Luna e o doamna cruda

— Nu pune nici o intrebare, ci vrea sa tina un discurs, dupa cate vad eu. N-am chef de discursuri, sunt obosit si vreau sa ma duc sa ma culc.

— Toti suntem obositi, Manuel, spuse profesorul cu intelegere. Dar sublinierea ta este corecta. Domnule, nu uitati ca reprezentati doar districtul caruia ii apartineti. Ca membru al guvernului vi s-au atribuit anumite indatoriri legate de anumite profesiuni.

— Si nu e acelasi lucru?

— Nu chiar. Va rog sa puneti intrebarea odata.

— Aha… foarte bine, am s-o fac! Este Maresalul Davis constient ca planul bombardamentului sau a mers gresit si ca mii de vieti au fost distruse fara rost? Isi da el seama de punctul de vedere extrem de serios al clasei intelectuale din aceasta Republica? Poate explica de ce acest bombardament pripit — repet, pripit! — a fost intreprins fara consultare? Este pregatit acum sa modifice planul sau va merge orbeste inainte? Si este adevarat, asa cum am fost acuzati, ca am bombardat Pamantul cu rachete de tip nuclear, care au fost scoase in afara legii de toate natiunile civilizate? Cum se asteapta el ca Statul Liber Luna sa fie vreodata primit in consiliile natiunilor civilizate, in urma unor astfel de actiuni?

M-am uitat la ceas, trecuse o ora si jumatate de cand prima incarcatura lovise Pamantul.

— Profesore, am spus, imi explici si mie despre ce e vorba?

— Scuza-ma, Manuel, spuse el calm. Am vrut — si ar fi trebuit s-o fac — sa incep sedinta cu o nota informativa. Dar tu ai avut senzatia ca s-a sarit peste tine, asa ca am renuntat. Ministrul se refera la receptia unor stiri de la agentia Reuters din Toronto, care au sosit inainte sa te sun. Daca stirea e corecta, repet, daca e corecta, atunci in loc sa tina seama de avertismente, mii de curiosi s-au ingramadit spre tinte. Cred ca au fost victime. Dar nu stiu cate.

— Inteleg. Si ce trebuia sa fac eu? Sa-l iau pe fiecare amarat de mana si sa-l duc intr-un adapost? Doar i- am avertizat.

Se amesteca Wright:

— Intelectualii sunt de parere ca anumite considerente umaniste fundamentale fac sa fie obligatoriu ca…

— Asculta, palavragiule, am spus, l-ai auzit pe Presedinte spunand ca stirea tocmai a sosit, asa ca, de unde stii tu ce crede lumea despre asta?

Se inrosi.

— Gospodin Presedinte! Injurii!

— Nu-l jigni pe Ministru, Manuel.

— Nu-l mai jignesc, daca se opreste si el. El ar trebui sa vorbeasca mai frumos, doar e intelectual, nu? Ce e prostia asta cu bombele nucleare? Noi nu avem asa ceva, stiti bine asta.

Profesorul paru incurcat.

— Si eu sunt mirat. In transmisia respectiva asa se zice. Dar ceea ce ma nedumereste cu adevarat este ca am vazut la video ceva care arata ca o explozie nucleara.

— Oh!

M-am intors spre Wright.

— Prietenii tai destepti nu ti-au spus ce se-ntampla cand eliberezi cateva miliarde de calorii intr-o fractiune de secunda, intr-un singur loc? Ce temperatura se degaja? Ce cantitate de radiatii?

— Deci, recunosti ca ai folosit arme atomice?

— Oh, Bog!

Ma durea capul.

— N-am spus nimic de genul asta. Cand lovesti ceva tare de altceva la fel de tare, ies scantei. Asta e fizica elementara pe care o stie orice copil, numai intelectualii nu. Noi am facut sa sara scanteile cele mai mari pe care le-a produs vreodata omul. O explozie uriasa. Caldura, lumina, ultraviolete. Om fi produs si raze X, n-as putea spune. Radiatii Gamma ma indoiesc sa fi iesit. Alpha si beta, imposibil. A fost o eliberare brusca de energie mecanica. Dar nucleara? Astea-s prostii!

— Raspunsul va multumeste, domnule ministru? zise profesorul.

— Nu face decat sa ridice si mai multe intrebari. De exemplu, bombardamentul depaseste cu mult ceea ce a autorizat Cabinetul. Cred c-ati vazut expresia socata de pe figurile tuturor in momentul in care au aparut pe ecran luminile acelea ingrozitoare. Iar Ministrul Apararii spune ca ele continua la fiecare douazeci de minute. Sunt de parere ca…

M-am uitat la ceas.

— O alta incarcatura tocmai a lovit muntii Cheyenne.

— Ati auzit, ati auzit? zise Wright. Se mai si lauda cu ea. Gospodin Presedinte, consider ca trebuie oprit numaidecat acest macel!

— Palavra… Ministrule, am zis, vrei sa spui ca Comandamentul General al Apararii lor spatiale nu e si el o tinta militara? De care parte esti? A Lunii sau a N. F?

— Manuel!

— La dracu'! M-am saturat de prostii! Mi s-a spus sa fac o treaba, am facut-o! Luati-l pe nebunul asta de- aici!

Tacura cu totii, socati, apoi cineva spuse:

— Pot sa vin cu o sugestie?

— Daca are cineva vreo sugestie care sa puna punct acestei situatii penibile, as fi fericit s-o aud.

— Se pare ca nu avem informatii prea bune despre efectul pe care il au tragerile noastre. Cred ca ar fi bine sa incetinim ritmul actual, de o tragere la douazeci de minute. S-o rarim, sa zicem una pe ora, apoi sa facem o pauza in urmatoarele doua ore, pana mai primim alte stiri. Poate ca se va amana si atacul impotriva Chinei cu cel putin douazeci si patru de ore.

Majoritatea dadura din cap aprobator si se auzira murmure:

— O idee inteleapta!

— Da. Da, sa nu grabim lucrurile.

Profesorul zise:

— Manuel, ce zici?

— Profesore, doar stii raspunsul! am spus, taios. Nu-l lasa in seama mea!

— Poate ca stiu raspunsul, Manuel… dar am obosit si am capul greu si nu cred ca reusesc sa mi-l aduc aminte.

— Manuel, spuse deodata Wyoh, de ce nu te explici? Si eu am nevoie de explicatia asta.

Mi-am adunat gandurile si am spus:

— Este o simpla problema legata de legea gravitatiei. Ar trebui sa ma folosesc de un computer ca sa dau raspunsul exact, dar oricum, urmatoarele douasprezece lovituri s-au si tras deja. Ele sunt pe drum si tot ceea ce putem sa facem este sa le deviem de la tinta si sa lovim poate un oras pe care nu l-am avertizat. E prea tarziu ca sa le aruncam in ocean. Muntii Cheyenne sunt la o mie patru sute de kilometri in interiorul continentului, iar in ceea ce priveste rarirea ritmului tragerilor la una pe ora, e o prostie. Aici nu e vorba de capsulele metroului pe care le pornesti si le opresti cum vrei, astea sunt pietre cazatoare! Vor cadea undeva pe Terra la fiecare douazeci de minute. Pot lovi muntii Cheyenne, unde nu vor distruge vieti omenesti, sau pot cadea in alta parte ucigand oameni. Ideea de a intarzia lovitura asupra Chinei cu douazeci si patru de ore e stupida. Putem indeparta loviturile de Marea China pentru o vreme. Dar nu le putem intarzia. Daca le deviem, le pierdem si oricine crede ca avem invelisuri de otel de irosit, sa se duca la capul catapultei si sa vada.

Profesorul isi sterse fruntea.

— Cred ca toate intrebarile au primit un raspuns satisfacator, cel putin pentru mine.

— Pentru mine nu e clar, domnule!

— Gospodin Wright, va rog sa stati jos. Ma siliti sa va amintesc ca Ministerul dumneavoastra nu face parte din Cabinetul de razboi. Daca nu mai sunt alte intrebari — si sper ca nu — intrerup sedinta de astazi. Avem nevoie de odihna. Hai sa…

— Profesore?

— Da, Manuel.

— Nu m-ai lasat sa termin raportul. Maine, tarziu, sau duminica la primele ore trebuie sa ne asteptam la raspuns de pe Terra.