duce la o agentie care joaca in felul asta, chiar daca zarurile ar fi trucate.
Ceea ce m-a socat n-a fost lista pe care o avea, pentru ca era nebuna ca un Ciborg, ci faptul ca la fiecare ineptie pe care o scotea, se gasea cineva care sa fie de acord cu ea. Trebuie sa ai inima de piatra pentru a-i opri pe altii sa faca ceea ce le place. Regulile, legile sunt intotdeauna pentru altii. Asta era partea intunecata din noi, adanc pitita in suflet, pastrata milioane de ani, de la inceputul umanitatii si pana astazi. Pentru ca nici unul din capetele alea seci nu spunea: „Va rog sa aprobati asta ca sa nu mai fac ceea ce stiu ca n-ar trebui sa fac”. Niet, tovarisci, intotdeauna era vorba de lucruri pe care nu suportau sa vada ca le fac vecinii lor. Sloganul era insa: „trebuie sa-i oprim pentru binele lor” si nu pentru ca lucrul respectiv il deranja de fapt pe vorbitor…
Ascultand sesiunea aceea, aproape ca mi-a parut rau ca am scapat de Mort Nesuferitul. El, de bine de rau, statea in gaura lui, cu femeile lui si nu ne dadea noua sfaturi despre cum sa ne traim viata. Profesorul nu se enerva de cate ori ii asculta. Zambea si zicea:
— Manuel, chiar crezi ca sleahta asta de copii retardati o sa voteze vreo lege?
— Nu le-ai zis tu s-o faca? I-ai mai si solicitat pentru asta.
— Ei, Manuel baiete, n-am facut altceva decat sa-mi pun toate nucile intr-un cos. Ii cunosc bine pe nebunii astia, doar ii ascult de ani de zile. Am fost foarte atent cand am facut comitetele si-am vrut sa ma asigur ca in fiecare dintre ele este ceva putred, un motiv de cearta. Presedintele pe care l-am impus, lasandu-i totusi sa-l aleaga prin vot liber, este un fricos care se teme si de umbra lui — crede ca toate problemele supuse dezbaterii au nevoie de o „cercetare mai aprofundata”. N-am de ce sa-mi fac griji. Mai mult de atat, sase oameni nu pot hotari nimic, trei e numarul perfect, iar unul este cel mai nimerit pentru a lua deciziile. De-a lungul istoriei, toate parlamentele care au realizat ceva, au facut-o datorita catorva oameni puternici care i-au dominat pe ceilalti. Nu te teme, fiule, de acest Congres Ad-hoc, nu vor face nimic concret… sau daca totusi vor vota o lege, va fi atat de incalcita si de contradictorie, incat te asigur ca vor trebui sa renunte la ea. Pana atunci e bine, cel putin nu ne mai stau pe capul nostru. De altfel, vom avea nevoie de ei pentru ceva, mai tarziu.
— Pai, parca ziceai ca nu sunt buni de nimic.
— N-o sa faca nici o treaba. Cineva a scris ceva odata -un om care a murit demult — si ei vor aproba vorbele lui cu urale, noaptea, dupa lungi sedinte in care se vor certa degeaba.
— Cine e individul asta care a murit? Doar nu e vorba de Mike!
— Nicidecum. Mike e mult mai viu decat palavragiii astia! Omul asta care a murit e Thomas Jefferson[45] — primul anarhist rational din istorie, baiete, un om care a reusit sa sara peste sistemul din vremea lui cu ajutorul celei mai frumoase retorici scrise vreodata. Dar au incercat sa-l prinda in lat cu ea, ceea ce eu sper sa evit. Nu pot sa-i imbunatatesc exprimarea, pot doar s-o adaptez Lunii si secolului XXI.
— Am auzit de el. A eliberat sclavii, nu?
— S-ar putea spune ca a incercat, dar a avut ghinion. Nu conteaza. Cum merge programul de aparare? Nu vad cum o sa ne mai prefacem dupa ce va sosi nava urmatoare.
— Nu pot sa fiu gata pana atunci.
— Mike spune ca trebuie.
N-am fost gata, dar nici nava n-a mai venit. Oamenii de stiinta au fost mai destepti decat mine si decat lunarii pe care-i pusesem sa-i supravegheze. In punctul focal al celui mai mare reflector au pus un aparat si asistentii lunari au inghitit galusca pe care le-au servit-o savantii, ca e un aparat pentru masuratori astronomice — o noua smecherie in radiotelescopie.
Presupun ca asa a fost. Aparatul asta functiona cu ultramicrounde, iar semnalul ricosa intr-un reflector, dus de un ghid unda facand ca impulsul sa fie aliniat frumos de oglinda. La fel de ingenios ca radarele de la inceputul descoperirii sistemului. Grila metalica si scutul de tabla antitermic opreau radiatia parazita, facand ca „urechile” pe care le plasasem sa nu auda nimic.
Prin micul aparat, savantii au trimis mesajul in varianta lor, cu detalii. Reactia n-a intarziat sa apara. Primul lucru pe care l-am auzit a fost cererea Autoritatii catre Temnicerul-sef, prin care ii cerea sa dezminta farsa, sa-l gaseasca pe glumet si sa-l opreasca.
Noi, in schimb, le-am dat o Declaratie proprie de Independenta.
„In Congres adunati, pe 4 iulie, 2076…”
A fost maret.
15
Semnarea Declaratiei de Independenta a mers asa cum prevazuse Profesorul. Le-a anuntat-o brusc, la sfarsitul unei zile lungi si obositoare, spunandu-le ca dupa cina va avea loc o sedinta speciala, in care va vorbi Adam. Adam citi Declaratia raspicat, comentand fiecare propozitie, apoi o citi din nou curgator, fara sa mai faca pauze, facand sa sune frumos frazele sonore. Oamenii au plans. Wyoh, care statea langa mine, a plans si ea si chiar eu am avut senzatia asta, desi o citisem inainte.
Dupa ce termina, Adam ii privi pe toti si spuse:
— Viitorul este al vostru, aveti grija ce faceti, si ii dadu profesorului cuvantul, si nu presedintelui obisnuit al adunarii.
Eram doua mii doua sute. Zarurile fusesera aruncate. Bineinteles, toti eram pentru. Stirile de peste zi fusesera pline: ca eram baieti rai, ca trebuia sa fim pedepsiti, ca trebuie sa ni se dea o lectie si asa mai departe. N-a trebuit sa mai condimentam materialele de pe Pamant erau suficient de rautacioase — Mike abia daca a scos opiniile de genul „pe de alta parte… ”. Daca a existat vreo zi in care Luna s-a simtit solidara, atunci a fost 2 iulie 2076.
Aveau de gand sa aprobe Declaratia. Profesorul stia asta dinainte sa o propuna.
Da, dar nu asa cum era scrisa. „Onorabile Presedinte, in paragraful doi, cuvantul nealienabil nu exista, ar trebui spus inalienabil — si oricum, n-ar fi mai demn sa spunem drepturi sacre in loc de drepturi inalienabile? As vrea sa supun discutiei problema asta.”
Ceea ce spusese era oarecum rational, era mai mult o critica literara, adica inofensiva, ca drojdia lasata in bere. Dar femeii asteia nu-i placea nimic. Vroia ca o lista intreaga de principii sa fie trecuta in Declaratie „pentru ca oamenii de pe Terra sa stie ca suntem civilizati si potriviti sa ne ocupam locurile in consiliile omenirii”.
Profesorul o lasa sa faca ceea ce vroia, chiar o incuraja, permitandu-i sa vorbeasca, cu toate ca si altii vroiau s-o faca -si apoi supuse propunerea ei la vot, desi nici macar nu fusese sprijinita de nimeni. (Congresul functiona dupa niste reguli pe care se certasera zile intregi. Profesorul cunostea regulile, dar le respecta numai cand ii conveneau). Propunerea a fost votata cu impotriva, cu strigate dezaprobatoare, iar femeia parasi incaperea.
Apoi se ridica cineva si zise ca lista aceea atat de lunga nu-si avea locul in Declaratie, dar oare nu ar trebui sa avem niste principii generale? Poate o declaratie ca Luna Libera garanteaza tuturor libertatea, egalitatea si securitatea? Nu era nimic absurd, doar ca aceste principii fundamentale, pe care toata lumea le cunoaste, convin guvernarii noastre.
Era destul de adevarat si a fost aprobat — dar ar trebui scris „Libertate, egalitate, pace si securitate”, nu-i asa, camarade? Se iscara dispute daca libertatea include si aer liber sau aceasta este o parte a securitatii? De ce sa nu fim siguri si sa scriem „aer liber” ca sa inteleaga toata lumea despre ce e vorba? Urma amendamentul „aer si apa libere” — pentru ca nu poti avea libertate si securitate, decat daca ai apa si aerul libere.
Apa, aer si hrana.
Apa, aer, hrana si locuinta.
Apa, aer, hrana, locuinta si caldura.
Nu, in loc de caldura scrieti energie si-ati acoperit totul. Absolut totul.
Omule, ti-ai pierdut mintile? Asta nu e nici pe departe totul si ceea ce ai omis este o jignire adusa tuturor femeilor. Hai, iesi in fata si spune asta! Nu ma intrerupe, lasa-ma sa termin. Trebuie sa spun clar de la inceput ca nu vom mai permite nici unei nave sa aterizeze, decat daca aduce tot atat de multe femei ca si barbati. Eu unul nu o sa-mi dau votul daca nu se stabilesc corect articolele legate de imigrare.
Profesorul nu se enerva deloc.
Incepeam sa inteleg de ce profesorul dormise toata ziua si nu purtase greutati. Eu eram obosit, fusesem
