Luna e o doamna cruda

— Cum, Manuel?

— Au trimis spre noi niste bombe. Poate o invazie. Doua crucisatoare se indreapta incoace.

Asta le atrase atentia. Profesorul spuse obosit:

— Se retrage Cabinetul Guvernului. Ramane doar Cabinetul de razboi.

— O clipa, am spus. Profesore, cand am preluat functiile, ai primit de la noi niste demisii fara data.

— Asa e si sper sa nu folosesc nici una dintre ele niciodata.

— Ba esti pe punctul de-a folosi una dintre ele.

— E o amenintare, Manuel?

— Spune-i cum vrei.

Si am aratat spre Wright.

— Ori pleaca nebunul asta, ori plec eu.

— Manuel, ai nevoie de somn.

Clipeam cu ochii inlacrimati.

— Evident. Si am sa ma culc. Chiar acum! Am sa gasesc un pat aici, la Complex, am sa ma intind in el si am sa dorm. Cred ca mi-ajung vreo zece ore de somn. Apoi, daca mai sunt inca Ministru al Apararii, puteti sa ma treziti. Daca nu, sa ma lasati sa dorm in continuare.

Toti erau socati de afirmatia mea. Wyoh se ridica, veni langa mine si, fara sa spuna nimic, ma lua de brat.

Profesorul vorbi ferm:

— Va rog sa plecati cu totii. Raman doar Cabinetul de razboi si gospodin Wright.

Astepta pana iesira toti ceilalti. Apoi zise:

— Manuel, nu-ti pot accepta demisia. Nici nu te pot lasa sa ma fortezi sa iau o actiune pripita in privinta lui gospodin Wright, cel putin nu acum cand suntem cu totii obositi si nervosi. Ar fi mai bine daca v-ati cere reciproc scuze pentru purtarea violenta, recunoscand ca fiecare din voi a fost irascibil.

— Ah…

M-am intors spre Finn.

— Asta a luptat? am spus aratand spre Wright.

— Poftim? Nu, la naiba. Cel putin nu in echipele mele. Cum e, Wright? Ai luptat atunci cand ne-au invadat?

Wright spuse rigid:

— N-am avut ocazia. Cand am aflat, lupta se terminase. Dar acum au fost puse la indoiala curajul si loialitatea mea. Insist sa…

— Taca-ti fleanca, la dracu'. Daca vrei duel, am sa-ti dau satisfactie cu prima ocazie in care voi fi liber. Profesore, din moment ce purtarea lui nu are ca scuza stresul datorat luptei, n-am sa-i cer scuze unui palavragiu pentru faptul ca l-am facut palavragiu. Iar tu se pare ca nu intelegi. Il lasi pe fanfaronul asta sa mi se suie in cap si nici macar nu incerci sa-l opresti. Asa ca, ori zboara el, ori eu. Cale de mijloc nu exista.

Finn spuse brusc:

— Eu sunt de acord cu asta, profesore. Ma alatur lui Mannie. Ori il concediezi pe paduchele asta, ori pe noi doi.

Se uita la Wright.

— Cat despre duel — mai intai o sa te bati cu mine. Tu ai doua brate, Mannie are doar unul.

— N-am nevoie de doua brate pentru el. Dar iti multumesc, Finn.

Wyoh plangea — o simteam, desi nu o auzeam. Profesorul o intreba foarte trist:

— Wyoming?

— Imi p-p-pare rau, profesore. Si eu sunt de partea lui Mannie.

Ramasera numai Clayton Watenabe, judecatorul Brody, Wolfgang, Stu si Sheenie, grupul care conta de fapt — Cabinetul de razboi. Profesorul se uita la toti. Imi dadeam seama ca sunt alaturi de mine, desi lui Wolfgang ii era destul de greu -el lucra cu profesorul, nu cu mine.

Profesorul ma privi din nou si spuse:

— Manuel, chestia asta este valabila in ambele sensuri Ceea ce faci, ma obliga sa-mi dau demisia. Se uita in jur.

— Noapte buna, camarazi. Sau mai curand, buna dimineata. O sa ma duc sa ma odihnesc. Cred ca merit asta, nu?

Iesi energic, fara sa priveasca in spate.

Wright plecase, nu l-am vazut cand.

— Ce e cu crucisatoarele acelea, Manuel? ma intreba Finn.

Am respirat adanc.

— N-o sa se intample nimic inainte de sambata. Dar trebuie sa evacuam Sub-Tycho. Nu mai pot sa vorbesc. Sunt frant de oboseala.

Am stabilit sa ne intalnim la ora noua seara, apoi m-am lasat in grija lui Wyoh. Cred ca tot ea m-a pus in pat, dar nu-mi aduc aminte.

27

Cand m-am intalnit cu Finn in biroul Temnicerului-sef, profesorul era acolo. Era vineri, putin inainte de ora noua. Dormisem noua ore, imi facusem o baie, luasem micul dejun pe care il adusese Wyoh si discutasem cu Mike. Totul mergea conform planului prevazut, navele nu-si schimbasera balistica, iar lovitura asupra Marii Chine era programata sa aiba loc in curand.

Am ajuns in birou la timp ca sa apuc sa vad lovitura la video, totul s-a petrecut bine si s-a terminat la noua si un minut, iar profesorul a trecut la treaba. Nu mai zise nimic despre demisie sau despre Wright, pe care nu l-am mai vazut niciodata.

Vreau sa spun ca intr-adevar nu l-am mai vazut niciodata de-atunci si nici n-am intrebat despre el. Nici profesorul nu pomeni nimic despre el, asa ca n-avea nici un rost sa intreb.

Ne-am apucat sa analizam stirile si situatia tactica. Wright a avut dreptate cand a spus ca se pierdusera mii de vieti omenesti. Stirile de pe Pamant erau pline cu informatii alarmante despre soarta oamenilor. Cat de multi au fost, nu se va sti niciodata pentru ca, daca cineva sta pe pamant si-i cade o stanca uriasa in cap, nu cred ca mai ramane ceva de capul lui. Cei care au putut fi numarati au fost cei ucisi de suflul impactului. Se spune ca in America de Nord au fost cincizeci de mii.

Niciodata n-am sa pot sa-i inteleg pe oameni! Ne-am batut gurile trei zile avertizandu-i — si nu poti spune ca n-au auzit strigatele noastre. De aceea erau acolo. Sa vada spectacolul, sa rada de prostia noastra. Sa ia suveniruri. Familii intregi s-au dus la tinte, unele cu cosulete de picnic! Cosulete de picnic! Boje moi!

Si acum, cei ramasi in viata urlau cerand sangele nostru ca plata pentru acest masacru. Pai, sigur, nu dadeau semn ca i-ar fi indignat invazia lor. Despre bombardamentul pe care ni l-au aplicat, n-au suflat nici un cuvintel. Dar erau indurerati din cauza „crimei noastre cu premeditare”. Ziarul Great New York Times cerea ca intregul guvern rebel lunar sa fie adus pe Pamant si executat pe loc in public — „Acesta este un caz clar in care trebuie sa se renunte, pentru interesul major al omenirii, la regula umanitara impotriva pedepsei capitale”.

Am incercat sa nu ma gandesc prea mult la situatia asta, la fel cum fusesem fortat sa nu ma gandesc prea mult la Ludmilla. Micuta Milla nu avusese cu ea nici un cosulet de picnic. Nici nu fusese curioasa, cautand senzatii tari.

Sub-Tycho era o problema presanta. Daca navele pe care le vazusem aveau de gand sa bombardeze orasele — si stirile de pe Pamant chiar asta cereau — Sub-Tycho nu avea sa reziste. Avea acoperisul prea subtire. Bomba cu hidrogen avea sa decompreseze toate nivelele, iar ecluzele nu fusesera construite pentru explozia unei bombe-H.

E clar ca nu-i inteleg pe oameni si nici actiunile lor. Pe Terra exista o interdictie impotriva folosirii bombelor nucleare asupra oamenilor. Pentru asta se infiintase organizatia Natiunilor Federative. Si totusi, pe Pamant se