Luna e o doamna cruda

Dupa inceperea discutiilor, vorbele au inceput sa capete sens. Se ridica un tip scund si timid, cu ochii injectati, de vechi muncitor la foraje.

— Eu sunt miner de gheata, zise el. Am invatat meserie muncind pentru Temnicerul-sef, la fel ca cei mai multi dintre voi. De treizeci de ani lucrez pe cont propriu si ma descurc foarte bine. Am crescut opt copii si toti isi castiga painea muncind cinstit, ” nici unul n-a fost eliminat si nici n-au avut probleme mai serioase. Era mai corect daca ziceam ca m-am descurcat bine… pentru ca acum trebuie sa sapi mai mult si mai adanc ca sa dai de gheata.

Asta e bine cat timp se gaseste gheata pe „Pietroi”, iar datoria unui miner este s-o caute. Nu e o munca prea bine platita, Autoritatea plateste aceeasi suma de bani ca acum treizeci de ani, ceea ce e foarte rau, avand in vedere ca banii Autoritatii s-au devalorizat cu trecerea timpului. A fost o perioada cand dolarii din Hong Kong Luna se schimbau la paritate cu dolarii Autoritatii, dar acum ai nevoie de trei dolari de-ai Autoritatii ca sa echivalezi un dolar HKL. Eu nu ma pricep la chestiile astea economice, dar un lucru stiu sigur, e nevoie de gheata pentru a alimenta fermele si orasele-furnicar[12]. Gheata e materia prima.

Vorbitorul se aseza, cuprins parca de tristete. Nimeni nu mai fluiera, dar toti doreau sa vorbeasca. Urmatorul care veni la tribuna incerca sa spuna ca apa ar putea fi extrasa din stanca. Ei da, si unde era noutatea? Unele roci contin sase procente apa, dar o asemenea roca este mai rara decat apa fosilizata. De ce nu pot unii sa faca niste calcule de bun-simt?

La tribuna venira si cativa fermieri, vaicarindu-se, iar unul dintre ei, un fermier de grau, se comporta tipic:

— Sper ca ati auzit ce-a spus Fred Hauser despre gheata. Fred, Autoritatea nu mai acorda fermierilor acel pret scazut cu care se lauda candva. Am inceput, in aceeasi perioada ca si tine, cu un tunel de vreo doi kilometri, arendat de la Autoritate. Fiul cel mare si cu mine l-am etansat si l-am presurizat, iar mai apoi, cu un zacamant de gheata, am avut propria noastra recolta, cu un singur imprumut de la banca, ce ne acoperea costul armaturilor de fixare si iluminare, al semintelor si ingrasamintelor. Am continuat sa extindem tunelele, sa cumparam luminatoare si am plantat seminte mai bune, iar acum pot spune ca avem o recolta de noua ori mai mare la hectar decat cele mai bune ferme in aer liber de pe Pamant. Si ce crezi ca am realizat cu asta? Suntem bogati? Fred, acum avem datorii mai mari decat in ziua in care am pornit pe cont propriu. Daca as vinde, in cazul in care cineva ar fi atat de nebun incat sa se inhame sa cumpere asa ceva, as fi falit. De ce? Pentru ca sunt nevoit sa cumpar apa de la Autoritate, iar graul tot Autoritatii trebuie sa-l vand si pe onoarea mea daca ma aleg cu ceva mai acatarii din afacerea asta. Acum douazeci de ani, cumparam de la Autoritate apa menajera a orasului, o sterilizam si o prelucram chiar eu si scoteam ceva profit la o recolta. Ehei, lucrurile s-au schimbat mult de tot. Astazi, cand cumpar apa menajera, platesc si pretul apei distilate si in plus si pretul pentru solide. Iar pretul tonei de grau, la capatul catapultei, a ramas la fel ca acum douazeci de ani. Zici ca nu stii ce e de facut. Iti spun eu, Fred! Trebuie sa scapam de Autoritate!

Il fluierara cu totii aprobator. Uite o idee buna, mi-am zis, dar cine da semnalul?

Presedintele facu un pas inapoi si il lasa pe Shorty s-o prezinte pe Wyoming Knott ca pe o „micuta curajoasa care a venit tocmai din Hong Kong Luna ca sa ne povesteasca cum fac fata situatiei camarazii nostri chinezi”. Dar din felul in care vorbea, se vedea ca nu fusese niciodata acolo… ceea ce nu era de mirare. In 2075 metroul spre HKL avea capatul la Endsville, lasandu-te sa mai mergi cu autobuzul-vagonet inca o mie de kilometri din desertul Serenitatis si o parte din Tranquillitatis. Era scump si primejdios. Eu am fost pe-acolo cu un contract si am calatorit cu racheta postala.

Inainte sa se ieftineasca transportul, multi oameni din Luna City si Novylen credeau ca Hong Kong Luna era in intregime o provincie chinezeasca. Se inselau, Hong Kong este o zona in care traiesc oameni de diferite rase, ca si la noi. Marea China a aruncat acolo tot ce nu-i mai convenea, mai intai o parte din vechiul Hong Kong si din Singapore, apoi australieni si zeelandezi, negri si metisi, malaezieni si tamili si pe oricine, indiferent de rasa, care nu mai corespundea sistemului. A aruncat chiar si vechi bolsevici din Vladivostok, Harbin si Ulan Bator. Nici cu Wye lucrurile nu erau prea clare, arata ca o suedeza, avea nume englezesc, iar prenumele nord-american, dar era foarte posibil sa fi fost rusoaica. Se intampla rar ca vreun lunar sa-si cunoasca originile, iar daca crescuse la cresa, putea sa nu stie nici cine i-a fost mama.

Am crezut ca Wyoming o sa fie prea timida ca sa vorbeasca la tribuna. Statea acolo in fata oamenilor, parand speriata si mica langa Shorty care era de doua ori cat ea, un munte mare si negru. Astepta pana cand se potolira fluieraturile admirative ale barbatilor. Pe atunci, pe Luna barbatii erau de doua ori mai numerosi decat femeile, iar la intrunirile publice raportul era cam 10 la 1. Chiar daca ar fi zis alfabetul, barbatii tot ar fi aplaudat-o, era femeie.

Apoi incepu sa vorbeasca fara sfiala, taios: -Tu! Esti fermier de grau. Esti la marginea falimentului. Stii cat plateste o gospodina hindusa un kilogram de faina facuta din graul tau? Stii cat valoreaza o tona de grau in Bombay? Stii ce putin cheltuie Autoritatea ca sa transporte graul de la capatul catapultei pana in Oceanul Indian? Tot drumul numai la vale! Se folosesc doar niste retrorachete cu combustibil solid pentru franare. De unde crezi ca vin? Chiar de aici! Iar tu, tu ce primesti in schimb? Cateva pachete cu marfuri mai fine, pe care le are numai Autoritatea, cu pret mare pentru ca sunt de import. Import, import! N-am folosit niciodata lucruri importate! Daca in Hong Kong un lucru nu e produs de noi, nu-l folosim. Ce altceva primesti pentru grau? Ai dreptul de a vinde gheata lunara Autoritatii, pe care o cumperi inapoi sub forma de apa de spalat, apoi o dai din nou Autoritatii si o cumperi a doua oara ca apa pentru irigatii si iar o dai Autoritatii, dupa ce i-ai adaugat solizi valorosi si apoi, o mai cumperi o data pentru a treia oara la un pret mai mare, pentru agricultura. Graul obtinut il vinzi Autoritatii la pretul pe care ti-l dau ei si cumperi energie ca sa cultivi alt grau, tot la pretul lor! Energie lunara, nici macar un kilowatt de pe Terra! Se face din gheata si otelul lunar sau din lumina soarelui risipita pe solul Lunii, toate astea adunate de lunari. O, voi, capete patrate, meritati sa muriti de foame!

Se facu o liniste profunda, mai respectuoasa decat fluieraturile grosolane ale barbatilor. In cele din urma, se auzi o voce iritata:

— Si ce-ai vrea sa facem, gospaja[13]? Sa aruncam cu pietre in Temnicerul-sef?

Wyoh zambi.

— Ei da, am putea arunca si cu pietre. Dar solutia este atat de simpla, incat si voi o cunoasteti. Aici, pe Luna, suntem oameni bogati. Trei milioane de oameni muncitori, destepti, talentati, apa suficienta, toate din belsug, energie nesfarsita si, nu in ultimul rand, cubice[14] cate vrei. Dar ceea ce ne lipseste este o piata libera de marfuri. Trebuie sa scapam de Autoritate cu orice pret.

— Da, dar cum?

— Trebuie sa ne unim, sa fim solidari. In HKL incepem sa invatam ce-nseamna asta si cum putem sa o facem cat mai bine. Daca Autoritatea cere un pret prea mare pentru apa, nu mai cumpara. Daca plateste prea putin pentru gheata, n-o mai vinde. Daca detine monopolul exportului, nu mai exporta. In Bombay este nevoie de grau. Daca nu soseste intr-o zi, vor veni comisionarii aici ca sa liciteze pentru el la un pret triplu sau chiar si mai mare!

— Si noi ce facem intre timp? Stam sa murim de foame?

Se auzi aceeasi voce iritata, iar Wyoming il descoperi usor pe protestatar si dadu din cap asa cum face o femeie lunara cand vrea sa spuna: „Nu esti genul meu!” Zise:

— In cazul tau, nene, nu ti-ar prinde rau o cura de slabire.

Hohotele de ras il redusera la tacere.

— Nu o sa moara nimeni de foame. Fred Hauser, ia-ti foreza si du-o in Hong Kong. Autoritatea nu detine apa si sistemul nostru de aer, iar noi platim gheata atat cat merita. Tu, cel cu ferma falimentara, daca ai curajul sa-ti recunosti ghinionul, vino in Hong Kong si ia-o de la capat. Noi suntem intr-o criza cronica de forta de munca si cred ca ti-e clar, la noi nici un muncitor nu moare de foame.

Privi in jur si mai zise:

— Cred ca am spus destule. Acum mai depinde si de voi.

Parasi platforma si se aseza intre Shorty si mine. Tremura. Shorty o batu pe umar, ea ii arunca o privire de