— Daca amiralul din fruntea navelor e baiat destept, o sa traga cat o sa poata in capatul de ejectie al vechii catapulte, mult prea departe ca sa-l putem ajunge cu tunurile noastre. Indiferent daca stie sau nu care e arma noastra secreta, va ochi catapulta, fara sa tina seama de radare. Asa incat am ordonat -adica, tu ai ordonat — sa se pregateasca sa lanseze toate incarcaturile pe care le putem pregati, iar eu stabilesc acum traiectoriile noi, pe termen lung, pentru fiecare dintre ele. Apoi le vom arunca pe toate, le vom trimite in spatiu cat de repede putem, fara ajutorul radarului.
— Orbeste?
— Man, doar stii ca eu nu folosesc radarul ca sa lansez o noua incarcatura. Pana acum le-am urmarit, dar nu era nevoie. Radarul nu are nici o legatura. Lansarea se realizeaza prin precalculare si control exact al catapultei. Asa incat vom plasa toata munitia de la vechea catapulta pe traiectorii lente, care vor forta nava amiral sa se ghideze dupa radare, mai curand decat dupa catapulta — sau dupa amandoua. Adica ii vom da de lucru. Il putem face sa fie atat de disperat incat sa coboare si sa incerce o lovitura de aproape si atunci le vom da tunarilor nostri ocazia sa-i arda ochii.
— Cred ca baietilor lui Brody le-ar placea chestia asta. Celor dintre ei care nu sunt beti-morti.
Ideea lui Mike ma facu sa ma gandesc la ceva:
— Mike, ai urmarit emisiunea video de azi?
— Am inregistrat-o, dar nu pot zice c-am si urmarit-o. De ce?
— Uita-te un pic.
— Bine. Gata, m-am uitat. De ce?
— Au folosit pentru video un telescop bun si cred ca mai exista si altele. De ce sa folosim radare pentru nave? Pana cand vrei sa le arda baietii lui Brody?
Mike ramase tacut cel putin doua secunde.
— Man, prietenul meu cel mai bun, te-ai gandit vreodata sa te angajezi pe post de computer?
— Iti bati joc de mine?
— Nicidecum, Man. Pur si simplu, mi-e rusine. Instrumentele de la observatorul Richardson — telescoapele si toate celelalte — sunt factori la care nu m-am gandit niciodata. Sunt un prost, recunosc. Da, da, da! Sa urmaresc navele cu telescopul si sa folosesc radarul doar daca ele deviaza de la traiectoriile stabilite! Pai, asta ofera alte posibilitati. Nu stiu ce sa spun, Man, decat ca nu mi-a trecut niciodata prin minte ca as putea folosi telescoape. Eu vad prin radar, totdeauna am procedat asa, pur si simplu…
— Exagerezi!
— Sunt sincer, Man.
— Eu ma scuz vreodata cand
Mike sopti:
— Exista ceva in privinta asta ce nu reusesc sa analizez. Este functia mea de…
— Ei, nu te mai framanta atat. Daca ideea e buna, da-i drumul, foloseste-o. S-ar putea ca de-aici sa mai iasa si alte idei. Inchid si cobor indata.
Nu eram de mult timp in camera lui Mike, cand suna profesorul:
— Cartierul General? Stii ceva de Maresalul Davis?
— Eu sunt, profesore. Sunt in camera computerului principal.
— Vrei sa vii pana in biroul Temnicerului-sef? Trebuie sa luam niste decizii, e treaba de facut.
— Profesore, crezi ca stau degeaba? Si eu muncesc…
— Da, da, sunt sigur. Le-am explicat celorlalti ca programarea computerului balistic e o treaba complicata si delicata, incat trebuie sa o verifici personal. Cu toate astea, unii dintre colegi sunt de parere ca ministrul apararii ar trebui sa fie prezent la discutii. Deci, cand ajungi intr-un moment in care crezi ca poti preda treaba asistentului tau — Mike il cheama, nu? — vrei, te rog sa…
— Am inteles. Bine, am sa vin sus.
— Foarte bine, Manuel.
— Aud treisprezece oameni pe fundal care discuta in contradictoriu, Man.
— Am inteles. Mai bine urc sa vad despre ce e vorba. Mai ai nevoie de mine?
— Man, sper sa stai langa un telefon.
— Am sa stau. Pune-ti si tu o ureche in biroul Temnicerului-sef. Daca plec de-acolo, am sa te anunt. Pa, amice.
Am gasit guvernul cu toti membrii adunati in biroul Temnicerului-sef. Era atat Cabinetul executiv, cat si suplimentul — si repede am descoperit problema. Venea de la un tip numit Howard Wright. Pentru el se crease un minister nou: „Ministerul pentru arte, stiinte si profesii” — ceva cam ca sortarea nasturilor. Fusese o concesie facuta Novylen-ului, deoarece Cabinetul era plin pana la refuz cu camarazi din L-City, dar si o concesie pentru el insusi, pentru ca se autointitulase conducatorul grupului din Congres ai caror membri vorbeau mult, si nu faceau nimic. Intentia profesorului era sa i-o taie scurt — dar profesorul era uneori prea elegant si subtil ca sa fie inteles de cineva fara simtul masurii. Unii oameni vorbesc mai bine daca respira vid.
Profesorul imi ceru sa prezint Cabinetului pe scurt situatia militara, ceea ce am si facut, in stilul meu.
— Vad ca Finn e aici. Sa-l lasam pe el sa ne spuna cum stam in furnicare.
Interveni Wright:
— Generalul Nielsen a prezentat deja raportul si cred ca n-are sens sa repete. Vrem s-o auzim de la tine.
M-am uitat chioras cand am auzit asta.
— Profesore, scuzati-ma, gospodin Presedinte, sa inteleg ca raportul Ministerului Apararii a fost prezentat Cabinetului in absenta mea?
— De ce nu? spuse Wright. Daca nu erai de gasit, ce vroiai sa facem?
Vazandu-ma incordat, gata sa plesnesc de furie, profesorul interveni. Nu apucasem sa dorm prea mult in ultimele trei zile si nu mai fusesem atat de obosit de cand ma intorsesem de pe Pamant.
— Liniste, zise el bland. Gospodin Ministru, va rog sa va adresati prin mine toate comentariile. Gospodin Ministru al Apararii, lasati-ma pe mine sa indrept lucrurile. Nu a fost facut nici un raport care sa priveasca ministerul dumneavoastra, deoarece Cabinetul nu a fost convocat inainte de venirea dumneavoastra. Generalul Nielsen a raspuns neoficial la cateva intrebari. Poate ca era mai bine daca tacea. Daca credeti asta, am sa incerc sa repar lucrurile.
— Presupun ca nu s-a intamplat nimic rau. Finn, am vorbit cu tine acum o jumatate de ora. A mai aparut ceva nou de-atunci?
— Nu, Mannie.
— Bine. Cred ca vreti sa auziti ce se petrece in afara Lunii. Ati urmarit, asa ca stiti ca primele bombe au mers bine. Unele continua sa loveasca. Tragem in cartierul general al apararii la fiecare douazeci de minute. O tinem asa pana la ora unu dupa-masa, apoi la noua seara lovim China si India, plus alte cateva tinte minore. Apoi, la patru dupa miezul noptii, ne vom ocupa de Africa si de Europa, cu o pauza de trei ore, apoi o luam de la capat, lovind Brazilia. Facem asta la fiecare trei ore. Finn, ar trebui sa evacuam Sub-Tycho.
— O clipa!
Wright ridicase mana.
— Am o intrebare.
I se adresase profesorului, nu mie.
— Un moment. Ministerul Apararii a terminat raportul?
Wyoh era asezata in ultimul rand de scaune. Ne zambisem unul altuia si atat. In Cabinet si in Congres ne limitam doar la asta, pentru ca se iscasera discutii, cum de pot fi membri ai guvernului doua persoane ale aceleiasi familii? Acum, ea scutura din cap in semn de avertizare. Am spus:
— Asta a fost tot ce va pot spune despre bombardament. Aveti intrebari aici?
— Intrebarile dumneavoastra au legatura cu bombardamentul, gospodin Wright?
— Absolut, gospodin Presedinte.
Wright se ridica si se uita la mine.
— Asa cum stiti, eu reprezint grupurile intelectuale in Statul Liber si daca-mi permiteti, opiniile lor sunt foarte importante in problemele publice. Cred ca este corect ca…
— O clipa, am spus. Am crezut ca reprezinti Districtul opt Novylen.
— Gospodin Presedinte! Mi se permite sa pun intrebari sau nu?
