— Pe altcineva? intreba Baley cu vioiciune. Pe cine?
— Acest lucru, colege Elijah, nu pot sa-l stiu.
— Dar daca cineva ar fi actionat in numele ei, acel cineva ar fi trebuii sa se afle la locul faptei.
— Da, admise Daneel, cineva trebuia sa fie acolo pentru a pune otrava in bautura.
— Si nu se poate ca bautura otravita sa fi fost preparata mai dinainte? Poale chiar cu mult inainte?
— M-am gandit si la acest lucru, colege Elijah, raspunse Daneel calm. lata de ce am folosit expresia „pe cat se pare”, atunci cand am afirmat ca doamna Delmarre nu are nici o legatura directa cu crima. Exisla insa posibilitatea ca ea sa se fi aliat acolo mai devreme in cursul zilei. Ar fi bine sa-i verificam deplasarile.
— O sa facem asta. O sa verificam daca fizic a fost tot timpul acasa.
Baley isi stranse buzele. Banuise ca in anumite privinte logica robotica da gres. iar acum se convinsese. Exact cum spunea acel expert: logic, dar nu rational.
— Sa ne intoarcem in sala de vizionare, spuse el, si sa reluam contactul cu domeniul Gruer.
Acum camera stralucea de ordine si curatenie. Nimic nu trada ca acolo, cu nici macar o ora inainte un om se prabusise in chinuri.
Trei roboti stateau cu spatele la perele, in obisnuita lor atitudine de supunere respectuoasa.
— Aveti vreo stire despre stapanul vostru? intreba Baley.
— E sub ingrijirea medicului, stapane, raspunse robotul din mijloc.
— Il vizioneaza sau il vede?
— Il vizioneaza.
— Si ce spune medicul? Va scapa cu viata?
— Nu este inca sigur, stapane.
— Ati cercetat casa?
— Peste tot, stapane.
— Ati gasit vreo urma a unui alt stapan decat al vostru?
— Nu, stapane.
— Dar in ultima vreme ati gasit urme ale unei asemenea prezente?
— Nici una, slapane.
— Dar domeniul este cercetat?
— Da, stapane.
— Cu ce rezultate?
— Nici unul pana acum, stapane.
Baley dadu din cap si spuse:
— Vreau sa vorbesc cu robotul care a servit la masa asta seara.
— Este la verificat, stapane. Are reactii anormale.
— Poate vorbi?
— Da, stapane.
— Atunci adu-l aici fara intarziere.
Urma,
— Am spus sa-t…
Daneel interveni suav:
— Acesti roboti comunica intre ei prin radio. Cel pe care vrei sa-l vezi a fost chemat, dar intarzie tocmai din cauza defectului produs in urma celor intamplate.
Baley dadu din cap in semn ca a inteles. Putea banui existenta legaturii radio. Intr-o asemenea lume masiv robotizata trebuia sa existe un sistem de comunicatii intre roboti, care sa permita mentinerea legaturii intre ei. Iata deci cum se face ca puteau aparea zece roboti, desi numai unul fusese chemat, dar numai atunci cand era cazul si nu altfel.
In camera intra un robot. Schiopata, tragand un picior. Baley se intreba dece, dar dadu din umeri. Chiar si in cazul robotilor primitivi de pe Pamant profanii nu puleau intelege reactiile produse prin defectarea circuitelor pozilronice. Un circuit intrerupt putea afecta functionarea unui picior, ca aici, faptul fiind foarte semnificativ pentru un robotician, dar cu totul lipsit de sens pentru altcineva.
Baley il intreba precaut:
— Iti amintesti lichidul incolor de pe masa stapanului tau, din care i-ai turnat un pahar?
— Da, stapane, raspunse robotul.
Avea deci si dificultati in vorbire!
— Ce lichid era?
— Era apa, stapane.
— Apa curata? Nimic altceva?
— Apa curata, stapane.
— De unde ai luat-o?
— De la robinetul rejervorului, stapane.
— Ai lasat-o la bucatarie inainte de a o aduce?
— Stapanul prefera sa nu fie prea rece, stapane. Ordonase sa se scoata apa cu o ora inainte de mese.
Ce imprejurare favorabila, se gandi Baley, pentru cineva informat.
— Imediat ce va fi posibil, unul dintre roboti sa ma puna in legatura cu doctorul carc-l examineaza pe stapanul vostru. Intre timp, vreau ca altul sa-mi explice cum functioneaza rezervorul de apa. Vreau sa aflu cum se obtine apa aici.
Doctorul fu curand disponibil. Era cel mai batran spatian pe care il vazuse vreodata Baley, avand, dupa parerea detectivului, peste trei sute de ani. I se umflasera venele de pe maini, iar parul, taiat scurt, era alb de tot.
Avea obiceiul sa se bata cu unghia peste dintii neregulati din fata, facand un zgomot usor, care il sacaia pe detectiv. Se numea Altim Thool.
— Din fericire a vomitat o mare parte din doza, explica doctorul. Si totusi, s-ar putea sa nu scape cu viata. E o intamplare tragica. (Si suspina profund.)
— Ce otrava era, domnule doctor? intreba Baley.
— Regret, dar nu stiu. (Tac-tac-tac.)
— Cum? Dar atunci cum il puteti trata?
— Prin stimulare directa a sistemului neuromuscular, pentru a impiedica paralizia. In rest, las natura sa-si urmeze cursul. (Fata doctorului, usor galbuie, ca o piele de calitate superioara uzata, purta o expresie rugatoare). Avem prea putina experienta in acest domeniu. Nu-mi amintesc de alt caz in peste doua secole de practica.
Baley il privi cu dispret.
— Stiti ca exista otravuri, nu-i asa?
— A, desigur. (Tac-tac.) Toata lumea stie.
— Dar n-aveti microfilme documentare de unde sa va informati mai precis?
— Ar dura zile intregi. Sunt numeroase substante toxice minerale. Noi folosim insecticide si n-ar fi imposibil ca cineva sa obtina toxine bacteriene. Chiar daca am gasi datele respective in microfilmele documentare, ne-ar trebui mult timp pentru a procura aparatura si a elabora tehnicile de testare.
— Daca nu se pricepe nimeni pe Solaria, spuse Baley cu asprime, iti sugerez sa apelezi la celelalte lumi si sa afli ce este. Intre timp ar fi cazul sa verifici daca nu exista otrava in rezervorul de apa al lui Gruer. Du-te acolo personal, daca e nevoie, si vezi cum stau lucrurile.
Detectivul vorbea dur cu acest venerabil spatian, adresandu-i-se ca unui robot, fara ca macar sa-si dea seama de asta. Si nici spatianul nu vadea vreun semn de protest.
— Dar cum ar putea fi otravita din rezervor? intreba sovaitor doctorul Thool. Sunt sigur ca nu se poate.
— Probabil ca nu e, dar verifica oricum, ca sa fim siguri.
Intr-adevar, posibilitatea era foarte mica. Din explicatiile robotului rezulta ca rezervorul era un exemplu tipic de autoconservare solariana. Apa putea patrunde in el din orice sursa, fiind apoi tratala corespunzator. Microorganismele si materia organica moarta erau eliminate, dupa care se introducea volumul necesar de aer, ca si diferiti ioni in cantitatile infime cerute de corpul omenesc. Era deci foarte improbabil ca vreo otrava sa poata
