— Incearca sa-ti stapanesti limbajul lunar, fiule. Te rog sa nu faci imprudenta sa fii necioplit aici, nici chiar cu mine. Da? Bine. Vrea sa stie ce am vrut sa spunem prin „inzecit si insutit”. Spune-i.
— Adevarul? Sau sa-l mint?
— Adevarul. Omul asta nu e prost deloc. Te descurci la detaliile tehnice?
— Mi-am facut tema, domnule profesor. Doar daca nu e expert in balistica.
— Nu e. Dar sa nu pretinzi ca stii ceea ce nu stii. Si sa nu te insele aspectul lui prietenos. Ne poate fi de folos daca ajunge la concluzia ca interesele noastre se potrivesc cu ale lui. Nu incerca sa-l convingi. Vezi ca este in cabinetul meu. Bafta! Si nu uita, vorbeste engleza literara standard.
Doctorul Chan se ridica atunci cand am intrat. La randul meu, mi-am cerut scuze pentru incapacitatea mea de a-i raspunde la fel la salut. Imi zise ca intelege dificultatile prin care are de trecut aici un domn de pe Luna si ca nu trebuie sa fac eforturi. Ne-am strans mainile si s-a asezat.
Am sarit peste formalitatile de inceput. Aveam sau nu aveam o solutie concreta, atunci cand am afirmat ca exista un mod mai ieftin de a transporta incarcaturi masive spre Luna?
I-am spus ca exista o metoda scumpa ca investitie, dar ieftina in cheltuielile de intretinere.
— Este metoda pe care o folosim pe Luna, domnule. O catapulta cu viteza de evacuare-inductie.
Pe chipul lui nu tresari nici un muschi.
— Colonele, cred ca va dati seama ca solutia asta a fost propusa de multe ori si a fost respinsa mereu din motive ce par intemeiate? Ceva ce are legatura pare-mi-se cu presiunea aerului.
— Da, doctore. Dar noi credem, bazandu-ne pe analizele complete ale computerului si pe experienta noastra in catapultare, ca problema poate fi rezolvata in prezent. Doua dintre firmele noastre cele mai mari, LuNoHo Company si Banca din Hong Kong Luna, sunt gata sa conduca un trust care s-o faca, ca pe o investitie particulara. Vor avea nevoie de ajutor aici pe Pamant si s-ar putea sa vanda actiuni — desi as prefera sa vanda doar garantii, ca sa pastreze controlul. Ceea ce le trebuie, in primul rand, este o concesionare din partea unui guvern, o baza permanenta pe care sa construiasca o catapulta. Probabil India.
(Tot ce spuneam era un discurs deja pregatit. LuNoHoCo era falimentara daca i-ar fi cercetat cineva registrele, iar Banca Hong Kong era foarte aglomerata. Era principala banca care actiona pentru schimbarea prin care trecea tara. Scopul discursului era ca ultimul cuvant sa fie India. Profesorul ma invatase ca acest cuvant trebuie sa fie pronuntat ultimul).
Doctorul Chan raspunse:
— Lasati aspectele financiare. Orice este posibil din punct de vedere material, banii sunt o sperietoare doar pentru mintile reduse. De ce ati ales India?
— Ei bine, domnule, India consuma astazi cred, peste 90% din transporturile noastre de cereale…
— 93, 1%.
— Tocmai, domnule. India este foarte interesata de cerealele noastre poate ca vrea sa coopereze cu noi. Ea ne poate acorda teren fertil, ne poate pune la dispozitie forta de munca, materialele necesare si tot ce mai trebuie. M-am gandit la India, pentru ca are o arie larga de posibilitati de amplasare, munti foarte inalti, nu prea indepartati de Ecuatorul Pamantului. Ultima parte nu este esentiala, dar ajuta. Dar locul trebuie ales pe un munte inalt. Este vorba de presiunea aerului de care vorbeati sau de densitatea aerului. Capul catapultei trebuie sa fie la o inaltime cat mai mare posibila, iar capatul de evacuare, unde incarcaturile circula cu peste 11 km/s, trebuie sa fie amplasat intr-un aer atat de rarefiat, incat sa se apropie de vid. Pentru asta, avem nevoie de un munte foarte inalt. De exemplu, varful Nanda Devi, aflat la vreo patru sute de kilometri distanta de aici. Are un cap de linie ferata la saizeci de kilometri de el si un drum aproape pana la baza. Inaltimea este cam de opt mii de metri. Nu stiu daca muntele Nanda este ceea ce ne trebuie. Dar cred ca este un loc posibil, cu o tehnica buna a transportului si a aprovizionarii. Locul ideal ar trebui ales de inginerii pamanteni.
— Un munte mai inalt e mai bun?
— Sigur ca da, domnule! l-am asigurat. Un munte mai inalt e mai bun decat unul aflat mai aproape de Ecuator. Catapulta poate fi proiectata sa compenseze pierderile in zbor liber datorate rotatiei Pamantului. Trebuie sa evitam cat mai mult atmosfera de-aici, suparator de densa. Asta e lucrul cel mai greu de depasit. Scuzati-ma, doctore, nu am vrut sa va critic planeta.
— Exista munti si mai inalti. Colonele, vorbiti-mi va rog despre aceasta catapulta propusa.
— Lungimea unei catapulte la viteza de desprindere este determinata de acceleratie. Noi credem, dupa calculele computerului, ca o acceleratie de 20g este optima. Pentru viteza de desprindere de pe Pamant este nevoie de o lungime de trei sute douazeci si trei de kilometri. De aceea…
— Opriti-va, va rog! Colonele, va ganditi in mod serios sa sapam o gaura de trei sute de kilometri adancime?
— O, nu! Constructia se poate face la suprafata, pentru a permite undelor de soc sa se propage. Statorul se va intinde aproape orizontal, ridicandu-se probabil cu patru kilometri pe parcursul celor trei sute de kilometri lungime si in linie dreapta — aproape dreapta, intrucat acceleratia Coriolis si alte variabile minore o fac sa fie usor curba. Catapulta lunara este dreapta cat vezi cu ochii si atat de orizontala, incat slepurile trec foarte aproape de cateva varfuri de munte de pe Luna.
— O, credeam ca supraestimati capacitatea ingineriei din zilele noastre. Foram destul de adanc, dar nu atat de adanc pe cat spuneti. Va rog, continuati.
— Doctore, poate ca aceasta conceptie gresita care va face sa va indoiti de spusele mele, este motivul pentru care nu a fost construita o catapulta pana acum. Am vazut studii mai vechi. In marea lor parte se vorbea despre o catapulta verticala, care trebuie facuta sa basculeze la capat pentru a azvarli vehiculul spatial pe cer. Nici una din variantele propuse nu se poate realiza. Si nici nu este necesar. Cred ca teoria asta a fost preluata din faptul ca navele voastre spatiale tasnesc drept in sus.
Dar rachetele fac asta pentru a iesi din atmosfera, nu pentru a intra pe orbita. Viteza de desprindere de pe Pamant nu este o marime vectoriala, ci scalara. O incarcatura care tasneste dintr-o catapulta cu viteza de desprindere nu se va mai intoarce pe Pamant, indiferent care e directia ei. Ah… cu doua corectii: nu trebuie indreptata spre Pamant, ci spre o parte a emisferei ceresti si trebuie sa aiba suficienta viteza pentru a trece prin orice fel de atmosfera pe care o traverseaza. Daca este indreptata in directia corecta, va ajunge pe Luna.
— Ah, da. Atunci aceasta catapulta nu va putea fi folosita decat o data in fiecare luna selenara?
— Nu, domnule. Pornind de la baza la care va ganditi dumneavoastra, ar fi vorba doar de o data pe zi, alegand momentul cel mai bun ca sa ajunga in punctul in care Luna se afla pe orbita ei. Dar, de fapt — asa spune computerul, eu nu sunt specialist in astronautica, catapulta poate fi folosita aproape in orice moment doar variind viteza de ejectie, iar orbitele o vor conduce totusi pe Luna.
— Nu pot sa-mi dau seama de asta.
— Nici eu, doctore, dar — scuzati-ma — nu-i asa ca la Universitatea din Peiping exista un computer ultra- performant?
— Si daca ar exista?
(Am simtit oare o slabire a sistemului impenetrabil protector al chinezului? Un computer ciborg — creiere conservate? Sau unul viu, constient? Ingrozitor, in ambele cazuri).
— De ce nu intrebati un computer inteligent care sunt toti timpii posibili de ejectie pentru o catapulta ca cea pe care am descris-o? Unele orbite merg dincolo de Luna inainte sa se intoarca intr-un loc de unde pot fi recuperate de Luna. Asta tine o perioada extrem de lunga. Alte nave se stabilesc pe o orbita in jurul Terrei si apoi pornesc direct. Unele sunt la fel de simple ca cele pe care le folosim de pe Luna. Exista perioade in fiecare zi in care se pot selecta orbite scurte. Dar o incarcatura se pune in catapulta in mai putin de un minut, limitarea este data numai de viteza cu care pot fi pregatite incarcaturile. Este posibil ca din catapulta sa porneasca mai mult de o incarcatura o data, daca energia este suficienta, iar controlul computerului este adaptabil. Dar pe mine ma nelinisteste altceva. Muntii astia de care am vorbit, sunt acoperiti de zapada?
— Da, de obicei, raspunse el. Gheata, zapada si stanca.
— Ei bine, domnule, fiind nascut pe Luna, nu stiu nimic despre zapada. Statorul nu va trebui sa fie rigid sub gravitatia puternica a acestei planete, dar trebuie sa reziste la contra-reactii dinamice de 20g. Nu cred ca poate fi fixata pe gheata sau pe zapada. Sau se poate?
— Nu sunt inginer, Colonele, dar nu cred ca se poate. Asta inseamna ca trebuie sa indepartam gheata si zapada. Si mai e o problema cu vremea.
— Nu stiu nimic despre vreme, doctore. Tot ce stiu despre gheata este ca are o energie calorica de cristalizare de trei sute treizeci si cinci milioane joule/tona. Habar n-am cate tone ar trebui topite pentru a curata
