Soarele gol

toate informatiile disponibile…

— Iar putinul ce ti s-a comunicat ti s-a interzis sa mi-l spui si mie, nu-i asa? intreba Baley cu asprime.

— Mai raman multe de aflat pana sa putem discuta liber aceasta chestiune.

— Ei bine, ce fac solarienii? Arme noi? Subversiune platita? O campanie de asasinate individuale? Ce pot face douazeci de mii contra sutelor de milioane de spatieni?

Daneel nu raspunse.

— Am de gand sa aflu, stii asta, continua Baley.

— Dar nu in felul in care vrei s-o faci, colege Elijah. Am primit instructiuni foarte clare sa-ti asigur securitatea.

— De asta trebuie sa ai oricum grija. Prima lege!

— Mai mult decat atat chiar. Intr-un conflict care ar opune securitatea ta securitatii altuia trebuie sa o apar pe a ta.

— Fireste, inteleg asta. Daca mi se intampla ceva, nu poti sa mai ramai pe Solaria fara a produce complicatii pe care Aurora nu este inca pregatita sa le infrunte. Cat timp sunt in viata, ma aflu aici la solicitarea solarienilor, asa incat putem sa ne dam importanta, daca e nevoie, si sa-i facem sa ne tina in continuare. Daca mor insa, se schimba intreaga situatie. Deci ai primit ordin sa aperi viata lui Baley. Nu-i asa, Daneel?

— Nu-mi pot permite sa interpretez ratiunile ce au condus la acest ordin.

— E-n regula, nu-ti face griji pentru asta. N-o sa mor din cauza spatiului liber, daca voi gasi ca trebuie sa vad unele persoane. Am sa rezist. Ba chiar m-as putea obisnui.

— Nu este vorba numai de spatiul liber, colege Elijah. Este vorba de vederea unor solarieni. Eu nu pot accepta aceasta.

— Vrei sa spui ca n-o sa le placa spatienilor? Cu atat mai rau pentru ei. N-au decat sa-si puna manusi si filtre nazale. Sa dezinfecteze aerul. Iar daca vederea mea, in carne si oase, contravine moravurilor delicate dc- aici, n-au decat sa roseasca si sa inghita. Caci am de gand sa ii vad. Este un lucru necesar si il voi face.

— Dar nu-ti pot permite asa ceva, colege Elijah.

— Nu-mi poti permite ?

— Intelegi, desigur, motivul, colege Elijah.

— Nicidecum.

— Aminteste-ti ca agentul Gruer, principalul anchetat solarian al acestei crime, a fost otravit. Nu este clar ca, daca-ti permit sa-ti aplici planul de a-ti expune propria persoana, urmatoarea victima vei fi chiar tu? Cum ti-as putea deci permite sa renunti la siguranta pe care ti-o da aceasta vila?

— Dar cum ma vei opri s-o fac, Daneel?

— Cu forta, la nevoie, colege Elijah, raspunse Daneel calm. Chiar daca ar trebui sa-ti fac rau. Caci daca nu, vei muri cu siguranta.

9. SE CONTRACAREAZA UN ROBOT

— Asadar, potentialul superior castiga din nou, observa Baley. Mi-ai face rau ca sa-mi protejezi viata.

— Nu cred ca va fi necesar sa-ti fac vreun rau, colege Elijah. Stii doar ca te depasesc in putere si nu vei incerca o rezistenta inutila. Dar daca va fi necesar, voi fi obligat sa-ti fac rau.

— Te-as putea dezagrega pe loc, riposta detectivul. Chiar acum! Potentialele mele nu ma impiedica s-o lac.

— M-am gandit ca ai putea lua aceasta atitudine. Mai ales atunci cand, indreptandu-ne incoace, ai devenit la un moment dat violent in vehiculul ce ne transporta. Distrugerea mea este neinsemnata in comparatie cu propria ta siguranta, dar ea ti-ar produce pana la urma neplaceri si ar stanjeni planurile stapanilor mei. In consecinta, una din primele mele griji a fost, in cea dintai noapte pe care ai petrecut-o aici, sa-ti scot incarcatura din dezagregator.

Baley isi musca buzele. Il lasase deci cu arma descarcata! Duse numaidecat mana la tocul dezagregatorului, scoase arma afara si constata ca acul incarcaturii indica zero.

O clipa, cantari in mana bucata de metal inutil, tentat s-o arunce in capul lui Daneel. La ce bun, insa? Robotul s-ar fi ferit cu agilitate. Puse deci arma la loc, gandindu-se ca ar putea s-o reincarce la timpul potrivit. Apoi spuse, rar si meditativ:

— Nu ma poti pacali, Daneel.

— Cum adica, colege Elijah?

— Prea mult o faci pe seful. Mereu imi pui bete-n roate. Esti intr-adevar robot?

— Te-ai mai indoit o data, raspunse Daneel.

— Anul trecut, pe Pamant, m-am indoit ca R. Daneel Olivaw era intr-adevar robot. S-a dovedii ca era. Cred ca inca este. Intrebarea mea, insa, e aceasta: esti R. Daneel Olivaw?

— Sunt.

— Da? Daneel a fost facut sa semene foarte mult cu un spatian. De ce n-ar putea si un spatian fi facut sa semene cu Daneel?

— Pentru care motiv?

— Ca sa conduca ancheta de-aici cu mai multa initiativa si competenta decat ar dovedi un robot. Si totusi, jucand rolul lui Daneel ma poti tine sub control, dandu-mi un fals sentiment de autoritate. Caci, ia urma urmelor, lucrezi prin mine si trebuie sa ma poti influenta.

— Nu este asa, colege Elijah.

— Dovedeste-mi, spuse Baley, indreptandu-sc incet catre o masuta si punand mana pe ca. O poti face destul de usor, daca esti robot. Arata-mi metalul de sub piele!

— Dar te asigur…

— Arala-mi metalul! spuse Baley taios. E un ordin! Sau nu te mai simti obligat sa executi ordinele?

Daneel isi desfacu camasa. Peri blonzi rari ii acopereau pielea neteda si bronzata. Robotul apasa usor sub mamelonul stang. Pielea si carnea se desfacura de-a lungul pieptului, fara nici o picatura de sange, iar dedesubt aparu lucirea metalului.

In acest timp mana lui Baley, care se gasea pe masuta, se deplasa cativa centimetri spre dreapta si apasa un bulon de comanda. Aproape imediat in camera se ivi un robot.

— Nu misca, Daneel! striga detectivul. E un ordin! Ramai asa!

Daneel ramase teapan, de parca viata, sau mai bine zis imitatia robotica a vietii, l-ar fi parasit brusc. Baley striga catre robot:

— Poti sa mai aduci doi roboti aici fara sa pleci? Daca poti, fa-o imediat!

— Da, stapane, raspunse robotul,si alti doi roboti intrara, chemati prin radio. Cei trei se asezara in sir.

— Baieti, li se adresa detectivul, vedeti aceasta creatura pe care ati crezul-o stapan?

Sase ochi rosietici se intoarsera solemn spre Daneel:

— Il vedem, slapane, raspunsera in cor cei trei roboti.

— Vedeti ca acest asa-zis stapan este de fapt un robot ca si voi, caci e facut din metal. Numai aspectul il are de om.

— Da, stapane.

— Nu trebuie sa va supuneti nici unui ordin pe care vi-l da. Intelegeti?

— Da, stapine.

— Eu, pe de alta parte, sunt un om adevarat.

O clipa cei trei ezitara si Baley se intreba daca, aratandu-le ca un obiect poate parea om, fiind totusi robot, nu cumva se indoiau ca orice ar avea aspect omenesc poate fi cu adevarat om.

Dar imediat unul dintre roboti spuse:

— Sunteti om, stapane, si Baley rasufla usurat.

— Gata, Daneel, spuse el. Acum te poti misca.

Daneel lua o pozitie mai fireasca si spuse calm:

— Dupa cum vad, indoielile cu privire la identitatea mea n-au fost decat un truc menit sa ma faca sa-mi