pe Pamant si Natiunile Federative din spatele ei erau inca puternice si active. Daca ateriza acum o nava cu trupe sau trimiteau un crucisator pe orbita oricand in urmatoarele doua saptamani, puteau sa ia Luna inapoi foarte ieftin. Noi nu insemnam nimic, eram o gloata de oameni.

Am testat noua catapulta, mergea, dar stancile-racheta pregatite pentru lansare erau grozav de putine, le numarai pe degetele de la o mana — de la mana mea stanga. Nici catapulta nu era o arma pe care s-o poti folosi