roza, adaugand si o farfurioara cu prajituri calde si parfumate.
Baley se reinstala comod pe scaun, gusta prudent din bautura si puse cupa la loc. Prajiturile erau calde si tari la pipait, dar coaja se sfarama usor in gura si miezul se dovedea considerabil mai cald si mai moale. Nu putea identifica gustul, pe care il atribui vreunor mirodenii specifice de pe Solaria.
Isi aminti apoi de alimentatia de pe Pamant, restransa ca varietate si bazata pe cultura de drojdii, si se intreba daca n-ar avea cautare unele produse de drojdii care sa imite gustul produselor extrapamantene.
Isi intrerupse insa brusc sirul gandurilor cand il vazu pe Quemot aparand pe neasteptate in fata lui.
— Mii de scuze, domnule Baley. Credeam ca pot face fata unei prezente personale, dar m-am inselat. Ajunsesem la limita si expresia dumneavoastra, ca sa spun asa, m-a dat gata.
— Ce expresie, domnule Quemot?
— Ati spus ceva despre intentia de a sta de vorba fata-n… Clatina din cap, trecandu-si repede limba peste buze. As prefera sa n-o repet. Cred ca intelegeti ce vreau sa spun. Cuvintele dumneavoastra mi-au evocat pregnant o imagine in care noi doi ne inspiram reciproc rasuflarea. Solarianul se cutremura. Nu gasiti ca e respingator?
— Nu cred sa-mi fi inchipuit vreodata asa ceva.
— Pare un obicei foarte neigienic. Iar cand ati pronuntat acele cuvinte, mic mi-a trecut prin cap imaginea cu pricina si mi-am dat seama ca de fapt
— Dumnezeule! exclama Baley. Dar moleculele din toata atmosfera Solarici au trecut prin mii de plamani! Plamani de animale si branhii de pesti!
— Aveti dreptate, admise Quemot frecandu-si ganditor barbia, si tocmai de asta nici nu vreau sa ma gandesc la asa ceva. Oricum, situatia de adineauri, cand ne gaseam amandoi impreuna, inhaland si exhaland alaturi, devenise insuportabila. E formidabil ce usurat ma simt acum, vizionandu-va.
— Dar ne aflam in aceeasi casa, domnule Quemot.
— Tocmai de aceea e atat de formidabil acest sentiment de usurare. Ne aflam in aceeasi casa, si totusi folosirea sistemului de vizionare schimba totul. Cel putin acum stiu cum te simti vazand o persoana straina. Un lucru pe care n-am sa-l mai repet.
— Vorbiti de parca ati fi facut o experienta.
— Intr-un fel, raspunse spatianul, chiar asa a si fost. Iar rezultatele sunt interesante, chiar daca personal m-au deranjai. A fost un test bun si l-as putea inregistra.
— Ce sa inregistrati? intreba Baley, surprins.
— Propriile mele sentimente, riposta Quemot, aruncandu-i detectivului o privire la fel de surprinsa.
Baley ofta. Iar vorbeau limbi diferite. Mereu acelasi lucru.
— Am intrebat numai pentru ca presupuneam ca aveti anumite instrumente de masurat reactiile emotionale. Eventual, un electro-encefalograf. (Se uita in jur, cautand parca asa ceva.) Desi presupun ca aveti tipuri de buzunar care functioneaza fara legaturi directe. Pe Pamant n-avem asemenea tipuri.
— Sunt convins, raspunse solarianul cu asprime, ca pot evalua natura propriilor mele afecte fara a folosi vreun instrument. Erau, dealtfel, destul de pronuntate.
— Da, desigur, dar pentru o analiza cantitativa… incepu Baley.
— Nu stiu ce urmariti, riposta Quemot iritat. Si apoi eu incerc sa va spun altceva, lucruri pe care nu le-am vizionai in carti, propria mea teorie, de care sunt foarte mandru…
— Si la ce se refera aceasta teorie, domnule doctor?
— Pai, la modul in care cultura solariana se bazeaza pe o cultura din trecutul Pamantului.
Baley ofta din nou. Daca nu-l lasa pe sociolog sa-si expuna teoria, putea periclita sansele oricarei colaborari ulterioare. Asa ca intreba:
— Pe care anume?
— Pe cea a Spartei, raspunse Quemot, ridicandu-si capul astfel incat o clipa parul lui alb luci in lumina aproape ca un nimb. Nu ma-ndoiesc ca ati auzit de Sparta.
Baley se simti usurat. In tinerete studiase cu mult interes trecutul Pamantului (erau studii atragatoare pentru multi pamanteni: un Pamant dominant, deoarece era singura planeta populata, iar pamantenii erau stapani deoarece nu existau spatieni), dar acest trecut era amplu. Quemot se putea referi la vreo faza necunoscuta lui Baley, ceea ce ar fi dus la incurcaturi. Asadar, raspunse precaut:
— Da, am vizionat nisle filme pe aceasta tema.
— Bun, bun! Sparta, in culmea puterii ei, cuprindea un numar relativ mic de spartani, singurii cetateni cu drepturi depline, plus un numar ceva mai mare de locuitori de rang inferior, periecii, la care se adauga o mare masa de sclavi, ilotii. Acesti iloti se gaseau fata de spartani intr-un raport de douazeci la unu si erau oameni cu sentimente si slabiciuni omenesti.
Pentru a se asigura ca nici o revolta a ilotilor nu va putea reusi, in ciuda numarului covarsitor al acestora, spartanii au devenit mari razboinici. Fiecare traia ca un fel de masina militara si astfel societatea isi realiza scopul. Nici o rascoala a ilotilor n-a fost incununata de succes.
Noi, cei de pe Solaria, suntem asemanatori, intr-un fel, cu spartanii. Avem si noi ilotii nostri, dar acestia nu sunt oameni, ci masini. Ei nu se pot rascula si nu trebuie sa ne temem de ei, desi ne depasesc numeric de o mie de ori mai mult decat in cazul spartanilor. Astfel ne bucuram de avantajele spartanilor fara a ne vedea obligati sa ne purtam ca stapani neinduplecati fata de altii. Putem sa urmam exemplul artistic si cultural al atenienilor, care erau contemporani cu spartanii si care…
— Am vizionat si filme despre atenieni, il intrerupse Baley.
Quemot se entuziasma pe masura ce vorbea.
— Civilizatiile au avut totdeauna o structura piramidala. Pe masura ce urci spre varful edificiului social, ai mai multa tihna si mai mari posibilitati de a-ti gasi fericirea. Dar tot pe masura ce urci vei gasi tot mai putini care se bucura de aceste avantaje in grad din ce in ce mai mare. Fara exceptie, exista o preponderenta a celor dezavantajati. Si, nu uitati asta, oricat de avute ar fi, in mod absolut, straturile de la baza piramidei, ele vor fi mereu dezavantajate in comparatie eu varful. Bunaoara, chiar si cei mai saraci locuitori de pe Aurora o duc mai bine decat bogatasii Pamantului, dar ei insisi sunt dezavantajati fata de bogatasii Aurorei, eaci ci se compara cu cei instariti de pe propria lor planeta.
Asadar, in societatile omenesti obisnuite vom gasi oricand conflicte sociale. Revolutia sociala si reactia de aparare si de reprimare a ei, odata ce a izbucnit, explica o mare parte a suferintelor omenesti care abunda in istoric.
Aici, insa, pe Solaria, pentru prima oara varful piramidei este singur. In locul celor dezavantajati se afla robotii. Avem prima societate noua, cu adevarat noua, prima mare inovatie sociala de cand sumerienii si egiptenii au creai orasele.
Si Quemot se sprijini de speteaza scaunului, zambind satisfacut.
— Ati publicat toate astea? intreba Baley.
— S-ar putea sa le public candva, raspunse sociologul, simuland indiferenta. Inca n-am facut-o. Este cea de-a treia realizare a mea.
— Si celelalte doua au fost la fel de importante ca aceasta?
— Celelalte nu erau in domeniul sociologiei. Pe vremuri am fost sculptor. Operele pe care le vedeti in jur — si arata spre statui — sunt ale mele. Am fost si compozitor. Imbatranesc insa, si Rikaine Delmarre prefera intotdeauna artele aplicate celor frumoase, asa ca m-am hotarat sa ma apuc de sociologic.
— Dupa cum o spuneti, s-ar parea ca erati prieten bun cu Delmarre.
— Ne cunosteam. La varsta mea, ajungi sa-i cunosti pe toti solarienii. Dar n-am nici un motiv sa neg ca il cunosteam bine pe Rikainc Delmarre.
— Ce fel de om era? (Destul de ciudat, dar numele celui ucis readuse in mintea lui Baley imaginea Gladiei si detectivul si-o aminti cu intensitate asa cum o vazuse ultima oara, cu acea expresie de furie nestapanita la adresa lui.)
Quemot ramase putin ganditor.
