— Nu, nicidecum. Sunt aici ca sa anchetez, moartea lui Rikaine Delmarre.
— Asa? Pai, atunci, anchetati.
— Cum va numiti?
— Klorissa Cantoro.
— Cat timp ati lucrat cu doctorul Delmarre?
— Trei ani.
— Presupun ca acum va aflati la locul dumneavoastra de munca. (Baley se simti stingherit rostind aceasta expresie neutra, dar nu stia cum se numeste locul de munca al unui fetolog.)
— Adica, daca ma aflu la crescatorie? intreba Klorissa cu nemultumire. Da, desigur, ma aflu. Nu m-am miscat de-aici de cand l-au lichidat pe seful si nici n-am de gand sa ma misc cat timp nu mi se va trimite un asistent. Apropo, ati putea aranja treaba asta?
— Imi pare rau, doamna, dar n-am nici un fel de influenta pe aici.
— Am intrebat si eu, asa.
Klorissa dadu deoparte cearceaful si cobori din pat fara pic de sfiala. Purta o camasa de noapte si isi duse mana spre gat, pentru a desface fermoarul.
— Un moment, spuse Baley grabit. Daca acceptati sa ma vedeti, vom incheia intrevederea si va puteti imbraca in tihna.
— In tihna? isi tuguie buzele, uitandu-se la detectiv cu curiozitate. Sunteti cumva formalist? Ca seful?
— Acceptati sa ma vedeti? As dori sa vizitez crescatoria.
— Nu prea inteleg treaba asta cu vazutul, dar daca vreti sa vizionati crescatoria, v-o pot arata. Dati-mi putin ragaz sa ma spal, sa pun la punct cateva lucruri si sa ma trezesc de-a binelea si am sa apreciez aceasta schimbare de program.
— Dar nu vreau sa vizionez nimic. Vreau sa
Femeia isi lasa capul intr-o parte, iar in ochi ii luci o sclipire de interes profesional.
— Sunteti cumva maniac, sau asa ceva? Cand vi s-a facut ultima analiza genica?
— Dumnezeule! murmura detectivul. Iata ce e, eu sunt Elijah Baley. Vin de pe Pamant.
— De pe Pamant? exclama Klorissa. O, ceruri! Si ce naiba faceti aici? Sau c vreun fel de gluma pe care n-o pricep?
— Nu glumesc deloc. Sunt detectiv si am fost chemat special pentru a ancheta moartea lui Delmarre.
— A, da, inteleg, o ancheta. Dar credeam ca toata lumea stie ca nevasta-sa l-a omorat.
— Nu, doamna, am unele indoieli asupra acestui lucru. Imi permiteti sa vad crescatoria si pe dumneavoastra? Ca pamantean, stiti, nu sunt obisnuit sa vizionez. Ma stinghereste. Seful serviciului de securitate mi-a dat aprobare sa vad orice persoana care mi-ar putea fi de folos. Va pot arata documentul, daca doriti.
— Sa-l vedem.
Baley ii arata aprobarea primita.
Femeia dadu din cap.
— Sa vezi! Ce dezgustator! Totusi, o, ceruri, ce mai conteaza asta in meseria mea si asa dezgustatoare? Dar, iata ce e, sa nu va apropiati de mine. Sa ramaneti la o distanta bunicica. Puteti striga sau imi puteti transmite mesaje prin roboti, daca e nevoie. Intelegeti?
— Inteleg.
Si contactul se intrerupse exact cand Klorissa incepu sa-si desfaca fermoarul, ultimul cuvant auzit de Baley fiind:
— Pamantean!
— E destul de aproape, spuse Klorissa.
Baley, afiat la vreo opt metri de femeie, observa:
— Distanta este buna, dar as vrea sa intru cat mai curand in casa.
De dala aceasta, totusi, lucrurile mersesera mai bine. Calatoria cu avionul nu-l deranjase prea mult, dar n- avea rost sa intreaca masura. De-abia se retinea sa nu-si desfaca gulerul pentru a respira mai usor.
— Dar ce s-a intamplat? se interesa Klorissa taios. Pareti cam obosit.
— Nu sunt obisnuit sa stau in exterior.
— Asta era! Pamantean! Trebuie sa stati la adapost, sau cam asa ceva. O, ceruri! Isi trecu limba peste buze, de parca ar fi gustat ceva neplacut. Haideti, atunci, intrati, dar sa ma dau intai la o parte. E-n regula. Poftiti.
Parul ii era aranjat in doua cosite groase, care ii infasurau capul dupa un model geometric complicat. Baley se intreba cat timp lua o asemenea coafura, dar isi spuse ca, desigur, treaba o savarseau degetele mecanice si abile ale vreunui robot.
Parul scotea in evidenta fata ovala a femeii, dandu-i un fel de simetrie care o facea, daca nu frumoasa, cel putin placuta. Nu era machiata, iar vesmintele aveau o menire strict functionala. Erau, in general, de culoare albastru inchis, in nuante discrete, cu exceptia manusilor, care-i ajungeau pana la jumatatea antebratului si contrastau strident prin culoarea lor violacee. Nu pareau sa faca parte din vestimentatia ei obisnuita. Detectivul observa pe unul din degete, sub manusa, prezenta inelului.
Se aflau fata in fata, in colturi opuse ale camerei.
— Nu va place asta, nu-i asa, doamna? intreba pamanteanul.
Klorissa dadu din umeri.
— De ce mi-ar place? Doar nu sunt animal. Dar pot face fata. Te obisnuiesti, cand ai de-a face cu… cu… (urma o pauza, dupa care isi impinse inainte barbia de parca s-ar fi hotarat sa vorbeasca pe sleau)… cu copii. Si pronunta ultimul cuvant cu o precizie intentionata.
— S-ar parea ca nu va place slujba pe care o aveti.
— E o slujba importanta. Trebuie facuta. Si totusi, nu-mi place.
— Dar lui Delmarre ii platea?
— Cred ca nu, dar nu o arata niciodata. Era un bun solarian.
— Si era formalist.
Klorissa paru surprinsa.
— Chiar dumneavoastra ati afirmat asta, remarca Baley. In timpul vizionarii, cand am spus ca va las sa va imbracati in liniste, mi-ati ripostat ca sunt formalist ca seful.
— A, da. Pai,
— Si acesta e un lucru neobisnuit?
— N-ar trebui sa fie. De fapt, se presupune ca toata lumea e astfel, dar nimeni nu e, vreau sa zic, la vizionari. Daca tot nu e vorba de prezenta fizica, de ce sa ne mai dam silinta? Intelegeti? Nici eu nu fac eforturi deosebite. Doar cand vorbeam cu seful. Cu el trebuia sa respect uzantele.
— Il admirati pe doctorul Delmarre?
— Era un bun solarian.
— Ati numit acest loc crescatorie si ati pomenii de copii. Cresteti copii aici?
— De la varsta de o luna. Fiecare fat de pe Solaria e adus aici.
— Fat?
— Da. (Klorissa se incrunta.) Ii primim la o luna dupa conceptie. Va stanjeneste asta?
— Nu, raspunse scurt detectivul. Imi puteti arata crescatoria?
— Da, dar va rog sa ramaneti la distanta.
Baley privi, de sus, de-a lungul incaperii si fata-i prelunga se inaspri. Intre ei si incubator se afla un perete de sticla. De partea cealalta, era sigur, se creasera conditii perfecte de temperatura, umiditate si asepsie. Iar acele numeroase recipiente, sir dupa sir, contineau fiecare cate o mica fiinta plutind intr-un fluid cu compozitie precis stabilita, in care se introducea un amestec nutritiv format din diverse ingrediente, in proportii ideale. Fetii traiau si se dezvoltau. Niste mici vietati, unii mai mici chiar decat jumatate din pumnul lui, cu capetele bulbucate, cu membrele de-abia inmugurite si cu cozile pe calc de disparitie.
Klorissa, stand la vreo sapte metri de Baley, il intreba:
— Cum va place, domnule detectiv?
— Cati aveti aici?
