locul crimei. Singura alternativa este ca arma a fost indepartata de acolo. Rikaine Delmarre n-o putea indeparta, caci era mort. Sa fi fost indepartata de Gladia Delmarre?
— Trebuie sa fi fost, observa Gruer.
— Dar cum? La sosirea robotilor ea zacea lesinata pe dusumea, sau poate ca doar se prefacea ca a lesinai, dar, oricum, se gasea acolo. Cat timp a trecut intre comiterea crimei si sosirea primului robot?
— Asta depinde de momentul exact al crimei, pe care nu-l cunoastem, raspunse Gruer. Unul din roboti a anuntat ca auzise un zgomot si un strigat pe care l-a atribuit doctorului Delmarre. Acest robot era, se pare, cel mai apropiat de locul crimei. Apelul doamnei Delmarre s-a produs cinci minute mai tarziu. Iar robotului i-a trebuit mai putin de un minut ca sa ajunga acolo. (Baley isi amintea rapiditatea cu care veneau robotii cand erau chemati). In cinci sau in zece minute, cat de departe ar fi putut doamna Delmarre sa duca arma si apoi sa revina pentru a se preface lesinata?
— Ar fi putut-o distruge intr-un incinerator.
— Incineratorul a fost cercetat, dupa cum reiese din raport, si razele gamma reziduale aveau un nivel scazut, ceea ce inseamna ca nu fusese folosit in ultimele douazeci si patru de ore.
— Stiu, spuse Gruer. Am mentionat asta doar ca o ipoteza.
— Desigur, dar s-ar putea sa existe o explicatie foarte simpla. Presupun ca toti robotii din vila sotilor Delmarre au fost verificati.
— Bineinteles.
— Si ca toti functionau satisfacator.
— Da.
— Ar fi putut vreunul din ei sa inlature arma fara sa-si dea seama ce este?
— Nici unul n-a luat nimic de la locul crimei. Ba mai mult, nici unul nu s-a atins de nimic.
— Nu e chiar asa. Au luat de acolo corpul si l-au pregatit pentru incinerare.
— Ei da, fireste, dar asta nu conteaza. Era doar sarcina lor.
Dumnezeule! exclama Baley in gand. Trebuia sa faca eforturi ca sa-si mentina calmul. Apoi, cu voce tare:
— Sa presupunem acum ca acolo a mai fost si altcineva.
— Imposibil, raspunse Gruer. Cum ar fi putut cineva sa patrunda nepoftit in prezenta doctorului Delmarre?
— Sa presupunem! izbucni Baley. Desigur, nici unul dintre roboti nu s-a gandit ca acolo s-ar fi putut gasi un intrus. Si cred ca nici n-au cercetat terenul din jurul casei. In raport nu se spune nimic.
— Nu s-au facut asemenea cercetari decat atunci cand am inceput sa cautam arma, dar asta a fost dupa catva timp.
— S-au cautat cumva urme ale unui vehicul de suprafata sau aerian?
— Nu.
— Atunci, daca cineva si-ar fi luat inima in dinti si ar fi patruns nepoftit in prezenta doctorului Delmarre, asa cum v-ati exprimat dumneavoastra, ar fi putut sa-l ucida si apoi sa plece linistit. Nimeni nu l-ar fi oprit, ba nici macar nu l-ar fi vazut. Dupa care putea conta pe faptul ca toti sunt incredintati ca nimeni n-a fost acolo.
— Si nici n-ar fi putut fi, observa Gruer cu convingere.
— Si mai e ceva. La mijloc a fost si un robot. Un robot se afla la locul crimei.
Daneel interveni pentru prima oara in discutie:
— Robotul nu se afla la locul crimei. Daca s-ar fi aflat, crima n-ar mai fi fost comisa.
Baley isi intoarse brusc capul catre el. Iar Gruer, care ridicase din nou paharul pentru a bea, il aseza pe masa, privindu-l fix pe Daneel.
— Nu este asa? intreba Daneel.
— Ba da, confirma Gruer. Un robot ar fi impiedicat o persoana sa faca rau alteia. Prima lege.
— Perfect, spuse Baley. Dar trebuie sa fi fost destul de aproape. Se afla acolo cand au sosit ceilalti roboti. Sa spunem ca era in camera alaturata. Ucigasul se apropie de Delmarre, iar acesta exclama: „Ai sa ma omori!” Robotii din casa n-au auzit aceste cuvinte; cel mult au putut auzi un strigat astfel ca, nechemati, n-au venit acolo. Dar robotul in cauza a auzit cuvintele si Prima lege l-a facut sa vina nechemat. Insa prea tarziu. Probabil ca a vazut chiar savarsirea crimei.
— Trebuie sa fi fost ultimele clipe ale crimei, conveni Gruer. De aceea s-a si defectat. Faptul ca a asistat la vatamarea unui om fara a o fi impiedicat este o incalcare a Primei legi si, in functie de imprejurari, poate duce la defectarea, intr-o masura mai mare sau mai mica, a creierului pozitronic. In cazul de fata, defectul a fost considerabil.
In acest timp Gruer misca paharul de colo-colo, privindu-si varfurile degetelor.
— Acest robot a fost deci martor, continua Baley. L-ati interogat?
— Ce rost avea? Doar era defect. Nu putea spune decat „Ai sa ma omori.” Pana aici sunt de acord cu reconstituirea dumitale. Acestea au fost probabil ultimele cuvinte ale lui Delmarre, imprimate in memoria robotului chiar in clipele cand restul creierului pozitronic se defecta.
— Dar mi s-a spus ca Solaria s-a specializat in productia de roboti. Oare acest robot nu putea fi reparat? Nu i se puteau restabili cumva circuitele?
— Nu, raspunse Gruer taios.
— Si unde este robotul acum?
— La fier vechi.
Baley ridica din sprancene.
— Iata un caz destul de ciudat. Nu exista nici mobil, nici mijloc, nici martori, nici probe. Iar daca au existat unele probe, au fost distruse. Aveti o singura persoana suspecta si toata lumea pare convinsa de vinovatia ei. Sau, cel putin, toata lumea e sigura ca nu poate exista alt vinovat. Aceasta este, evident, si parerea dumneavoastra. Se pune atunci intrebarea: de ce am mai fost chemat eu?
Gruer se incrunta:
— Pari tulburat, domnule Baley.
Apoi se intoarse brusc: spre Daneel:
— Domnule Olivaw!
— Poftim, domnule Gruer.
— N-ai vrea sa treci prin toate incaperile si sa verifici daca toate ferestrele sunt incinsesi acoperite? Detectivul Baley pare sa resimta efectele spatiului liber.
Cuvintele acestea il uluira pe Baley. Dadu sa dezminta spusele lui Gruer si sa-i ordone lui Daneel sa ramana pe loc, dar in ultima clipa prinse o nota de panica in glasul lui Gruer si un fel de apel discret in privirea lui.
Renunta deci si il lasa pe Daneel sa iasa din camera.
De pe fata lui Gruer cazuse parca o masca, lasand-o deschisa si tematoare.
— A fost mai simplu decat mi-am inchipuit, spuse Gruer. Imi facusem o multime de planuri ca sa pot discuta cu dumneata singur. Nici nu banuiam ca auroranul va accepta asa de usor sa plece, si totusi n-aveam la indemana alta solutie.
— Ei bine, acum sunt eu singur, spuse Baley.
— Nu puteam vorbi deschis in prezenta lui, continua Gruer. Este auroran si se afla aici deoarece ne-a fost impus ca pret al chemarii dumitale. (Solarianul se apleca inainte). In spatele acestei crime se ascunde ceva. Nu ma intereseaza numai cine a savarsit-o. Pe Solaria exista factiuni, organizatii secrete.
Baley facu ochii mari.
— Dar nu vad cum v-as putea ajuta eu…
— Ba da, poti. Trebuie sa intelegi un lucru: doctorul Delmarre era traditionalist. Tinea la vechile obiceiuri, la bunele noastre obiceiuri. Dar acum se afla printre noi forte noi, care cer schimbari, si Delmarre a fost redus la tacere.
— De doamna Delmarre?
— Prin intermediul ei. Dar nu asta conteaza. In spatele ei se afla o organizatie, acesta e lucrul important.
— Sunteti sigur? Aveti dovezi?
— Numai unele vagi. N-am ce-i face. Rikaine Delmarre descoperise ceva. M-a asigurat ca are dovezi convingatoare si l-am crezut. Il cunosteam destul de bine: nu era nici natarau, nici copil. Din pacate n-a apucat
