Soarele gol

ceva despre Nexon?

— Din pacate, nu.

— Este foarte aproape de Solaria, numai la vreo doi parseci distanta. De fapt, Solaria si Nexon alcatuiesc cea mai apropiata pereche de Lumi locuite din toata Galaxia. Solaria, chiar si inainte de sosirea oamenilor, avea forme de viata si era perfect adecvata colonizarii umane. Ea reprezenta evident o atractie pentru bogatasii de pe Nexon, carora le venea greu sa-si mentina modul de trai in conditiile suprapopularii planetei lor.

— Suprapopulare? il intrerupse Baley. Credeam ca spatienii practica metoda controlului nasterilor.

— Pe Solaria da, dar in celelalte Lumi exterioare controlul nasterilor este in general ineficient. In epoca respectiva Nexon numara vreo doua milioane de locuitori. Aglomeratia era destul de mare incat sa faca necesara limitarea numarului de roboti ai unei familii. Astfel ca acei nexonieni care dispuneau de mijloace si-au construit case de vara pe Solaria — o planeta fertila, cu clima temperata si fara vietuitoare primejdioase.

Colonistii de pe Solaria puteau inca reveni pe Nexon fara prea mari complicatii, iar cat timp se aflau pe Solaria duceau un trai dupa plac. Puteau folosi cat de multi roboti le trebuiau si le permiteau mijloacele. Domeniile puteau fi oricat de mari, caci pe o planeta nelocuita spatiul nu constituia o problema, iar datorita numarului nelimitat de roboti, nici exploatarea lui nu era o problema.

Robotii au ajuns sa fie atat de multi incat au fost prevazuti cu dispozitive de contact prin radio; acesta a fost inceputul renumitei noastre industrii robotice. Am inceput sa elaboram noi tipuri, cu noi aparate si posibilitati tehnice. Cultura implica inventie. Iata un aforism care cred ca-mi apartine, adauga Quemot, chicotind.

Un robot, raspunzand unei chemari pe care Baley n-o sesizase, ii aduse lui Quemol o baulura similara celei pe care o bause detectivul mai inainte. Lui Baley nu i se servi nimic si se decise sa nici nu ceara.

Quemot continua:

— Avantajele vietii pe Solaria erau evidente pentru toti cei care aveau ochi de vazut. Solaria a devenit deci o planeta la moda. Au sosit apoi si alti nexonieni, transformand-o in ceea ce as numi o „planeta de vile”. Cat despre colonisti, tot mai multi dintre ei au inceput sa ramana aici intregul an, conducandu-si treburile de acasa prin mandatari. S-au construit aici fabrici producatoare de roboti, iar fermele si minele au inceput sa fie exploatate pentru export.

Pe scurt, domnule Baley, devenise clar ca intr-un secol sau chiar mai putin, Solaria va ajunge tot atat de aglomerata ca si Nexon. Parea un lucru ridicol si regretabil sa descoperi o asemenea lume noua si apoi s-o pierzi din lipsa de prevedere.

Pentru a nu va plictisi cu o multime de detalii politice, va voi spune doar ca Solaria a reusit sa-si dobandeasca independenta si sa si-o mentina fara razboi. Fireste, ne-a ajutat si faptul ca deveniseram utili celorlalte Lumi exterioare ca sursa de roboti specializati.

Ajunsi independenti, prima noastra grija a fost sa ne asiguram ca populatia nu va depasi anumite limite rezonabile. Am reglementat imigrarea si nasterile, si ne satisfacem nevoile prin marirea numarului de roboti si diversificarea lor.

— Dar de ce evita solarienii sa se vada? intreba Baley. Il sacaia modul in care Quemot incepuse sa-i dea explicatii sociologice.

Solarianul ii arunca o privire furisa de dupa speteaza scaunului si raspunse:

— Aceasta este o consecinta inevitabila. Avem domenii uriase. Un domeniu de zece mii de mile patrate nu e un lucru prea rar, desi cele mai mari cuprind multe suprafete neproductive. Al meu arc noua sute cincizeci de mile patrate, dar fiecare petecut este teren fertil.

In orice caz, marimea domeniului constituie factorul esential care determina pozitia cuiva in societate. Iar una din calitatile domeniilor mari este aceasta: poti sa-l cutreieri in lung si in lat cu foarte mici riscuri de a patrunde pe terenul unui vecin si, deci, de a-ti intalni vecinul. Intelegeti?

— Cred ca da, raspunse Baley ridicand din umeri.

— Pe scurt, solarianul se mandreste cu faptul ca nu-si intalneste vecinii. Totodata, domeniul ii este atat de bine exploatat de roboti si atat de autonom incat n-arc nici un motiv sa-si intalneasca vecinii. Dorinta de a evita asemenea intalniri a dus la perfectionarea instalatiilor de vizionare, iar pe masura ce acestea se perfectionau, era tot mai putin necesar sa-ti vezi vecinii. Un fel de relatie permanenta de la cauza la efect. Intelegeti?

— Iata ce e, domnule Quemot. Nu trebuie sa simplificati prea mult lucrurile pentru mine. Nu sunt sociolog, dar am capatat si cu unele notiuni la facultate. La o facultate pamanteana, desigur, adauga Baley cu o modestie sovaitoare, menita sa previna un comentariu similar, dar in termeni mai muscatori, din partea lui Quemot, dar ma pricep putin la matematici.

— Matematici? facu sociologul, pronuntand ultima silaba aproape ca un strigat.

— Ei, nu chiar cele necesare pentru robotica, pe care nu le cunosc, dar inteleg relatiile de ordin sociologic. De pilda, cunosc bine relatia Teramin.

— Ce relatie ati spus?

— Poate ca dumnavoastra o numiti altfel. Diferentiala dezavantajelor suferite cu avantajele acordate: d ori i indice j la puterea n…

— Ce tot vorbiti acolo?

Baley sesiza tonul taios si poruncitor, de adevarat spatian, si tacu, intimidat.

Desigur ca relatia dintre dezavantajele suferite si avantajele acordate facea parte din cunostintele elementare necesare pentru a trata populatia fara pericol de explozii sociale. O cabina separata pentru o persoana, la baia de cartier, acordata cuiva in mod justificat, va tine x persoane asteptand sa le vina randul la aceeasi favoare, valoarea lui x variind in functie de diferitele modificari cunoscute ale mediului si temperamentului uman, asa cum rezulta cantitativ din relatia Teramin.

Dar, evident, intr-o lume unde toate erau numai avantaje si nu se cunostea dezavantajul, relatia Teramin putea sa nu insemne nimic. Poate ca alesese un exemplu gresit.

Detectivul incerca din nou:

— Domnule doctor, este bine ca-mi dati informatii calitative despre evolutia acestei prejudecati impotriva vazutului, dar nu cred ca imi vor fi de ajutor in cercetarile mele. Vreau sa-i pot convinge pe oameni sa ma vada, asa cum faceti dumneavoastra acum.

— Domnule Baley, raspunse sociologul, nu putem trata emotiile umane ca pe niste reactii ale unui creier pozitronic.

— Dar nici nu spun asta. Robotica este o stiinta deductiva, iar sociologia este inductiva. Dar ambele pot recurge la matematici.

Urma o clipa de tacere, apoi Quemot spuse cu glas tremurator:

— Ati admis doar ca nu sunteti sociolog.

— Exact. Dar am fost informat ca dumneavoastra sunteti. Si inca cel mai bun de pe planeta.

— Sunt singurul. As putea spune chiar ca am inventat aproape aceasta stiinta.

— Al Baley sovai inainte de a-i pune intrebarea urmatoare. Ati vizionat ceva carti pe aceasta tema?

— Am rasfoit niste lucrari aurorane.

— Dar carti de pe Pamant?

— De pe Pamant? Quemot rase stingherit. Nu mi-a trecut prin cap sa citesc vreo lucrare stiintifica de pe Pamant. Nu va suparati ca spun asta.

— Nu ma supar, dar imi pare rau. Credeam ca am sa pot capata unele elemente care sa-mi permita sa stau de vorba fata in fata cu alti solarieni fara sa…

Quemot scoase un sunet straniu, strident si nedeslusit. Scaunul mare pe care sedea se deplasa inapoi, apoi se rasturna cu zgomot.

Baley reusi sa auda un „Scuzati-ma!” inabusit, dupa care il zari pe Quemot napustindu-se afara din camera cu pasi mari si greoi.

Detectivul se incrunta. Ce mai spusese de dala asta? La naiba! Ce gafa mai facuse?

Dadu sa se ridice si el, dar se opri vazand ca intra un robot.

— Stapane, spuse acesta, am fost trimis sa va anunt ca stapanul meu va va viziona imediat.

— Ma va viziona, baiete?

— Da, stapane. Intre timp, poate doriti sa gustati ceva. Si puse la indemana lui Baley o alta cupa cu licoare