Luna e o doamna cruda

impozitelor.

— Profesore, imi pare rau s-o spun…

— Atunci de ce spui?

— Pentru ca, la dracu', sunt bagat in treaba asta la fel de mult ca si tine… si vreau sa vad banii aia la loc! Imi pare rau sa-ti spun, dar esti un prefacut.

Chicoti.

— Draga Manuel! Ai avut nevoie de toti anii astia ca sa-ti dai seama ca sunt un prefacut?

— Atunci, recunosti?

— Nu. Dar daca te simti mai bine gandindu-te ca sunt un prefacut, ei bine, iti dau voie sa ma iei ca tap ispasitor. Dar nu ma consider un prefacut pentru ca, in ziua in care am declarat revolutia, am fost perfect constient ca vom avea nevoie de bani foarte multi pe care va trebui sa-i furam. N-am nici o remuscare, pentru ca mi se pare ca e mai bine asa decat sa ajungem sa ne batem pentru mancare peste sase ani si sa ne mancam intre noi peste alti opt. Eu am ales si nu regret nimic.

Am tacut, dar nu eram multumit.

— Profesore, zise Stu, ma bucur sa va aud ca sunteti nerabdator sa nu mai fiti presedinte.

— Da? Si tu impartasesti banuielile camaradului nostru?

— Nu in totalitate. Eu m-am nascut bogat si pe mine nu ma tulbura furtul la fel de mult ca pe el. Nu e vorba de asta, ma gandesc ca acum, cand Congresul a adoptat problema unei Constitutii, am intentia sa-mi fac timp ca sa particip la lucrari. Vreau sa va propun ca rege.

Profesorul se uita socat la el.

— Domnule, glumesti? Daca ai de gand sa faci asta, te asigur ca n-am sa accept. Daca totusi voi fi ales, am sa abdic.

— Stati, nu va pripiti. Pentru ca asta s-ar putea sa fie singura modalitate de a avea Constitutia pe care o vreti. Si pe care o vreau si eu tot atat de mult ca si dumneavoastra. Ganditi-va, ati fi proclamat rege, iar poporul v-ar accepta. Noi, lunarii, nu suntem legati de vreo republica. Si nu ma indoiesc ca le-ar placea ideea — ceremonii, mantii, curtea si toate celelalte.

— Nu!

— Ja, da! Cand va veni timpul, nu puteti sa mai dati inapoi. Pentru ca avem nevoie de un rege si nu exista alt candidat care ar fi acceptat. Bernardo I, Regele Lunii si imparat al Spatiului Inconjurator.

— Stuart, te rog, opreste-te. Mi se face greata.

— Ei, o sa va obisnuiti cu ideea. Eu sunt regalist pentru ca sunt democrat. N-am sa las ca incapatanarea dumneavoastra sa-mi zadarniceasca ideea, asa cum dumneavoastra nu lasati ideea de a fura sa va impiedice sa actionati mai departe.

— Stai asa, Stu, am zis. Spui ca esti regalist pentru ca esti democrat?

— Bineinteles. In fata tiraniei, singura protectie a poporului este un rege. Profesorul ar fi persoana cea mai potrivita pentru functia asta… pentru ca n-o vrea. Singurul lui neajuns este ca nu are copii si deci nu poate avea mostenitori la tron. Ei, o s-o rezolvam si pe-asta. Am sa te numesc pe tine ca mostenitor al lui. Printul Coroanei. Alteta Sa Regala, Printul Manuel de la Paz, Duce de Luna City, Amiral General al Fortelor Armate si Protector al celor nevoiasi.

Am ramas cu gura cascata, holbandu-ma la el. Apoi mi-am ingropat obrajii in maini.

— O, Bog!

Cartea a III-a TANSTAAFL!

23

Era luni, 12 octombrie 2076 si pe la ora noua seara ma indreptam spre casa dupa o zi grea si obositoare, plina de prostii, de la birourile din hotelul Raffles. Venise o delegatie a fermierilor de cereale, sa discute cu profesorul, care nu era, fiind plecat in Hong Kong Luna. M-au chemat pe mine. M-am rastit la ei. Avusesem doua luni de embargou, iar N. F. nu se prea sinchisisera de noi. Ne ignorasera pur si simplu, n-au raspuns la nici una din revendicarile noastre — presupun ca daca o faceau ar fi insemnat ca ne recunosc ca stat independent. Stu, Sheenie si profesorul au muncit din greu, denaturand stirile de pe Pamant pentru a intretine un spirit razboinic.

La inceput, toata lumea tinea costumul de presiune la indemana. Dar au inceput s-o lase mai moale, pe masura ce treceau zilele si nu se intampla nimic. Cand n-ai neaparata nevoie de costumul de presiune, e o belea sa-l tot cari dupa tine, pentru ca e foarte incomod. Pe usile carciumilor erau afise clare: FARA COSTUME DE PRESIUNE. Daca un lunar nu poate trage o dusca din cauza costumului de presiune pe care il cara dupa el, il lasa acasa, la statie sau unde crede ca va avea nevoie de el.

Pe onoarea mea, si eu neglijasem sa mi-l iau in ziua aceea, cand am primit un telefon ca trebuie sa ma intorc la birou. Eram la jumatatea drumului, cand mi-am adus aminte ca nu aveam costumul. Am ajuns la ecluza de serviciu numarul 13 si am auzit un sunet care il sperie pe lunar mai mult decat orice altceva — un fassss — si apoi am simtit un curent de aer. Am intrat in ecluza aproape fara s-o mai deschid, am echilibrat presiunea, am iesit, am trantit usa in spatele meu si am alergat spre ecluza casei mele. Am dat buzna inauntru strigand:

— Costumele de presiune, toata lumea! Chemati-i pe baieti din tunele si inchideti toate usile etanse!

Prin preajma nu erau decat Mami si Milla. Au ramas surprinse de intrarea mea ca o vijelie, dar s-au conformat fara nici un comentariu. Am dat buzna in atelier si mi-am inhatat costumul de presiune.

— Mike, Mike! Raspunde!

— Sunt aici, Man, zise el calm.

— Am auzit o explozie si a scazut presiunea. Ce se-ntampla?

— E vorba de nivelul trei, in L-City. A fost strapunsa izolatia la Statia de Vest a metroului. Acum este pe jumatate sub control. Au aterizat sase nave. Luna City e atacata…

— Poftim?

— Lasa-ma sa termin, Man. Au aterizat sase nave de transport, L-City e atacata de trupe, se crede ca si Hong Kong-ul va fi atacat, s-au intrerupt liniile telefonice la releul Bee Eli. Johnson City este si el atacat. Am inchis usile blindate dintre L-City si subteranul Complexului. Nu pot sa vad Novylen-ul, dar proiectiile radar indica ca si el este atacat. In aceeasi situatie sunt si Churchill si Sub-Tycho. O nava urca in elipsa, chiar deasupra mea. Se inalta, probabil ca e nava comandant. Nu mai am nici o alta imagine radar.

— Sase nave — unde naiba ai fost TU?

Raspunse atat de linistit incat aproape ca m-am calmat si eu:

— Au venit dinspre fata opusa a Lunii, Man. Nu vad in spate. Au venit in linii Garrison stranse, foarte aproape de sol. Abia daca le-am vazut cand au trecut pe deasupra lui Luna City. Nava pe care o vad e cea de la J-City. In concluzie, din balistica aratata de radar, inteleg ca celelalte au aterizat deja. Am auzit cum au patruns in Statia de Vest din L-City si acum aud lupte in Novylen. Restul e un rationament deductiv cu o probabilitate mai mare de 0, 99. Te-am sunat pe tine si pe profesor imediat.

Mi-am tinut rasuflarea.

— Pregateste-te pentru operatiunea Hard Rock[59].

— Program pregatit. Man, pentru ca n-am reusit sa te gasesc, ti-am folosit vocea. Vrei sa te auzi?

— Niet — Da, da!

M-am auzit „pe mine” spunandu-i ofiterului de garda de la capul vechii catapulte sa declanseze alarma de gradul intai pentru operatiunea Hard Rock, cu prima incarcatura pregatita de lansare, iar celelalte sa fie in „cartusiera”, totul sa fie gata de pornire, dar sa nu se dea drumul la nici o lansare pana nu voi ordona eu personal. Apoi, lansarea conform planului, complet automat. M-am auzit cum l-am pus pe ofiter sa repete, asigurandu-ma ca a priceput mesajul.