Soarele gol

— Ce cerceta? intreba Atllcbish impasibil.

Baley isi amintise cu neplacere de prezenta lui Daneel, care, in pozitia lui obisnuita, statea la vreo trei metri distanta. Gruer nu voia ca Daneel, un auroran, sa afle despre aceste cercetari. Asa ca detectivul continua, fara entuziasm: Sunt si unele implicatii politice.

Altlebish isi incrucisa bratele pe piepl, cu un aer distant, plictisit si usor ostil.

— Pe Solaria n-avem o viata politica in sensul in care am auzit ca ar fi in alte lumi. Hannis Gruer e un bun cetatean, dar are prea multa imaginatie. El este cel care, auzind despre dumneata, a cerut sa te importam aici. Ba chiar a acceptat sa fii insotit de un auroran. Eu n-am crezut necesar acest lucru. Nu e nici un mister la mijloc. Rikaine Delmarre a fost ucis de sotia lui si vom afla noi cum si de ce. Si daca nu reusim, o vom analiza genetic si vom lua masurile cuvenite. Cat despre Gruer, otravirea nascocita de dumneata n-are nici o insemnatate.

— Vreti sa spuneti ca n-am ce cauta aici? intreba Baley, necrezandu-si urechilor.

— Cam asa ceva. Daca vrei, te poti inapoia pe Pamant. As spune chiar ca te indemnam s-o faci.

Baley ramase surprins de propria sa reactie.

— Nu, domnule, exclama el, nu ma misc de-aici!

— Noi te-am angajat, detectiv Baley, si tot noi putem renunta la serviciile dumitale. Te vei inapoia pe planeta de bastina.

— Ba nu ! Ascultati-ma! Va sfatuiesc s-o faceti! Sunteti spatian, iar eu doar un pamantean dar, cu tot respectul cuvenit si cu cele mai profunde scuze, va spun ca sunteti speriat.

— Retrage-ti afirmatia! exclama Atllebish, ridicandu-se in picioare si privindu-l arogant pe pamantean de la inaltimea celor aproape doi metri ai sai.

— Sunteti speriat la culme. Credeti ca veti fi urmatorul daca nu abandonati acest caz. Cedati ca sa fiti lasat in pace, ca sa va fie crutata aceasta amarata de viata.

Baley nu stia cine puteau fi cei care aveau sa-i crute viata lui Attlebish si nici macar daca existau asemenea persoane. Voia, pur si simplu, sa-l umileasca pe acest spatian arogant si gusta efectul pe care vorbele lui il aveau asupra autocontrolului celuilalt.

— Vei pleca pana intr-o ora, spuse Attlebish, indreptand degetul spre el cu o furie retinuta. Nu vom tine seama de nici un considerent diplomatic, te asigur.

— Economiseste-ti amenintarile, spatiene. Pamantul e un nimic pentru dumneata, recunosc, dar nu sunt singur aici. Da-mi voie sa ti-l prezint pe colegul meu, Daneel Olivaw. E de pe Aurora. Nu vorbeste prea mult. N-a venit aici ca sa vorbeasca. De asta ma ocup eu. Dar aude perfect si nu-i scapa nici un cuvant. Asa ca uite ce e, Attlebish (Baley ii spuse pe nume cu multa satisfactie), orice treburi necurate s-ar petrece aici, pe Solaria, se intereseaza de ele si Aurora si inca vreo patruzeci de Lumi exterioare. Daca ne dati afara, veti primi vizita unor astronave de razboi. Sunt de pe Pamant si stiu cum se fac lucrurile astea. Ofense de acest fel atrag dupa ele vizita urgenta a navelor de razboi.

Attlebish se uita la Daneel si paru sa stea pe ganduri. Vocea i se mai inmuie.

— Nu se intampla nimic aici care sa priveasca pe cineva din afara.

— Gruer era de alta parere si colegul meu l-a auzit. (Nu era momentul sa sovaie in fata unei minciuni).

La aceste cuvinte Daneel se intoarse spre Baley. dar detectivul nu-i dadu nici o atentie, ci continua:

— Am de gand sa duc mai departe aceasta ancheta. De fapt as accepta cu mare placere sa ma intorc acasa. Chiar si numai visele despre Pamant au ajuns sa ma tulbure. Daca as fi proprietarul acestui palat infestat de roboti, as renunta la el imediat, cu toti robotii si cu dumneata si lumea asta ingrozitoare, in schimbul unui bilet pentru acasa. Dar n-am sa ma las expediat de dumneata. In nici un caz atat timp cat chestiunea pentru care am fost detasat aici ramane deschisa. Incearca numai sa scapi de mine contrar vointei mele si veti avea de-a face cu artileria spatiana.

Mai mult inca, de-acum incolo aceasta ancheta va fi condusa asa cum doresc eu. Eu raspund de ea. Am sa vad persoanele pe care vreau sa le vad. Am sa le vad, nu am sa le vizionez. Sunt obisnuit sa vad si asa am de gand sa procedez. Pentru toate astea cer aprobarea oficiala a serviciului dumneavoastra.

— E ceva imposibil, intolerabil…

— Daneel, spune-i tu cum stau lucrurile.

Umanoidul incepu sa vorbeasca cu detasare:

— Asa cum v-a informat colegul meu, domnule agent Atllebish, am fost trimisi pentru a anchela o crima. Este indispensabil sa facem aceasta. Fireste, nu dorim sa va incalcam obiceiurile, si se poate sa nu fie nevoie sa vedem unele persoane, desi ar fi util sa dati aprobarea pentru cazurile necesare, asa cum a cerut detectivul Baley. Cat despre expedierea noastra de pe planeta, cred ca ar fi nerecomandabila, cu tot regretul ce-l incercam gandindu-ne ca prezenta noastra aici v-ar putea fi dezagreabila dumneavoastra sau oricarui alt solarian.

Baley asculta aceste fraze pompoase cu buzele stranse sever in ceea ce nu arata nici pe departe a zambet. Ca unul care stia ca Daneel este robot, isi dadea seama ca acesta proceda astfel incat sa nu jigneasca pe nici unul din cei doi oameni. Dar pentru cineva carc-l credea pe Daneel auroran, venit de pocea mai veche si mai puternica Lume exterioara, ele pareau o serie de amenintari subtil politicoase.

— Am sa ma gandesc, spuse Attlebish, punandu-si varfurile degetelor pe frunte.

— Nu prea mult, conchise Baley, caci am de facut niste vizite pana intr-o ora, si nu e vorba de vizionare. Incheiat vizionarea!

Facu semn robotului sa intrerupa contactul, dupa care privi cu surprindere si placere spre locul unde-l vazuse pe Atllebish. Totul fusese pe negandite. Un impuls nascut din visul sau si din aroganta inutila a spatianului. Dar acum, ca tot se intamplase, ii parea bine. Tocmai asia voia de fapt — sa preia conducerea anchetei. Si apoi, se gandi Baley, i-am spus cateva acestui tip scarbos! Ar fi vrut ca toata populatia Pamantului sa fi urmarit scena. Cu atat mai mult cu cat Attlebish arata intr-adevar ca un spatian.

Si totusi, de ce fusese atat de vehement in problema vazutului? Nu prea intelegea nici el de ce. Avea, desigur, anumite planuri, care implicau si vederea (nu vizionarea) unor solarieni. Perfect. Vorbise insa cu atata emfaza despre chestiunea vazutului de parca ar fi fost gala sa darame peretii casei, chiar daca asta nu slujea la nimic.

De ce?

Il mai imboldise ceva, pe langa cazul in sine, ceva care n-avea nici o legatura cu securitatea Pamantului. Dar ce anume?

Deodata isi aminti din nou visul: Soarele stralucind prin toate straturile opace ale giganticelor Orase ingropate de pe Pamant.

— Ma intreb, colege Elijah, daca treaba aceasta nu este cumva riscanta, spuse Daneel cu prudenta (atat cat putea vocea Iui sa redea o atitudine omeneasca).

— Ca l-am luat Ia sigur pe tipul asta? A mers. Si, de fapt, nu erau doar niste amenintari desarte. Cred ca este intr-adevar important ca Aurora sa afle ce se petrece aici si ca Aurora isi da seama de asta. Apropo, iti multumesc ca nu m-ai dat de gol.

— A fost o decizie fireasca. Faptul ca te-am sustinut ii dauneaza, intr-un anumit mod subtil, agentului Attlebish. Dar sa te fi dat pe tine de gol insemna sa-ti fac un rau mai mare si mai direct.

— Deci s-au ciocnit doua potentiale si cel mai inalt a castigat, nu-i asa, DaneeI?

— Exact, colege Elijah. Imi dau seama ca procese similare se petrec, intr-un mod mai greu de definit, si in mintea omeneasca. Repet, totusi, ca aceasta noua propunere a ta comporta riscuri.

— Ce noua propunere?

— Nu sunt de acord cu intentia ta de a vedea oameni. Adica a-i vedea, in contrast cu a-i viziona.

— Inteleg si nici nu-ti cer acordul.

— Am insa instructiunile mele, colege Elijah. Nu stiu ce ti-a spus agentul Hannis Gruer in lipsa mea aseara. Ca ti-a spus ceva apare evident din schimbarea atitudinii tale fata de aceasta problema. Totusi, pe baza instructiunilor mele pot incerca sa ghicesc. Trebuie sa te fi prevenit despre posibilitatea unui pericol pentru alte planete ce s-ar naste din situatia de pe Solaria.

Cu miscari lente, Baley incepu sa-si caute pipa. Facea cand si cand acest lucru si incerca de fiecare data un sentiment de iritare negasind-o si amintindu-si ca nu putea fuma.

— Dar sunt numai douazeci de mii de solarieni. Ce pericol pot reprezenta ei?

— Stapanii mei de pe Aurora sunt, de catva timp, nelinistiti in legatura cu Solaria. Nu mi s-au comunicat