Insa ma intrebam de ce Mami era sigura de parerea mea, atat de sigura ca nu ma intrebase nimic inainte. Si stateam acolo la discutii, transpirat si incurcat, stiind ca ar trebui sa zic si eu ceva, stiind ca eu singur cunosteam adevarul groaznic despre viitor, ceva ce nimeni, desigur, nu stia, pentru ca altfel problema n-ar fi ajuns atat de departe. Pentru mine n-avea nici o importanta, dar cred ca pentru Mami si pentru toate femeile noastre conta foarte mult.
— Foarte bine, zise Mami. Sa supunem la vot. Ludmilla?
— Eu? Ei, eu o iubesc pe Wyoh, toata lumea o stie. Sunt pentru.
— Lenore, draga?
— Eu as incerca s-o conving sa se faca din nou bruneta. Cred ca ne asortam una cu cealalta. Asta e singurul ei defect, ca e mai blonda decat mine. Sunt pentru.
— Sidris?
— Sunt pentru. Wyoh e genul pe care il preferam.
— Anna?
— Inainte sa ma pronunt, vreau sa spun ceva, Mimi.
— Nu cred ca e necesar, draga.
— Totusi, am sa fac o prezentare, la fel cum o facea intotdeauna si Tillie, dupa traditia familiei. In aceasta casnicie de-o suta de ani, fiecare sotie si-a purtat sarcina dand copii familiei. S-ar putea sa fie o surpriza pentru voi sa aflati ca Wyoh a avut opt copii…
Cu siguranta, stirea l-a surprins pe Ali. Ii zvacni capul, iar falca ii cazu in jos. Eu eram preocupat de ceea ce aveam in farfurie. O, Wyoh, Wyoh! Cum de-am putut sa las sa se intample asa ceva? Trebuie sa vorbesc!
Si, in timp ce-mi faceam procese de constiinta, mi-am dat seama ca Anna nu se oprise din vorbit:
— … asa ca acum poate avea copiii ei. Operatia a reusit. Dar ea e ingrijorata de posibilitatea aparitiei unui alt copil anormal, desi seful clinicii din Hong Kong a asigurat-o ca nu se va intampla asa ceva. Va trebui sa avem grija de ea, s-o inconjuram cu caldura, ca sa nu se simta niciodata nelinistita.
— O vom iubi, spuse Mami cu seninatate. De fapt, noi o iubim deja. Anna, vrei sa-ti exprimi votul?
— Nu cred ca mai e nevoie, nu-i asa? Eu am fost cu ea in Hong Kong si am tinut-o de mana in timpul operatiei, cand i-au refacut trompele. Am optat deja pentru Wyoh.
— In familia noastra, continua Mami, am considerat intotdeauna ca sotii sunt cei care isi spun ultimii parerea, pentru ca ei au ultimul cuvant. Poate e ciudat din partea noastra, dar obiceiul asta a venit de la Tillie si a mers bine de fiecare data. Deci, Bunicule, ce zici?
— Eh? Ce spuneai, draga mea?
— O alegem pe Wyoming, gospodin Bunic. Esti de acord?
— Poftim? A, da, sigur, sigur. O tanara foarte draguta. Apropo, ce s-a intamplat cu micuta africana draguta care avea un nume asemanator? S-a suparat pe noi?
— Greg?
— Ce sa zic? Eu am propus-o.
— Manuel? Esti impotriva?
— Eu? Doar ma cunosti, Mami.
— Eu da. Uneori ma intreb daca tu te cunosti intr-adevar. Hans?
— Ce s-ar intampla daca as fi impotriva?
— Ti-ai pierde niste dinti, asta s-ar intampla, spuse prompt Lenore. Mai bine zi da odata.
— Stai, draga, zise Mami cu un repros bland. Alegerea e o problema serioasa. Hai, Hans, vorbeste.
— Da. Yes. Ja. Oui. Si. Era si timpul sa avem o blonda draguta in aceasta… Auu!
— Lenore, potoleste-te. Frank?
— Da, Mami.
— Ali, dragule? Esti de acord?
Pustiul rosi, devenind roz trandafiriu si nu scoase un sunet. Inclina cu entuziasm din cap.
In loc sa numeasca un sot si o sotie care sa se duca la cea aleasa si sa-i faca propunerea din partea familiei, Mami le trimise pe Ludmilla si pe Anna s-o aduca pe Wyoh imediat. Nu trecu mult si-si facu aparitia, era la Bon Ton. Ei, dar asta nu era singura neregula, in loc sa se stabileasca o data si sa se aranjeze petrecerea de nunta, copiii au fost chemati cu totii inauntru, iar douazeci de minute mai tarziu, Greg a deschis Cartea si am depus juramintele. Prin capul meu buimacit trecu ideea ca toata ceremonia se facea cu atata viteza pentru ca a doua zi era data la care urma sa-mi frang gatul. Nu zic ca s-a facut ca un simbol al dragostei familiei pentru mine, pentru ca o mireasa isi petrece prima noapte cu sotul senior, iar eu aveam sa-mi petrec seara in spatiu a doua si a treia seara. Dar conta gestul, iar cand femeile s-au pus pe plans, m-am surprins ca si eu varsam o lacrima.
Apoi m-am dus singur la culcare in atelier, dupa ce Wyoh ne sarutase pe toti si plecase la bratul Bunicului. Eram extenuat, iar ultimele zile fusesera un calvar. M-am gandit sa fac niste exercitii, dar mi-am dat seama ca nu ma mai interesau. M-am gandit ca mai bine il sun pe Mike si cer noutati de pe Terra. M-am bagat in pat.
Nu stiu de cand adormisem, dar m-am trezit si mi-am dat seama ca e cineva in camera.
— Manuel? veni o soapta usoara din intuneric.
— Hmm? Wyoh, n-ar trebui sa fii aici, draga.
— Ba chiar aici trebuie sa fiu, sotul meu. Mami stie ca sunt aici si Greg stie. Bunicul a adormit imediat.
— O, cat e ceasul?
— Sa fie vreo patru. Te rog, scumpule, pot sa vin langa tine in pat?
— Poftim? O, desigur.
Mai era ceva de care trebuia sa tin cont. A, da.
— Mike?
— Da, Man, raspunse el.
— Inchide. Nu asculta. Daca vrei sa-mi vorbesti, suna-ma la telefonul familiei.
— Tot asta mi-a spus si Wyoh. Felicitari.
Apoi, capul ei se sprijini de ciotul meu, iar cu celalalt brat am luat-o pe dupa mijloc.
— De ce plangi, Wyoh?
— Nu plang! Mi-e o frica stupida ca nu o sa te mai intorci.
16
M-am trezit speriat si buimac, intr-o bezna s-o tai cu cutitul.
— Manuel!
Nu stiam unde ma aflam.
— Manuel! am auzit din nou. Trezeste-te!
Strigatul ma mai dezmetici putin, era un semnal care incerca sa ma trezeasca la realitate. Mi-am adus aminte cum am stat la infirmerie pe o masa, in Complex, in timp ce drogul imi picura in vene. Eram imobilizat, ma uitam in sus la o lumina, ascultand o voce — o perioada nesfarsita de cosmar, de presiune insuportabila, de durere.
Stiam acum de unde venea senzatia aceea de instabilitate, o simtisem si mai inainte. Cadere libera. Eram in spatiu.
Ce nu mersese bine? Sarise Mike un punct zecimal? Sau revenise la mintea unui copil si facuse o gluma, iara sa-si dea seama ca ne poate fi fatala? Atunci de ce, dupa toti anii astia de durere, mai eram in viata? Sau nu mai eram? Asa se simtea o fantoma, singura, pierduta in neant?
— Manuel, trezeste-te. Trezeste-te!
— O, la naiba, taci! am marait. Inchide-ti odata gura aia mare!
Era o inregistrare, ce sa priceapa! Nu i-am mai dat atentie. Unde dracu' era comutatorul ala imputit? Nu, nu tine un secol de durere ca sa accelerezi pana la viteza de desprindere de pe Luna la 3g. Sunt optzeci si doua de secunde, putin, dar sistemul nervos uman simte acut fiecare microsecunda. 3g inseamna de optsprezece ori mai mult decat ar trebui sa cantareasca un lunar.
Apoi am descoperit ca indivizii aia cu testele lipsite de creieri nu-mi pusesera bratul la loc. Cred ca mi l-au scos dintr-un motiv prostesc, atunci cand ma dezbracasem ca sa ma pregateasca si eram prea plin de pastile si
