striga in gura mare ca trebuie sa ne bombardeze cu bombe-H. Au renuntat sa mai pretinda ca bombele noastre erau nucleare, dar toata America ardea de nerabdare ca noi sa fim bombardati cu bombe nucleare.
Dar nici cu lunarii nu mi-e rusine. Finn anuntase prin oamenii lui ca Sub-Tycho trebuie evacuat. Profesorul repetase stirea la video. Evacuarea nu punea probleme, Sub-Tycho era destul de mic, iar Novylen si L-City puteau sa-i adaposteasca si sa-i hraneasca pe refugiati. De asemenea, puteam sa deviem destul de multe capsule de metro ca sa-i mutam pe toti in douazeci si patru de ore. Pe unii ii lasam in Novylen, iar pe altii ii duceam pana in L-City. Sigur, existau unele mici probleme — sa incepem sa comprimam aerul orasului in timpul evacuarii oamenilor ca sa nu-l risipim inutil, apoi sa-l decomprimam complet la sfarsit pentru a micsora pagubele, sa transportam mancare cat putem de mult in timpul pe care-l aveam, sa construim cai de acces etanse catre tunelele cele mai joase ale fermelor si asa mai departe — lucruri pe care stiam cum sa le facem si aveam organizarea necesara, bizuindu-ne pe oamenii lui Finn si pe stilyagii de la intretinerea municipala. Aveam destui oameni care sa asigure o evacuare cat mai lipsita de peripetii.
Credeti ca au inceput sa plece din Sub-Tycho? Nici vorba. Capsulele de metro stateau aliniate una in spatele celeilalte si nu aveam loc sa mai trimitem altele pana nu plecau cele din primul lot. Iar acelea stateau nemiscate.
— Mannie, imi zise Finn, nu cred ca vor sa plece.
— La naiba, am spus, dar trebuie. Atunci cand vom repera o racheta cu destinatia Sub-Tycho, va fi prea tarziu pentru locuitori. Oamenii se vor calca in picioare, vor incerca sa se ingramadeasca in capsule, care nu-i vor tine pe toti. Finn, baietii tai trebuie sa fie mai convingatori. Obliga-i.
Profesorul clatina din cap:
— Nu, Manuel.
— Profesore, am spus furios, mergi prea departe cu ideea asta ca nu trebuie sa-i constrangem pe oameni! Stii bine c-o sa iasa o harababura daca-i lasam pe oameni sa actioneze dupa cum ii taie capul.
— Ei, atunci asta va fi. Dar noi trebuie sa incercam sa-i convingem, nu sa-i obligam sa faca ce spunem noi. Hai sa revedem planurile.
Planurile nu erau grozave, dar mai mult nu puteam sa facem. Sa-i mai avertizam pe toti despre bombardamente si despre invazia iminenta. Sa-i punem pe oamenii lui Finn sa faca de planton deasupra fiecarui oras, sa fie atenti cand vor trece crucisatoarele in jurul Lunii, in spatiul nevazut de Mike, in partea opusa, ca sa nu mai fim luati prin surprindere. Presiune maxima in toate furnicarele si atentie la costumele de presiune, sa fie la indemana! Toti militarii si toate fortele paramilitare sa intre in alarma de gradul doi la ora patru, sambata dupa- masa, iar daca au loc manevre sau se lanseaza rachete, sa intre in alarma de gradul unu. Puscasilor lui Brody sa li se dea liber sa mearga in oras, sa se imbete, sa faca tot ce vor, iar sambata la ora trei dupa-masa sa se prezinte la datorie.
Asta era ideea profesorului. Finn vroia sa tinem o parte dintre ei la datorie, dar vor fi intr-o forma mai buna pentru o garda mai lunga daca se relaxeaza acum, mi-am dat eu cu parerea, de acord cu profesorul.
Cat despre bombardarea Terrei, n-am facut nici o schimbare la prima rotatie. Din India primeam mesaje pline de suferinta, din China inca nimic. Totusi India nu prea avea de ce sa se vaite, pentru ca asupra ei nu folosisem o retea. Era suprapopulata si, in afara de cateva puncte pe care le alesesem in desertul Thar si in cateva varfuri muntoase, alesesem celelalte tinte in mare pe langa coasta, departe de porturile maritime locuite.
Ar fi trebuit sa alegem munti mai inalti sau sa dam mai putine avertismente. Din stiri, am aflat ca un om sfant, urmat de un sir nesfarsit de pelerini, se hotarase sa urce pe toate varfurile de munte care fusesera desemnate ca tinte si sa opreasca razbunarea noastra prin forta lor spirituala reunita.
Asa ca iar eram niste criminali. Pe langa asta, incarcaturile care au cazut in ape au ucis multi pesti, dar si multi pescari care nu tinusera seama de avertismentele noastre. Guvernul indian parea la fel de furios din cauza pestilor ca si din cauza pescarilor — dar principiul sacru acordat tuturor formelor de viata nu se aplica in cazul nostru. Ne vroiau capetele.
Africa si Europa raspundeau mai cumpatat, dar diferit. In Africa, viata nu fusese niciodata sacra si cei care s-au dus la tinte au primit un mic tratament de recoltare de sange. Europa a avut la dispozitie o zi ca sa afle ca putem lovi acolo unde spusesem de sute de ori ca vom lovi si ca bombele noastre erau mortale. Au murit si acolo oameni, mai ales capitani de nave tampiti, dar nu multimi de gura-casca, cum s-a intamplat in America de Nord si in India. Accidentele au fost chiar mai rare in Brazilia si in alte parti ale Americii de Sud.
Apoi, a venit din nou randul Americii de Nord — era 9h 50 min. 28 sec. sambata, 17. octombrie '76. Mike a potrivit momentul pentru ora zece la noi care, tinand cont de progresul pe orbita intr-o zi a Lunii si de rotatia Pamantului, a facut ca America sa fie cu fata spre noi la ora cinci dupa ora de pe Coasta lor de Est si la ora doua dupa ora de pe Coasta de Vest.
In dimineata zilei de sambata incepusem sa discutam ce sa facem cu tragerea. Profesorul nu convocase Cabinetul de razboi, dar venise toata lumea in afara lui Clayton Watenabe, care se intorsese in Kongville ca sa se ocupe de aparare. Erau opt — profesorul, eu, Finn, Wyoh, judecatorul Brody, Wolfgang, Stu, Terence Sheehan. Opt pareri diferite. Profesorul avea dreptate, cu cat sunt mai multi, cu atat nebunia e mai mare. Daca sunt peste trei adunati intr-o problema, nu se poate lua nici o decizie definitiva.
De fapt, erau sase opinii diferite, pentru ca Wyoh n-a spus nimic si nici profesorul, care facea pe moderatorul. Dar ceilalti faceau o larma cat optsprezece la un loc. Pe Stu nu-l interesa ceea ce loveam, el vroia ca bursa de marfuri de la New York sa se deschida luni dimineata.
— Joi am vandut fara acoperire in nouasprezece parti, pentru ca am vrut sa ma asigur ca natiunea lunara n-o sa dea faliment inainte sa coboare din leagan, iar acum trebuie sa execut ordinele de cumparare care acopera aceste vanzari. Spune-le, Wolf, fa-i tu sa inteleaga.
Brody vroia sa folosim catapulta ca sa zdrobim orice nava care incearca sa paraseasca orbita. Judecatorul habar n-avea de balistica — tot ceea ce stia era ca minerii lui erau in niste pozitii expuse. Nu am ripostat, deoarece incarcaturile ramase erau deja pe orbite joase, iar restul urmau sa fie si ele in curand — si nu credeam ca o sa mai avem vechea catapulta mult timp.
Sheenie considera ca ar fi o miscare inteligenta daca am repeta tragerile in retea pana vom plasa o incarcatura exact pe cladirea principala a Directoratului Americii de Nord.
— Ii cunosc bine pe americani, am fost american inainte sa fiu lunar, cand am fost deportat. Le pare al naibii de rau ca au predat conducerea Natiunilor Federative. Sa-i zdrobim pe birocratii aia nenorociti si americanii vor trece de partea noastra.
Spre dezgustul lui Stu, Wolfgang Korsakov era de parere ca speculatiile ar merge mai bine daca toate bursele de marfuri ar fi inchise pana se va termina totul.
Finn vroia sa-i zdrobim — sa-i avertizam sa-si ia de pe cerul nostru navele alea oribile si, daca nu o fac, atunci sa-i lovim de-adevaratelea.
— Sheenie nu are dreptate cand vorbeste de americani, si eu ii cunosc. America de Nord este partea cea mai dura a Natiunilor Federative si ei sunt cei care trebuie lichidati. Pentru ei suntem niste criminali, asa ca acum trebuie sa-i lovim cu toata puterea de care suntem in stare. Sa lovim orasele americane si putem renunta la vest.
M-am strecurat afara, am vorbit cu Mike, mi-am facut cateva insemnari. Cand m-am intors, inca se mai certau. Cand m-am asezat, profesorul si-a ridicat privirea.
— Maresale, nu ti-ai exprimat opinia.
— Profesore, am spus, n-am putea lasa la o parte prostia asta cu maresalul? Copiii sunt la culcare, putem sa fim sinceri.
— Bine, Manuel.
— Asteptam sa vad daca se va ajunge la o intelegere.
Nu se ajunsese la nimic.
— Nu vad de ce trebuie sa-mi dau si eu cu parerea, am continuat. Eu sunt doar un biet comisionar si sunt aici numai pentru ca stiu cum sa programez un computer balistic.
Am spus asta uitandu-ma drept la Wolfgang — un camarad de nadejde, dar un intelectual taios. Eu sunt un mecanic fara prea multa scoala, pe cand Wolfgang a absolvit o scoala superioara la moda — Oxford, inainte sa fie condamnat. Nu prea tinea cont de parerea nimanui, in afara de opinia profesorului. Dar si de-a lui Stu — da, dar si Stu are scrisori elegante de acreditare.
Wolf se foi jenat si spuse:
