Soarele gol

in cauza, sa-si stabileasca tactica de urmat pe o baza mai solida decat niste simple presupuneri.

Dar aici? Cum putea fi sigur de ceva? Chiar si verbul „a vedea” avea sensuri diferite pentru el si pentru aceasta femeie. Cate alte cuvinte le interpretau oare diferit? Cat de des se vor isca astfel de neintelegeri intre ei fara ca detectivul sa-si dea macar seama?

— De cat timp erai casatorita, Gladia?

— De zece ani, Elijah.

— Ce varsta ai?

— Treizeci si trei.

Baley simti o vaga satisfactie, gandindu-se ca ar fi putut avea, la fel de bine, o suta treizeci si trei.

— Ati fost fericiti in casnicie?

Gladia paru descumpanita.

— Ce vrei sa spui cu asta?

— Pai… O clipa, Baley se simti incurcat. Cum sa definesti o casnicie fericita? Si apoi, ce inseamna o astfel de casatorie pentru un solarian? Relua: Pai, va vedeati des?

— Cum? Te cred si eu ca nu! Doar nu eram animale.

Baley sovai.

— Dar nu locuiati in aceeasi cladire? Credeam…

— Locuiam, fireste. Doar eram casatoriti. Dar fiecare are apartamentul sau. El avea o functie foarte importanta care ii lua mult timp, iar eu am propria mea munca. Ne vizionam oricand era necesar.

— Dar te si vedea, nu-i asa?

— Nu se vorbeste despre asta, dar, daca tii sa stii, ma si vedea.

— Aveti copii?

Gladia, vadit agitata, sari in picioare.

— Asta e prea mult! E culmea indecentei!

— Stai, asteapta putin! exclama Baley lovind cu pumnul in bratul fotoliului. Nu-mi face greutati: Doar anchetez o crima. Intelegi? O crima. Iar cel ucis a fost sotul tau. Vrei sa-l vezi pe ucigas prins si pedepsit, sau nu?

— Atunci intreaba-ma despre crima, nu despre…despre…

— Trebuie sa aflu o multime de lucruri. De pilda, vreau sa stiu daca regreti moartea sotului tau. Si adauga, cu o brutalitate voita: Caci nu prea se vede.

Gladia il fixa cu aroganta:

— Regret moartea oricui, mai ales a unui om tanar si folositor.

— Dar faptul ca ti-era sot nu adauga nimic la aceasta?

— Imi fusese repartizat mie si, ci da, ne vedeam la datele fixate si… si… (adauga in graba) daca tii neaparat sa stii, n-avem copii pentru ca nu ni s-a repartizat inca nici unul. Dar nu vad ce legatura e intre toate astea si regretul simtit pentru moartea cuiva.

Poate ca nu e nici o legatura, se gandi detectivul. Era un aspect de viata sociala solariana, iar pe aceasta Baley n-o cunostea. Schimba deci subiectul.

— Mi s-a spus ca ai unele date personale despre imprejurarile in care a fost comisa crima.

O clipa Gladia paru incordata.

— Eu … am descoperit corpul. Asta trebuia sa spun?

— Dar n-ai fost de fata la crima?

— O, nu, raspunse femeia, cu voce slaba.

— Ei bine, n-ai vrea sa-mi povestesti cum s-a intamplat? Nu le grabi si folosestc-ti propriile cuvinte. Spunand acestea, Baley se rezema de speteaza si se pregati s-o asculte.

— Erau patru decade si treizeci si doua de centade…

— Ce inseamna asta dupa ora universala?

— Nu stiu… Nu, nu stiu. Dar poti afla, presupun.

Vocea ii tremura putin si facuse ochii mari. Sunt putin prea cenusii ca sa-i poti considera albastri, observa Baley.

Gladia continua:

— Venise in apartamentul meu. Era tocmai ziua fixata ca sa ne vedem si stiam ca va veni.

— Venea totdeauna in zilele fixate?

— Desigur. Era un om foarte constiincios, un bun solarian. Nu sarea niciodata zilele fixate si totdeauna venea la aceeasi ora. Fireste, nu ramanea mult. Nu ni s-au repartizat… co… (nu putea termina de pronuntat cuvantul, dar Baley dadu din cap in semn ca a inteles). Oricum, venea mereu la aceeasi ora, stii, ca totul sa fie comod. Stateam de vorba cateva minute; e un calvar sa te vezi cu cineva, dar el imi vorbea totdeauna normal. Asa era felul lui. Apoi se ducea sa lucreze la un proiect, nu stiu exact ce. Avea un laborator special in apartamentul meu, in care se putea retrage in zilele cand ne vedeam. Dar avea unul mult mai mare la el in apartament, desigur.

Baley se intreba la ce putea lucra sotul ei in acele laboratoare. Cercetari de fetologie, poate, isi spuse el.

— Ai observat atunci ceva nefiresc la el? Parea preocupat?

— Nu, nu. Nu era niciodata preocupat. (Gladia fu cat pe ce sa chicoteasca, dar se retinu in ultimul moment). Se stapanea intotdeauna perfect, ca prietenul tau. Si cu mana ei mica arata spre Daneel, care sedea neclintit.

— Inteleg. Continua, te rog.

Gladia insa nu continua, ci spuse in soapta:

— Te deranjeaza daca beau ceva?

— Nicidecum.

Mana femeii aluneca pe bratul fotoliului si in mai putin de un minut intra tacut un robot, aducandu-i o bautura calda (Baley putea zari aburul). Gladia sorbi putin, apoi puse bautura pe o masuta.

— Asa, relua ca, acum c mult mai bine. Pot sa te-ntreb ceva personal?

— Orice doresti, raspunse detectivul.

— Sa vezi, am citit multe lucruri despre Pamant. Totdeauna m-au interesat. E o lume atat de ciudata. Se opri brusc si adauga imediat: N-am vrut sa spun asta.

Baley se incrunta putin.

— Orice lume le pare ciudata celor care nu traiesc in ea.

— Vreau sa spun ca e deosebita, intelegi. Oricum, vreau sa le intreb ceva nepoliticos. Cel putin, sper sa nu fie nepoliticos pentru un pamantean. Fireste, unui solarian nu i-as pune o asemenea intrebare pentru nimic in lume.

— Ce vrei sa ma intrebi, Gladia?

— Ceva in legatura cu tine si prietenul tau… domnul Olivaw, nu-i asa?

— Da, asa il cheama.

— Voi doi nu va vizionati, nu?

— Ce vrei sa spui cu asta?

— Adica, intre voi. Va vedeti, nu-i asa? Sunteti, adica, impreuna.

— Da, el se afla fizic in aceeasi camera cu mine, confirma Baley.

— L-ai putea atinge daca ai vrea, nu?

— Exact.

Gladia se uita la ei pe rand si exclama: — O! Aceasta interjectie putea insemna orice. Dezgust? Oroare?

O clipa detectivul fu tentat sa se ridice, sa se apropie de Daneel si sa-i puna mina pe obraz. Ar fi fost interesant de urmarit reactia Gladiei. Se retinu insa si relua:

— Voiai sa continui cu relatarea faptelor din ziua cand sotul tau a venit sa te vada.

Avea certitudinea morala ca digresiunea Gladiei, oricat de interesanta s-ar fi dovedit pentru ea, fusese motivata mai ales de dorinta de a evita acest lucru.

Doamna Delmarre mai sorbi o inghititura si continua:

— Nu mai am prea multe de spus. Am inteles ca va fi ocupat, si dealtfel stiam asta, caci mereu cerceta cate