modul prin care putem scapa definitiv de tirania Autoritatii si cum sa transferam partile ei utile in mainile persoanelor particulare. Asa ca, rugamintea mea este sa-i ajutam.
Pe voi, cetateni ai natiunilor de pe Terra care va aflati printre noi, oameni de stiinta, turisti, va felicit! Sunteti martorii unui eveniment rar, nasterea unei natiuni. O nastere inseamna sange si durere, au existat si acestea. Speram ca s-a terminat cu ele. Veti fi tratati bine, iar daca doriti sa plecati acasa, va vom aranja plecarea cat mai repede posibil. Dar sunteti bine veniti daca doriti sa mai ramaneti. Daca ati dori sa deveniti cetateni al Lunii, ne-am simti onorati. Dar pentru moment, va rog: nu iesiti pe coridoare, evitati incidentele care ar putea duce la vreo varsare de sange, la dureri zadarnice si inutile. Aveti rabdare cu noi si eu am sa-i rog pe cetatenii camarazi sa fie rabdatori cu voi. Oameni de stiinta pamanteni, de la Observator sau din alte parti, va rog continuati-va munca si nu va ganditi la problemele noastre. Astfel, suferintele noastre, in lupta pe care o ducem pentru a deveni o natiune adevarata, nu va vor atinge. Un singur lucru va rog sa intelegeti — imi pare rau sa o spun — dar suntem nevoiti sa intervenim in dreptul pe care-l aveti, de-a comunica cu Pamantul. Este o necesitate pentru noi. Vom inlatura cenzura imediat ce vom putea face acest lucru. Uram cenzura la fel de mult ca si voi.
Adam mai facu inca o cerere:
— Nu incercati sa ma vedeti, camarazi. Telefonati-mi numai daca este o urgenta. Puteti sa-mi scrieti la nevoie, scrisorile voastre vor beneficia de o atentie speciala din partea mea. Dar eu sunt singur, n-am dormit noaptea trecuta si nu-mi fac sperante ca noaptea asta voi dormi mai mult. Nu pot participa la intruniri, nu pot da noroc cu nimeni, nu pot primi delegati, trebuie sa stau lipit de biroul asta si sa muncesc — ca sa pot scapa de misiunea asta si s-o las pe umerii vostri.
Zambi:
— Ganditi-va ca voi fi la fel de greu de vazut ca si Simon Jester.
Fusese o transmisie de cincisprezece minute care se putea rezuma la: intoarceti-va la munca, aveti rabdare, dati-ne timp.
Oamenii de stiinta nu ne-au acordat timp mai deloc -trebuia sa-mi fi dat seama, era genul de treaba la care ma pricep.
Toata comunicatia cu Pamantul se facea prin Mike. Dar baietii aia destepti carora li se mai zice si oameni de stiinta aveau destul de mult echipament electronic cat sa umple un depozit, iar odata ce s-au hotarat s-o faca, nu le-a luat mai mult de cateva ore sa improvizeze un aparat a carui transmisie sa poata ajunge pe Terra.
Salvarea a venit de la un turist care era de parere ca Luna are dreptul sa fie libera. I-a dat telefon lui Adam Selene si s-a pomenit vorbind cu o membra a echipei de femei pe care le cooptasem de pe nivelele C si D — un sistem pe care-l concepuse pentru auto-aparare, intrucat, in ciuda cererii lui Mike, jumatate din Luna incerca sa-i telefoneze lui Adam Selene dupa transmisia video. Fiecare avea cate o problema, de la cereri si rugaminti, pana la genul de pisalogi care ii dadeau lui Adam sfaturi peste sfaturi despre cum sa conduca Luna.
Dupa vreo suta de convorbiri indreptate spre mine de un camarad plin de zel de la compania de telefoane, am infiintat aceasta echipa-tampon intre oameni si Adam Selene. Din fericire, camarada care a primit telefonul si-a dat seama ca sloganul „calmati-va, va rog” nu se aplica in toate cazurile si mi-a dat telefon.
Cateva minute mai tarziu, eu si Finn Nielsen, impreuna cu cativa puscasi nerabdatori, ne indreptam cu capsula spre zona laboratoarelor. Informatorului nostru i-a fost frica sa dea nume, dar ne-a spus locul unde putem gasi transmitatorul. I-am prins in flagrant, tocmai transmiteau spre Pamant si numai actiunea rapida a lui Finn le-a salvat viata, pentru ca insotitorii nostri cu arme isi pierdusera cumpatul cand au vazut ce faceau. Nu vroiam sa „dam un exemplu”. E mai greu sa-i sperii pe oamenii de stiinta, mintile lor sunt diferite de ale celorlalti muritori. Trebuia sa-i abordam altfel.
Am facut transmitatorul bucati si i-am ordonat directorului sa-i adune pe toti in sala de mese, cerand sa se faca apelul dintr-un loc de unde putea fi auzit de la un telefon. Apoi am vorbit cu Mike, am luat toate numele de la el si i-am spus directorului:
— Doctore, ati spus ca sunt toti aici. Dar lipsesc sapte — si i-am dat numele lor. Va rog sa-i aduceti pe toti pana la ultimul.
Pamantenii lipsa fusesera anuntati, dar refuzasera sa se opreasca din lucru — tipic pentru oamenii de stiinta.
Lunarii erau intr-o parte a incaperii, pamantenii de cealalta parte. Le-am spus pamantenilor:
— Noi am venit cu intentii bune, am incercat sa va tratam ca pe niste oaspeti. Dar trei dintre voi au incercat si poate au si reusit sa trimita mesaje spre Pamant.
M-am intors inspre director:
— Doctore, as putea perchezitiona totul — orasul, structurile de suprafata, laboratoarele, fiecare spatiu centimetru cu centimetru — si as putea sa distrug tot ce ar putea fi folosit ca transmitator. Sunt electronist de meserie, stiu ce varietate larga de componente poate fi convertita intr-un transmitator. Sa zicem ca distrug tot ce ar putea fi folosit in acest scop, dar fiind cam natang din fire, ca sa nu am nici un risc, as distruge orice lucru care nu inteleg la ce foloseste. Care ar fi rezultatul?
Parca vroiam sa-i omor copilul! Se facu vanat la fata.
— Asta ar opri toate cercetarile… s-ar distruge date valoroase… s-ar pierde… mult, enorm, nici nu stiu cat! Sa zicem cam jumatate de miliard de dolari.
— Asa m-am gandit si eu. In loc de asta, as putea sa va iau toate echipamentele pentru transmitator si sa va las sa va continuati munca cum veti putea mai bine.
— Ar fi la fel de rau. Trebuie sa intelegeti, gospodin, ca atunci cand se intrerupe un experiment…
— Da, stiu. Decat sa mut ceva si sa se piarda vreo piesa, mi-e mai usor sa va iau pe toti la Complex si sa va cazez acolo, in fostele baraci ale Dragonilor. Dar si asta ar distruge experimentele. Pe langa asta… de unde sunteti, doctore?
— Din Princeton, New Jersey.
— Da? Sunteti aici de cinci luni si fara indoiala ca faceti exercitii si purtati greutati ca sa va mentineti in forma. Doctore, daca suntem nevoiti sa facem ce-am spus, s-ar putea sa va luati adio de la Princeton pentru ca, daca va mutam, veti sta incuiati. Daca starea de urgenta dureaza destul de mult, veti deveni lunar fie ca va place, fie ca nu. Si la fel se va intampla si cu ajutoarele dumneavoastra inteligente.
Un tip increzut veni in fata — unul din cei care a trebuit sa fie chemat de doua ori.
— Nu puteti sa faceti asta! E impotriva legii!
— Zau? Ce lege, gospodin? Vreo lege de acasa de la voi?
M-am intors.
— Finn, arata-i legea.
Finn iesi in fata si-si atinti teava pustii drept in stomacul individului. Degetul incepu sa apese, am vazut ca siguranta nu era pusa.
— Nu-l ucide, Finn.
Apoi am continuat, uitandu-ma la pamanteni:
— Am sa-l elimin pe omul asta daca trebuie sa fac ceva ca sa va conving. Eu zic mai bine sa aveti grija unii de altii. O data daca mai calcati stramb, puteti sa va luati adio de la cercetarile voastre si de la Pamant. Doctore, va avertizez sa gasiti metodele de a va controla personalul.
M-am intors spre lunari:
— Tovarisci, vegheati sa se poarte bine. Organizati-va propriul vostru sistem de paza. Nu faceti prostii. Fiti atenti ca fiecare pamantean este in perioada de proba. Dar daca trebuie sa eliminati pe cineva, nu ezitati s-o faceti.
Apoi, catre director:
— Doctore, orice lunar poate intra oriunde vrea, oricand, chiar si in dormitoare. Asistentii vostri sunt de- acum sefii vostri, in treburi de securitate. Daca un lunar vrea sa va urmareasca pe dumneavoastra sau pe oricine altcineva la WC, de exemplu, nu aveti voie sa comentati, pentru ca s-ar putea sa se enerveze.
Iar catre lunari:
— In primul rand, aveti grija de securitate! Fiecare din voi are in sarcina cate un pamantean — urmariti-l pas cu pas. Impartiti-i intre voi, faceti cum credeti ca e mai bine, dar sa nu va scape nimic. Sa fiti la un pas in spatele lor sa nu poata sa faca nici o cursa de soareci, nicicum un transmitator. Salariile vor fi ca mai inainte, voi va faceti datoria pentru Luna.
Am zarit zambete. Slujba de asistent de laborator era cea mai buna pe care si-ar fi dorit-o vreodata un
