— Aici apare un element nou, observa el. Robotul.
Daneel Olivaw confirma dand din cap.
— Ea n-a pomenit nimic despre asta, spuse Baley ganditor.
— Ai pus gresit intrebarea. Ai intrebat-o daca era singura cand a descoperii cadavrul. Ai intrebat daca mai era altcineva prezent la locul crimei. Un robot nu poale fi „altcineva”.
Baley dadu din cap a intelegere. Daca el insusi, ca suspect, ar fi fost intrebai cine se mai gasea la locul unei crime, desigur ca n-ar fi raspuns: Nimeni, afara de aceasta masa.
—
— La ce le referi?
— Un robot poate fi martor pe Solaria? Poate depune marturie?
— De ce te indoiesti de aceasta?
— Un roboi nu c un om, Daneel. Pe Pamant nu poate fi acceptat ca martor.
— Si totusi urma unui picior c acceptata, colege Elijah, desi este mult mai putin umana, prin natura ei, decat un robot. In aceasta privinta pozitia pamantenilor este lipsita de logica. Pe Solaria marturia robotilor e acceptata, atunci cand c competenta.
Baley nu contesta afirmatia. Isi sprijini barbia in pumn si incepu sa examineze mintal acest nou aspect.
Ingrozita la culme, Gladia Delmarre, aplecata peste corpul sotului sau, chemase robotii. Dar, pana la venirea lor, lesinase.
Robotii au raportat ca o gasisera acolo, langa cadavru. Si mai gasisera ceva: un robot. Acel robot nu fusese chemat; era deja acolo. Nu facea parte din personal. Nici un alt robot nu-l mai vazuse vreodata si nu i se cunosteau functiile si indatoririle.
Nici de la robotul cu pricina nu se putuse afla nimic. Era defect. Cand a fost gasit, miscarile lui ca si, probabil, creierul pozitronic, erau dezorganizate. Nu putea da nici un raspuns coerent, prin vorbe sau prin gesturi, si dupa cercetari amanuntite un expert robotician il declarase nerecuperabil.
Singura lui activitate ce mai vadea urme de organizare era continua repetare a cuvintelor „Ai sa ma omori… Ai sa ma omori… Ai sa ma omori…”
Nu s-a gasit nici o arma care ar fi putut fi intrebuintata pentru a zdrobi teasta lui Rikaine Delmarre.
Baley spuse brusc:
— Ma duc sa mananc, Daneel, si apoi o sa-l vedem din nou pe agentul Gruer… sau o sa-l vizionam, mai degraba.
Hannis Gruer era inca la masa in momentul stabilirii contactului. Manca incet, alegandu-si cu grija fiecare imbucatura dintr-o larga varietate de feluri, uitandu-se atent la fiecare din ele, de parca ar fi cautat o combinatie necunoscuta care sa-i dea maximum de satisfactie.
Ar putea avea vreo doua sute de ani, se gandi Baley, si probabil ca mancatul devine monoton pentru ci.
— Va salut, domnilor, exclama Gruer. Ati primit raportul nostru, presupun. Capul plesuv ii lucea in timp ce se apleca peste masa ca sa ia o bucatica aleasa.
— Da. Si am avut o discutie interesanta cu doamna Delmarre, raspunse Baley.
— Bun, bun. Ati ajuns oare la vreo concluzie?
— Ca e nevinovata.
Gruer isi ridica brusc privirile.
— Serios?
Baley confirma dand din cap.
— Si totusi, insista Gruer, ea e singura persoana care putea sa-l vada, singura persoana care se putea afla in preajma…
— Mi s-a explicat acest lucru si, oricat de categorice ar fi uzantele sociale pe Solaria, faptul nu este concludent. Pot sa va explic?
— Desigur, spuse Gruer, si reveni la dejun.
— O crima sta pe trei picioare, incepu Baley. Fiecare dintre ele este important: mobilul, mijlocul si prilejul. Pentru a acuza un suspect este necesar sa le cunoastem pe toate trei. Sunt de acord ca doamna Delmarre avea la indemana prilejul. Dar nu mi s-a spus nimic despre mobil.
Gruer ridica din umeri:
— Nu cunoastem nici unul. O clipa ochii lui se atintira asupra lui Daneel, care statea tacut.
— Perfect. Suspecta nu are nici un mobil cunoscut, dar sa spunem ca este o criminala patologica. Sa analizam putin lucrurile, sub acest aspect. Doamna Delmarre se afla in laborator cu sotul ei si dintr-un motiv oarecare vrea sa-l ucida. II ameninta cu un ciomag sau cu vreun alt obiect contondent. Lui Delmarre ii trebuie catva timp ca sa-si dea seama ca sotia lui vrea intr-adevar sa-l loveasca. Apoi striga ingrozit: „ Ai sa ma omori”, ceea ce ea si face. El se intoarce ca sa fuga, dar lovitura se abate asupra lui si-i zdrobeste teasta. Apropo, corpul a fost examinat de vreun medic?
— Da si nu. Robotii au chemat un doctor ca s-o ingrijeasca pe doamna Delmarre si, fireste, acesta s-a uitat si la cadavru.
— Raportul nu mentioneaza asa ceva.
— Nici nu prea avea rost. Omul era mort. De fapt in momentul cand doctorul a vizionat corpul, acesta fusese deja dezbracat, spalat si pregatit pentru incinerare, in modul obisnuit.
— Cu alte cuvinte, robotii distrusesera probele materiale, spuse Baley, iritai. Apoi: Ati spus : „a vizionat corpul?” Nu l-a
— Pe tot spatiul ! exclama Gruer, ce idee traznita! L-a vizionat, fireste, din toate unghiurile necesare si cu mare atentie, sunt sigur. Sunt cazuri cand un medic nu poate evita sa-si vada pacientii, dar nu pot concepe sub nici un motiv pentru ce ar trebui sa vada cadavre. Medicina este o meserie ingrata, dar exista si aici limite.
— Ma rog, chestiunea se pune astfel: a comunicat doctorul ceva despre natura ranii care a provocat moartea lui Delmarre?
— Stiu la ce te gandesti. Crezi, probabil, ca rana era prea grava pentru a fi fost facuta de o femeie.
— O femeie este mai slaba decat un barbat, domnule Gruer. Iar Gladia Delmarre este o femeie mica.
— Dar foarte robusta, detectiv Baley. Si daca arma e bine aleasa, greutatea ei si modul de manuire rezolva aproape totul. Dar chiar si fara asta, o femeie dezlantuita poate face lucruri surprinzatoare.
Baley dadu din umeri:
— Ati pomenit de o arma. Unde e?
Gruer se misca pe scaun. Intinse mana spre un pahar gol, si un robot aparu in campul de vizionare si i-l umplu cu un lichid incolor ce parea a fi apa.
Gruer tinu o clipa in mana paharul plin, apoi il puse din nou pe masa, de parca ar fi renuntat sa mai bea, si raspunse:
— Asa cum se spune si in raport, n-am reusit s-o gasim.
— Stiu ca in raport se spune asa ceva. Vreau insa sa ma asigur de cateva lucruri. A fost caulata aceasta arma?
— Minutios.
— De catre dumneavoastra?
— De catre roboti, dar eu i-am vizionat tot timpul. N-am putut gasi nici un obiect care sa fi servit drept arma.
— Acest fapt o face mai putin suspecta pe doamna Delmarre, nu-i asa?
— Asa e, conveni Gruer calm. Este unul din cele cateva aspecte ale cazului pe care nu le intelegem. Si de asemenea este unul din motivele pentru care n-am actionat impotriva doamnei Delmarre. Unul din motivele pentru care ti-am spus ca nici vinovatul nu putea sa fi comis crima. Poate ar trebui sa spun ca, aparent, ea n-a putut savarsi aceasta crima.
— Aparent?
— Trebuie sa fi scapat de arma in vreun fel. Deocamdata, insa, ne-a lipsii perspicacitatea de a o gasi.
— Ati analizat toate posibilitatile? intreba Baley pe un ton insistent.
— Cred ca da.
— Oare? Sa vedem. S-a folosit o arma pentru a zdrobi teasta unui om, si aceasta arma nu se gaseste la
