ametita cand mi-am venit in fire incat credeam ca il vizionez, stii, si doar cand m-a atins mi-am dat seama ca ne vedeam si am tipat. Bietul doctor Thool! Era foarte stanjenit, dar stiu ca venise cu cele mai bune intentii.
Baley dadu din cap.
— Cred ca nu prea aveti nevoie de doctori pe Solaria.
—
— Stiu ca nu suferiti de boli infectioase. Aveti tulburari metabolice? Aterioscleroza? Diabet? Altceva de genul asta?
— Se intampla uneori, dar e foarte neplacut. Medicii pot ameliora, din punct de vedere fizic, viata unor asemenea bolnavi, dar asta e un aspect minor.
— Adica?
— Asta inseamna ca analiza genica n-a fost buna. Doar nu-ti inchipui ca lasam intentionat sa apara defecte ca diabetul. Toti cei care se imbolnavesc de asa ceva trebuie sa fie reanalizati foarte amanuntit. Li se retrage repartitia unui sot, sau a unei sotii, ceea ce c un lucru foarte penibil pentru persoanele in cauza. Si n-au voie, n-au voie… — vocea Gladiei se redusese la soapte — sa aiba copii.
— N-au voie sa aiba copii? intreba Baley cu glas normal.
Gladia se imbujora:
— E un cuvant ingrozitor de pronuntat! Co… copii!
— Te obisnuiesti dupa un timp, spuse Baley sec.
— Da, dar daca ma obisnuiesc s-ar putea sa-l pronunt si in fata vreunui solarian si as intra in pamant de rusine… Oricum, daca perechea are deja copii (vezi, l-am pronuntat iarasi), acestia trebuie gasiti si examinati — asta era una din atributiile lui Rikaine, de fapt — si, ce mai, e bucluc mare.
Deci asa stau lucrurile cu Thool, se gandi Baley. Incompetenta doctorului era un rezultat firesc al organizarii sociale si nu continea nimic sinistru. Nimic
O privi apoi pe Gladia mancand. Era gratioasa, precisa si delicata in miscari, si parea sa aiba un apetit normal. (Dar si pasarea din fata lui era delicioasa. Intr-o privinta cel putin, a hranei, puteai usor deveni mofturos in aceste Lumi exterioare).
— Ce crezi despre otravire, Gladia? intreba el.
Gladia isi ridica privirile.
— Incerc sa nu ma gandesc la ea. S-au petrecut atatea grozavii in ultima vreme. Poate nici n-a fost otravire.
— A fost.
— Dar nu era nimeni prin preajma.
— De unde stii?
— Nu putea fi. Gruer nu mai avea sotie, de cand si-a eompletat cota de co… stii ce vreau sa spun. Si cum n-avea cine sa-i puna otrava, cum putea fi otravii?
— Dar a fost otravit. E un fapt si trebuie sa-l acceptam.
Ochii Gladiei se umbrira.
— Banuiesli c-a facut-o singur?
— Ma indoiesc. De ce ar fi facut-o? Si de ce in public?
— Atunci n-a facut-o nimeni, Elijah. N-o putea face nimeni.
— Dimpotriva, Gladia. Era foarte usor de facui. Si sunt sigur ca stiu exact cum.
8. SE DESFIDE UN SPATIAN
Gladia paru sa-si tina o clipa rasuflarea, dandu-i apoi drumul cu un fel de suierat printre buzele stranse. Apoi spuse:
—
Baley confirma dand din cap.
— Cel care l-a omorat si pe sotul tau.
— Esti sigur?
— Tu nu? Uciderea lui Rikaine a fost prima din istoria Solarici. Dupa o luna se comite alta crima. Poale fi asta o coincidenta? Doi ucigasi diferiti care asasineaza independent, la interval de o luna, pe o planeta unde crima nu se cunoaste? De asemenea nu uita ca a doua victima tocmai cerceta primul asasinat si ca atare constituia un mare pericol pentru asasin.
— Ei da! spuse Gladia, trecand la desert si continuand printre imbucaturi: Daca asa vezi tu lucrurile, eu sunt nevinovata.
— Cum asta?
— Pai, Elijah, cu n-am fost in viata mea pe domeniul Gruer. Asa ca nu l-as fi putut otravi pe agent. Si daca n-am facut-o, atunci nu l-am ucis nici pe sotul meu.
Dar cum Baley pastra o tacere severa, Gladiei ii scazu curajul si colturile gurii i se lasara in jos.
— Nu gandesti si tu la fel, Elijah?
— Nu pot fi sigur. Ti-am spus ca stiu ce metoda s-a folosit pentru otravirea lui Gruer. Este foarte ingenioasa si oricine de pe Solaria o putea intrebuinta fara sa fi fost vreodata pe domeniul agentului.
Gladia isi inclesta pumnii.
— Deci afirmi ca am facut-o eu?
— Nu afirm asta.
— Dar lasi sa se inteleaga. (Buzele i se stransesera de furie, iar pometii i se inrosisera.) De asta ai vrut sa ma vizionezi? Ca sa-mi pui intrebari viclene? Sa ma prinzi in cursa?
— Stai putin…
— Pareai atat de intelegator. Esti un… un… pamantean!
La acest cuvant contraalto-ul vocii ei se transformase intr-un suierat furios.
Daneel se inclina spre Gladia cu fata lui impasibila si spuse:
— Ma iertati, doamna Delmarre, dar tineti cutitul cam strans si v-ati putea rani. Aveti grija, va rog.
Gladia se uita furioasa la cutitul scurt, bont si, fara indoiala, absolut inofensiv pe care il tinea in mana. Apoi, cu o miscare dezordonata, il ridica in sus.
— Nu m-ai inteles, Gladia, spuse Baley.
— Cine naiba sa te-nteleaga? Uf! Apoi se scutura cu un dezgust exagerat si striga: intrerupe contactul!
Aceste din urma cuvinte erau adresate, desigur, unui robot, care nu aparea in imagine. Dupa care Gladia si cadrul respectiv disparura, fiind inlocuite de perele, ca la inceput.
— Am dreptate sa cred ca acum o consideri vinovata pe aceasta femeie? intreba Daneel.
— Nu, raspunse Baley categoric. Celui care a infaptuit crima ii trebuiau anumite caracteristici intr-o doza mult mai mare decat la aceasta biata femeie.
— Se infurie usor.
— Si ce-i cu asta? Multi se infurie usor. Tine minte, in plus, ca de catva timp traieste in tensiune. Daca eu m-as fi aflat sub asemenea tensiune si cineva m-ar fi tratat asa cum isi inchipuie ca ca am tratat-o, probabil ca as fi reactionat mult mai violent decat sa flutur prosteste un cutit bont.
— N-am putut deduce tehnica otravirii la distanta, asa cum zici ca ai reusit tu, spuse Daneel.
Baley simti o anumita satisfactie raspunzandu-i:
— Stiu ca n-ai putut. Iti lipseste capacitatea de a descifra aceasta enigma.
Vorbise pe un ton categoric, iar Daneel accepta afirmatia detectivului cu calmul si gravitatea sa de totdeauna.
Baley continua:
— Am doua sarcini pentru tine, Daneel.
— Care anume, colege Elijah?
— Mai intai ia legatura cu doctorul Thool si afla in ce stare era doamna Delmarre la moartea sotului ei. Cat
