Membrul chinez il privea ganditor pe profesor. Nu scoase nici o vorba, dar nu-i scapase nimic.
Presedintele intrerupse audierea pana la ora cincisprezece. Ne-au dat o camera de hotel si ne-au trimis pranzul. Vroiam sa vorbesc, dar profesorul dadu din cap in semn ca nu, se uita in camera si facu un semn spre urechi. Camera avea urechi, mai mult ca sigur. Asa ca mi-am stapanit elanul. Profesorul trase un pui de somn, iar eu mi-am tras pe spate scaunul cu rotile si l-am imitat. Pe Terra incercam sa dormim cat se putea de mult. Ajuta, dar nu destul.
Ne-au adus inapoi la ora saisprezece. Comitetul se instalase deja. Presedintele isi incalca propria regula impotriva discursurilor si tinu o cuvantare mai mult plina de amaraciune, decat de furie.
A inceput prin a reaminti ca Autoritatea Lunara era un trust apolitic, insarcinat cu indatorirea sfanta de a veghea ca Luna sa nu fie niciodata folosita in scopuri militare. Ne spuse ca Autoritatea a pastrat dreptul de tutela mai mult de un secol, in timp ce cadeau guverne, se ridicau altele, aliantele se schimbau tot timpul — intr-adevar, Autoritatea era mai veche decat Natiunile Federative, carta originala derivand dintr-un corp international si mai vechi, si pastrase tutela atat de bine incat rezistase razboaielor, tulburarilor sociale, realinierilor dintre tari.
(Era ceva nou in asta? Dar veti vedea ce-a construit pornind de aici.)
— Autoritatea Lunara nu poate ceda tutela, ne spuse el cu solemnitate. Totusi, se pare ca nu exista nici un obstacol de neinvins pentru colonistii lunari ca, daca dovedesc maturitate politica, sa se poata bucura de un anumit grad de libertate. Asta da, se poate discuta. Dar depinde foarte mult de comportamentul dumneavoastra, al tuturor colonistilor, as putea spune. Au fost revolte si s-au distrus proprietati. Nu trebuie sa se mai intample asa ceva.
Am crezut ca-i va mentiona pe cei nouazeci de puscasi morti, dar nu, n-a facut-o. Nu cred ca as fi vreodata in stare sa am o functie importanta in stat, nu ma pricep sa abordez lucrurile la un nivel inalt.
— Distrugerea proprietatii trebuie platita, continua el. Trebuie trimise pe Terra anumite daruri. Daca corpul, pe care il numiti Congres, poate garanta aceste lucruri, comitetul de fata e de parere ca asa-numitul Congres va fi considerat in timp o agentie a Autoritatii pentru mai multe probleme interne. Intr-adevar, se poate concepe ca un guvern local stabil sa-si asume in timp multe indatoriri care acum cad in seama Protectorului si chiar sa i se permita sa trimita un delegat, bineinteles fara drept de vot, doar ca observator in Marele Sfat. Dar trebuie sa meritati o asemenea recunoastere.
Insa, mai zise el, un lucru trebuie sa va fie clar. Satelitul natural al Pamantului, Luna, va ramane pentru totdeauna, prin legea naturii, proprietatea comuna a tuturor locuitorilor Pamantului. Nu apartine acelei maini de oameni care, printr-un accident al istoriei, traiesc acolo. Tutela sacra, detinuta de Autoritatea Lunara, este — si asa trebuie sa fie pentru totdeauna, legea suprema pe Luna Pamantului.
… accident al istoriei? Hmm! Ma asteptam ca profesorul sa-i indese cuvintele inapoi pe gat. Am crezut ca va spune… nu, niciodata, nu i-am intuit cuvintele profesorului. Dupa ce astepta cateva secunde in tacere, zise:
— Onorabile presedinte, cine va fi exilat de data asta?
— Poftim?
— Ati hotarat care dintre dumneavoastra veti pleca in exil? Adjunctul Temnicerului-sef al vostru nu va primi slujba…
Era adevarat, prefera sa traiasca.
— Ocupa aceasta functie pentru ca noi i-am cerut s-o faca. Daca insistati sa credeti ca nu suntem independenti, atunci trebuie sa hotarati sa trimiteti un nou Temnicer-sef.
— Protector!
— Temnicer-sef. Haideti mai bine, sa vorbim deschis. Desi, daca am afla cine va fi, s-ar putea sa fim bucurosi sa-l numim Ambasador. S-ar putea sa ne intelegem sa lucram cu el, sa nu mai fie nevoie sa trimiteti batausi inarmati… care sa violeze si sa ne ucida femeile!
— Ordine!
— Nu eu am tulburat ordinea, Onorabile presedinte. Ci violul si crima cea mai stupida. Dar asta tine deja de trecut, iar noi trebuie sa privim in viitor. Repet intrebarea, pe cine veti exila?
Profesorul se sforta sa se ridice intr-un cot, iar eu am devenit brusc atent, era un semnal.
— Pentru ca stiti cu totii, domnilor, ca este o calatorie cu bilet numai pentru dus. Eu m-am nascut aici si vedeti ce efort inseamna pentru mine sa vin chiar si pentru putin timp inapoi pe planeta care m-a dezmostenit. Noi suntem proscrisii Pamantului, care…
Lesina. Am sarit din scaun cu gandul sa ajung la el, dar am lesinat si eu.
Nu era teatru curat, desi raspunsesem semnalului. Pe Terra, daca te ridici brusc, inima face un efort teribil. Campul gravitational m-a aruncat la podea.
17
N-am patit nimic, nici eu nici profesorul, dar a fost o gaselnita senzationala pentru buletinele de stiri, deoarece i-am dat inregistrarea lui Stu, care o preda omului angajat de el.
Nu toate titlurile din ziare erau impotriva noastra. Stu facuse taieturi in inregistrare si o montase cum ii convenea. „AUTORITATEA VREA SA-I TERMINE PE OAMENII CIUDATI DE PE LUNA? AMBASADORUL LUNAR LESINA SUB PRESIUNE: PROSCRISII, STRIGA EL! PROFESORUL DE LA PAZ ARATA CU DEGETUL RUSINEA: ARTICOLUL IN PAGINA 8”.
Erau si titluri nefavorabile. Editorialul din ziarul
Pe de alta parte, cel mai mare ziar din New York era de parere ca Autoritatea gresise tratand cu noi, din moment ce singurul lucru de care intelegeau condamnatii era biciul -trebuia de fapt sa se aduca trupe de ordine, iar vinovatii, la spanzuratoare cu ei!
A fost o mica razvratire in regimentul Dragonilor Pacii, din care venisera si raposatii nostri opresori, pornita din zvonul ca urmau sa fie trimisi pe Luna. Razvratirea nu a fost lasata sa treaca neobservata. Stu angajase oameni de meserie.
A doua zi de dimineata, am primit un mesaj care intreba despre sanatatea profesorului de la Paz si daca putea relua discutiile. Ne-am dus, iar comitetul ii puse profesorului la dispozitie un doctor si o sora, in caz de urgenta. De data asta, am fost controlati si mi-au gasit micul aparat pentru inregistrare.
L-am predat fara mare zarva, era o scula japoneza adusa de Stu, special pentru a fi predata daca ma prind cu ea. Bratul meu numarul 6 avea o ascunzatoare destinata unui dispozitiv de energie de marimea mini- recorderului japonez. Nu aveam nevoie de energie in ziua aceea, iar oamenilor, cu atat mai putin politistilor trecuti prin multe, nu le place sa se atinga de o proteza.
Tot ce se discutase cu o zi inainte a fost ignorat complet. Presedintele si-a inceput sedinta mustrandu-ne pentru incalcarea securitatii unei sedinte cu usile inchise.
Profesorul raspunse ca in ceea ce ne privea nu fusese cu usile inchise, pentru ca noi am fi primit cu placere reporterii, camerele video, public, pe oricine ar fi fost doritor sa ne auda. Statul Liber Luna nu avea nimic de ascuns.
Presedintele raspunse intepat ca nu asa-numitul Stat Liber hotaraste asupra audierilor. Ele sunt secrete, nu trebuie sa rasufle nimic din aceasta camera. Asta e ordinul.
Profesorul ma privi.
— Vrei sa ma ajuti, colonele?
Am manevrat comenzile scaunului si m-am rasucit, apoi am impins targa lui pe rotile cu scaunul meu spre usa, inainte ca presedintele sa-si dea seama ca era o cacialma. Profesorul se lasa convins sa ramana, fara sa fie obligat sa faca nici o promisiune. E greu sa constrangi un om care lesina daca e sacait prea tare.
Presedintele spuse ca ieri au fost multe discutii fara importanta majora, iar cele cu adevarat importante ramasesera de caruta. Azi nu va mai permite nici o abatere de la subiect, zise el si se uita cand la argentinian, cand la american.
— Suveranitatea este un concept abstract de multe ori redefinit, pe masura ce omenirea a invatat sa
