Luna e o doamna cruda

coloniile lunare au fost infiintate de Natiunile Federative — de unele dintre ele. A fost ingrozitor de scump, Pamantul a platit toate facturile — si acum voi, colonistii, va bucurati de beneficiu si nu platiti nici un ban impozit. E corect?

Am vrut sa-l trimit la dracu'. Dar profesorul ma sfatuise sa mai iau un calmant si-mi ceruse sa invat lista nesfarsita de raspunsuri la intrebarile capcana.

— Hai s-o luam pe rand, am spus. Mai intai, de ce vreti ca noi sa platim impozit? Spuneti-mi care e avantajul si poate am sa fiu de acord si eu. Dumneavoastra platiti impozite?

— Evident! Si voi trebuie sa faceti la fel.

— Dar ce aveti din aceste impozite?

— Poftim? Impozitele sunt pentru guvern.

— Imi pare rau, am zis. Nu ma pricep la finante. Toata viata am petrecut-o pe Luna, nu stiu prea multe despre guvernul vostru. Puteti sa-mi oferiti cateva amanunte pe scurt?

Au devenit cu totii interesati, iar tot ce uita tipul ala mic si agresiv, adaugau ceilalti. Am facut o lista. Cand s-au oprit, le-am recitit-o.

— Spitale gratuite — nu avem asa ceva pe Luna. Asigurarea medicala exista, dar nu asa cum este pe-aici. Daca o persoana vrea sa se asigure, merge la un agent si face un pariu. La pretul corespunzator, poti asigura ce vrei. Eu nu-mi asigur sanatatea, sunt sanatos sau eram, pana sa vin pe Pamant. Avem o biblioteca, Fundatia Carnegie, inceputa cu cateva carti-filme. Se descurca prin taxele pe care le incaseaza de la membri. Drumuri publice. Cred ca astea ar fi metrourile noastre. Dar costa, la fel ca si aerul. Scuzati-ma, voi aveti aici aer gratuit, nu? Vreau sa spun ca metrourile noastre sunt construite de companii care au investit in ele si sunt foarte hotarate sa-si amortizeze costurile. Scoli publice. Exista scoli in toate orasele si n-am auzit ca vreun elev sa fie refuzat, deci sunt „publice”. Dar se platesc, pentru ca oricine de pe Luna care stie ceva folositor pentru altii si e dornic sa-si impartaseasca cunostintele, are un pret pentru munca lui de profesor.

Am facut o mica pauza cat sa-mi trag sufletul, apoi am continuat:

— Sa vedem ce mai e… protectia sociala. Nu prea stiu cu ce se mananca asta, dar orice ar fi, noi nu avem asa ceva. Pensii. Poti cumpara o pensie… Majoritatea n-o fac, multe familii sunt numeroase, iar batranii, sa zicem cei de-o suta de ani sau mai mult, ori au o ocupatie care le place, ori se uita la video. Ori dorm. Dorm mult, mai ales dupa o suta douazeci de ani.

— Domnule, scuzati-ma. Oamenii de pe Luna traiesc chiar atat de mult cat se spune?

M-am aratat surprins, dar nu eram. Asta era alta intrebare capcana, pentru care aveam raspunsul inregistrat.

— Nimeni nu stie cat poate trai cineva pe Luna. Nu suntem acolo de atat de mult timp incat sa se faca niste statistici. Cei mai batrani cetateni s-au nascut pe Pamant si nu pot fi luati in calcul. Pana acum, din cei nascuti pe Luna, nimeni nu a murit de batranete, dar nici asta nu e o dovada. N-au avut timp sa imbatraneasca destul de mult, n-a trecut un secol de cand exista colonia. Dar, ei bine, doamna, cati ani imi dati? Eu sunt lunar get-beget, a treia generatie.

— Aha, intr-adevar colonele Davis, m-a surprins tineretea dumneavoastra — pentru misiunea aceasta, vreau sa zic. Pareti sa aveti cam douazeci si doi de ani. Sunteti mai in varsta?

— Doamna, va multumesc si regret ca forta locala de gravitatie ma impiedica sa ma inclin. Sunt casatorit de mai mult de douazeci si doi de ani.

— Cum? O, glumiti!

— Doamna, nu m-as aventura niciodata sa ghicesc varsta unei doamne, dar, daca ati emigra pe Luna, v-ati pastra tineretea incantatoare mult mai multa vreme si v-ati adauga vietii cel putin douazeci de ani.

Am privit lista.

— In general, uitandu-ma la restul listei, pot sa spun ca noi nu avem asa ceva pe Luna si nu vad de ce am plati impozit. Iar in ceea ce priveste celalalt punct, domnule, stiti desigur ca pretul coloniilor a fost de mult platit de cateva ori numai prin transportul de cereale? Noi suntem secatuiti de cele mai importante resurse ale noastre… si nici macar nu ni se plateste pretul pietei libere. De aceea vrea Autoritatea Lunara 'cu atata incapatanare sa ne suga sangele in continuare. Ideea ca Luna a fost o cheltuiala pentru Terra si ca investitia trebuie recuperata, este o minciuna scornita de Autoritate pentru a justifica faptul ca ne trateaza ca pe niste sclavi. In secolul asta, Luna nu a costat Terra nici un leu, iar investitia a fost de mult amortizata.

Omuletul incerca sa ma ia peste picior.

— O, sigur, doar nu pretindeti ca coloniile lunare au platit toate miliardele de dolari cheltuite pentru dezvoltarea zborului spatial.

— Voi, oamenii de pe Pamant, aveti zbor spatial. Noi nu avem. Luna nu are nici macar o nava. Asa ca, de ce sa platim pentru ce nu am primit niciodata?

Ma eschivam de la raspunsuri prea categorice, asteptand o pretentie a pamantenilor pe care profesorul imi spusese ca o voi auzi in mod sigur… si iata, am auzit-o.

— Doar o clipa, va rog! se auzi o voce care trada multa siguranta de sine. Ignorati cele mai importante lucruri de pe aceasta lista. Protectia politiei si fortele armate. Va laudati ca vreti sa platiti ceea ce primiti — asa ca ce-ar fi sa platiti impozite pentru secolul trecut, pentru aceste doua servicii? Ar fi o nota destul de incarcata, nu?

Zambi plin de infatuare.

As fi vrut sa-i multumesc! — desi profesorul avea sa ma certe pentru ca n-am stiut sa ocolesc intrebarea. Oamenii se uitau unul la altul cu priviri pline de incantare pentru ca, in sfarsit, am fost pus la punct. Am facut tot posibilul Ca sa par cat mai inocent cu putinta.

— Poftim? Nu inteleg. Luna nu are nici politie, nici armata.

— Ei, stiti la ce ma refer. V-ati bucurat de protectia Fortelor Pacii ale Natiunilor Federative. Si aveti si politie. Platita de Autoritatea Lunara! Stiu din surse sigure ca au fost trimise pe Luna doua corpuri de trupe de ordine, pe post de politisti, acum cateva luni.

— O, am oftat adanc. Puteti sa-mi spuneti in ce fel apara Luna Fortele Pacii ale N. F? Nu stiam ca vreuna dintre natiunile voastre are de gand sa ne atace. Suntem departe si nu avem nimic care sa tenteze pe cineva. Sau vreti sa spunem ca ar trebui sa platim ca sa ne lase in pace? Daca da, exista o veche zicala care spune ca odata ce ai platit Danegeld-ul[50], numai scapi niciodata de danezi. A, noi ne vom lupta cu Fortele Pacii ale N. F. Daca vom fi obligati… dar nu o sa le platim niciodata.

Si acum sa vorbim putin despre acei asa-zisi politisti. Ei nu au fost trimisi ca sa ne protejeze. Declaratia noastra de independenta spune adevarul despre aceasta ticalosie — a fost cumva tiparita de ziarele voastre? (Unele da, altele nu, in functie de orientare). Oamenii pusi sa ne apere au innebunit, au inceput sa violeze si sa ne omoare femeile! Si-acum sunt morti! Asa ca e mai bine sa nu ne mai trimiteti alte trupe de ordine!

Brusc, am „obosit” si a trebuit sa plec. Intr-adevar, obosisem, nu eram un actor prea grozav, iar stradania de-a face asa cum ma sfatuise profesorul ma epuizase.

18

Mai tarziu am aflat ca fusesem ajutat cu unele intrebari, despre politie si armata. Stu LaJoie nu risca nimic. Intrebarile au fost puse intentionat ca sa dau raspunsurile pentru care ma pregatisem. Dar, cand am aflat de ajutorul dat, aveam deja experienta in privinta interviurilor. Facusem fata unor interviuri lungi si obositoare.

Eram franti, dar noaptea nu se terminase. Pe langa presa, au venit sa ne vada si cativa diplomati, dar nici unul oficial, nici chiar cei din Ciad. Noi reprezentam o curiozitate, iar ei vroiau sa ne vada.

Numai unul dintre ei era important, un chinez. Am fost surprins sa-l vad, era membrul chinez al comitetului care ne audiase. Ni s-a prezentat simplu ca doctorul Chan si ne-am prefacut ca ne vedem pentru prima data.

Doctorul Chan era senator in Marea China si totodata, de mult timp, numarul unu in Autoritatea Lunara a Marii Chine. Mult mai tarziu, a devenit Vice-presedinte si Prim-ministru, cu putin timp inaintea asasinarii sale.

Dupa ce-am spus ce-aveam de spus, plus alte lucruri care mai puteau astepta, m-am retras spre dormitor, la profesorul care ma astepta.

— Manuel, sunt sigur ca l-ai remarcat pe distinsul nostru vizitator din Regatul de Mijloc.

— Batranul chinez din comitet?