Luna e o doamna cruda

— Nu vom incepe noi, spuse Adam. Ei trebuie sa traga prima lovitura. Intrebarea e cum sa-i provocam sa o faca? Spuneti voi mai intai si am sa vorbesc si eu la urma. Camarade Manuel?

— Ah… nu te uita la mine. Daca ar fi dupa mine, am incepe cu o piatra mare si frumoasa pe care sa o aruncam in Agra — stiu o zona in care e o mare risipa de spatiu. Dar nu asta vrei tu.

— Nu, nu asta raspunse Adam cu seriozitate. Nu numai ca va infuria intreaga natiune hindusa, un popor care se opune cu putere distrugerii vietii, dar vei infuria si vei soca intreaga populatie a Pamantului daca vei distruge Taj Mahal-ul.

— Inclusiv pe mine, spuse profesorul. Nu vorbi prostii, Manuel.

— Ei, n-am zis s-o facem, oricum am putea rata Taj-ul.

— Manuel, asa cum a spus Adam, strategia noastra este sa-i provocam pe ei sa dea prima lovitura, manevra clasica de tip Pearl Harbor, a jocului teoriei, un mare avantaj in politica razboiului. Intrebarea e cum? Adam, eu zic ca trebuie sa-i convingem ca suntem slabi si nu ne intelegem intre noi si ca singurul lucru potrivit pentru noi este o manifestare de forta care sa ne puna la punct. Stu, ce zici? Cred ca ne-ar fi de folos oamenii tai de pe Pamant. Sa presupunem ca ne-ar repudia Congresul, pe mine si pe Manuel. Care ar fi efectul?

— O, nu! spuse Wyoh.

— Ba da, draga Wyoh. Nu trebuie s-o si facem, ci numai s-o spunem in canalele de stiri pentru Terra. Poate ca ar fi si mai bine daca am spune-o intr-o transmisie clandestina, pe care s-o atribuim oamenilor de stiinta care inca n-au plecat de la noi, in timp ce buletinele oficiale de stiri ar da inainte cu cenzura. Ce zici, Adam?

— O notez ca pe-o tactica pe care probabil o vom include in strategie. Dar nu este de ajuns singura. Trebuie sa fim bombardati.

— Adam, de ce spui asta? intreba Wyoh. Chiar daca Luna City poate rezista celor mai mari bombe ale lor — lucru pe care sper sa nu-l vad niciodata — stim totusi ca Luna nu poate iesi invingatoare dintr-un razboi disperat. Tu ai spus asta de multe ori. Nu exista nici o modalitate prin care ei sa ne lase pur si simplu in pace?

Adam se ciupi de obrazul drept — si m-am gandit imediat: Mike, daca n-o sa renunti la actorie, o sa ma faci sa cred si eu in tine! Eram cam suparat pe el si abia asteptam sa-i vorbesc -dar nu intr-o ocazie cand trebuia sa ma adresez Presedintelui Adam Selene.

— Camarada Wyoming, spuse el calm, e o problema de teorie a strategiei intr-un joc complex. Noi avem anumite resurse sau piese de joc si multe miscari posibile. Adversarii nostri au resurse si mai mari si un spectru si mai larg de raspunsuri. Ideea e sa manipulam jocul astfel incat forta noastra sa fie folosita spre o solutie optima, iar ei sa-si iroseasca forta lor superioara, abtinandu-se de la utilizarea ei la maxim. Este esential sa punem la punct un plan de actiune bine gandit, iar un gambit este necesar pentru a incepe un lant de evenimente favorabile strategiei noastre. Imi dau seama ca nu va e clar. As putea sa trec factorii printr-un computer si apoi sa vi-i arat. Puteti accepta concluzia. Sau va puteti pune mintea la contributie.

Astfel, sub nasul lui Stu, calculatorul Mike ii aminti lui Wyoh ca el nu era totusi Adam Selene, ci Mike, nazdravanul nostru Sclipitor, spiridusul nostru electronic, care poate rezolva o problema atat de complicata numai pentru faptul ca este computer si e cel mai inteligent de pretutindeni.

Wyoh batu in retragere.

— N-are sens, spuse ea, nu ma pricep la matematica. Daca trebuie, o s-o facem. Cum?

Se facuse ora patru si noi n-aveam nici un plan cu care sa fie de acord si profesorul si Stu si Adam — sau ii lua chiar atat de mult timp lui Mike sa ne vanda planul lui, in timp ce in aparenta scotea ideile de la noi ceilalti? Sau planuise oare profesorul sa-l credem pe Adam Selene vanzator?

Pana la urma am stabilit un plan si un calendar, unul care reiesea din strategia de miercuri, 14 mai 2075, care se indeparta de aceasta strategie numai pentru a se potrivi evenimentelor, asa cum avusesera loc. In esenta, planul ne cerea sa ne purtam cat se poate de antipatic si sa dam in acelasi timp senzatia ca am fi foarte usor de lovit.

La pranz eram la Sala Comunala, nici n-am dormit ca lumea si cred ca as mai fi putut sa mai fur cateva ore de somn, pentru ca congresmenii din Hong Kong nu aveau cum sa ajunga mai repede, chiar daca veneau cu metroul. Wyoh batu cu ciocanelul la ora doua si jumatate dupa-masa.

Nu va mirati, sotia mea era presedinte temporar intr-un corp inca neorganizat. Parea sa i se potriveasca conducerea parlamentara si nu cred ca era o alegere rea. O gloata de lunari se poarta mai frumos cand o doamna draguta bate cu ciocanelul ca sa faca liniste.

Nu intru in amanunte despre ceea ce s-a discutat in sesiunea noului Congres si nici mai tarziu. Exista procese-verbale pentru asta. Am intervenit numai cand am considerat ca era necesar si nu m-am obosit sa invat regulile oratoriei — cred ca este un amestec de politete si formule magice de care se foloseste un vorbitor pentru ca discursul sa iasa cum spune el. Sau cum spune ea, in cazul lui Wyoh.

Dupa ce Wyoh batu cu ciocanelul ca sa se faca liniste, un tip sari in picioare si zise:

— Gospaja Presedinte, propun sa trecem peste reguli si sa-l ascultam pe profesorul de la Paz!

Se auzira urale. Wyoh ciocani din nou.

— Se respinge motiunea, iar membrul din Lower Churchill este rugat sa se aseze. Sedinta de fata se reia dupa o suspendare si are cuvantul Presedintele Comitetului de Organizare Permanenta, Rezolutii si Structura a Guvernului.

Presedintele era Wolfgang Korsakov, membru din Sub-Tycho (membru al celulei profesorului si bancherul nostru numarul unu la LuNoHoCo) si nu numai ca avu cuvantul atunci, ci il avu toata ziua, cedandu-l numai cand considera ca e potrivit — mai bine zis, alegandu-si oamenii pe care-i cunostea si nelasand pe nimeni altcineva sa vorbeasca. Dar vorbaria lui nu deranja pe nimeni. Gasca asta parea multumita sa aiba un conducator, indiferent cine era. Adunarea era zgomotoasa, dar nu indisciplinata.

La ora cinci, Luna avea un guvern care sa inlocuiasca guvernul provizoriu cooptat — adica guvernul de marionete pe care-l alesesem noi si care ne trimisese pe mine si pe profesor pe Pamant. Congresul confirma toate actele guvernului provizoriu, recunoscand ceea ce facusem noi, multumi pentru servicii celor care plecau si comanda comitetului lui Wolfgang sa-si continue munca asupra structurii guvernului permanent.

Profesorul a fost ales Presedintele Congresului, dar si prim-ministru ex-officio al guvernului interimar, pana la promulgarea unei Constitutii. Protesta pe motive de sanatate… apoi spuse ca accepta daca i se vor permite anumite lucruri care sa-l ajute. Era prea batran si se simtea prea obosit, mai ales din cauza calatoriei pe Pamant, pentru a-si asuma responsabilitatea prezidarii si ruga Congresul sa aleaga un purtator de cuvant si un purtator de cuvant-provizoriu. Pe langa asta, era de parere ca numarul celor din Congres nu ar trebui marit cu mai mult de zece procente, sa aleaga noi membri, astfel incat primul ministru, oricine o fi el, sa poata sa aleaga membrii cabinetului sau ministrii de stat care s-ar putea sa nu fie acum membri ai Congresului — in special ministrii fara portofoliu — care sa-i ia povara de pe umeri.

S-au opus. Multi se mandreau cu statutul de congresmeni si isi pazeau deja scaunul cu toata hotararea. Dar profesorul nu se misca de-acolo, stand cu un aer obosit, si astepta pana cand cineva spuse ca, in felul acesta, controlul ramanea totusi in mainile Congresului. Asa ca au fost de acord cu ceea ce ceruse.

Apoi cineva formula un discurs care se vroia o intrebare la adresa Presedintelui. Toata lumea stia ca Adam Selene se abtinuse sa candideze pentru Congres, pe motiv ca Presedintele Comitetului de Urgenta nu trebuie sa profite de pozitia pe care o are pentru a-si forta intrarea in guvern… dar ar putea Onorabila Doamna Presedinte sa spuna membrilor daca ar exista vreun motiv care sa impiedice alegerea lui Adam Selene ca membru extern? Ca semn de apreciere pentru marile servicii aduse. Pentru ca intreaga Luna — dar si toti pamantenii, in special ex- Autoritatea Lunara — sa stie ca noi nu il repudiem pe Adam Selene, ci dimpotriva, il pretuim ca pe cel mai vechi si mai indragit om al nostru si nu l-am ales Presedinte pentru ca pur si simplu nu vrea!

Sala era in urale. Nu se mai opreau. Sigur ca numele celui care tinuse discursul exista trecut in procesele- verbale, dar pariez ca l-a scris profesorul, iar Wyoh l-a plasat la cineva fara importanta.

La incheierea sedintei iata ce a rezultat:

Prim-Ministru si Secretar de Stat pentru Afaceri Externe: profesor Bernardo de la Paz. Purtator de cuvant: Finn Nielsen. Purtator de cuvant provizoriu: Wyoming Davis. Subsecretar de stat pentru Afaceri Externe si Ministrul Apararii: General O'Kelly Davis. Ministru al Informarii: Terence Sheehan (Sheenie, care a lasat Pravda pe mana redactorului-sef pentru a putea sa lucreze cu Adam si cu Stu). Ministru special fara portofoliu in Ministerul Informatiilor: Stu LaJoie, congresman extern. Secretar de Stat pentru Economie si Finante