proeminent, ochii vii si adanciti in orbite.
Se numea Anselmo Quemot.
Cei doi continuara sa se priveasca pana ce Baley aprecie ca poate vorbi fara sa-i tremure glasul. Prima lui remarca n-avea nici o legatura cu ancheta. De fapt, nici cu planul lui de actiune. Pur si simplu intreba:
— As putea bea ceva?
— Sa beti ceva? Vocea sociologului era un pic prea stridenta ea sa fic placuta. Doriti niste apa?
— As prefera ceva alcoolic.
Pe fata sociologului aparu o expresie de pronuntata stanjeneala, ca si cum indatoririle ospitalitatii i-ar fi fost total necunoscute.
Ceea ce, isi spuse Baley, este intr-adevar asa. Intr-o lume in care toata lumea se vizioneaza, oamenii nu se imbie cu mancare si bautura.
Un robot ii aduse o ceasca de email lucios. Bautura din ea era usor colorata in roz. Baley o mirosi prudent si sorbi din ca si mai prudent. Inghititura de lichid i se evapora cald in gura, trimitand un mesaj placut de-a lungul esofagului. A doua oara sorbi mai substantial.
— Daca mai doriti…, incepu Quemot.
— Nu, multumesc, nu acum. Ati fost amabil acceptand sa ma vedeti.
Quemot incerca sa surada, dar dadu gres in mod vizibil.
— N-am mai vazut pe cineva de foarte multa vreme. Da, da. (Spuse aceasta aproape contorsionandu-se.)
— Cred ca va este destul de greu.
— Chiar foarte greu. Si Quemot se intoarse brusc, ducandu-se sa se aseze in capatul celalalt al incaperii, pe un scaun pe care il instala astfel incat sa stea oblic fata de detectiv. Isi impreuna mainile inmanusate si narile parura sa-i palpite.
Baley isi termina bautura; simtea un fel de caldura prin membre, ba chiar o revenire partiala a increderii in sine.
— Spuneti-mi
— Este o intrebare foarte personala, murmura sociologul.
— Stiu ca este, dar cred ca v-am explicat, cu prilejul convorbirii noastre, ca intreprind o ancheta intr-un caz de crima si ca va trebui sa pun foarte multe intrebari, unele dintre ele neaparat personale.
— Va voi ajuta, daca pot, spuse Quemot. Sper ca intrebarile sa fie decente.
Vorbind, continua sa se uite in alta parte, iar cand se intampla ca privirile sa-i alunece spre fata lui Baley, nu ramaneau acolo decat o clipa, dupa care fugeau in laturi.
— Nu din simpla curiozitate va intreb ce simtiti. Este un lucru indispensabil pentru ancheta mea.
— Nu prea vad cum.
— Trebuie sa aflu cat mai multe despre aceasta lume. Trebuie sa stiu ce simt solarienii in diverse situatii. Acum intelegeti?
Quemot, care nu mai privea deloc spre Baley, incepu sa vorbeasca rar:
— Sotia mea a murit acum zece ani. Niciodata nu mi-a fost prea usor s-o vad, dar, fireste, te mai obisnuiesti cu timpul si ea nu era o femeie insistenta. Nu mi s-a mai atribuit o alta sotie, caci am trecut de varsta… varsta… (se uita la Baley, rugandu-l parca sa completeze el, dar cum detectivul nu facu aceasta, continua cu vocea coborata) … de varsta reproducerii. Lipsit chiar si de sotie, am pierdut cu totul obisnuinta acestui fenomen al contactului prin vedere.
— Dar ce simtiti? insista Baley. Sunteti cuprins de panica? (Se gandea la felul cum se simtise el insusi in aeronava).
— Nu, nu e vorba de panica. Quemot isi intoarse usor capul, cat sa vada putin din fata detectivului, dar si-l retrase imediat. Ca sa fiu sincer, domnule Baley, am impresia ca va pot mirosi.
Automat, Baley se retrase spre speteaza scaunului, cu un penibil sentiment de jena.
— Ma puteti mirosi?
— E pura inchipuire, fireste, adauga Quemot. Nu stiu daca aveti un miros anume sau cat de puternic este, dar chiar daca ati avea, filtrele mele nazale l-ar impiedica sa patrunda. Totusi, imaginatia… si dadu din umeri.
— Inteleg.
— Mai rau chiar. Ma veti ierta, domnule Baley, dar in prezenta directa a unui om simt ca si cum ar fi gata sa ma atinga ceva vascos, lipicios, si ma tot dau inapoi. Este foarte neplacut.
Baley isi freca o ureche, pe ganduri, straduindu-se sa-si retina iritarea. In fond, nu era decat reactia nevrotica a celuilalt la o situatie simpla.
— Daca asa stau lucrurile, spuse el, sunt surprins ca ati acceptat atat de usor sa ma primiti. Desigur ca va asteptati la asemenea neplaceri.
— Ma asteptam. Dar stiti, eram si curios. Sunteti doar pamantean.
Baley isi spuse, sarcastic, ca acesta era un motiv in plus ca sa nu-l vada, dar se multumi doar sa intrebe:
— Ce importanta are?
In glasul lui Quemot paru sa rasune un fel de entuziasm fortat.
— Nu pot explica prea usor aceasta. Nici macar mie insumi. Lucrez in sociologie de zece ani. Lucrez intr- adevar. Am formulat unele ipoteze cu totul noi si surprinzatoare, si totusi in esenta adevarate. Tocmai una dintre aceste ipoteze ma face sa nutresc un interes extraordinar pentru Pamant si pamanteni. Vedeti, daca ati examina atent societatea solariana si modul ei de viata, ati ajunge la concluzia ca sunt modelate direct si indeaproape dupa cele ale Pamantului.
10. SE DESCOPERA O CULTURA
Baley nu se putu retine sa nu exclame:
— Cum?
Quemot ramase cateva clipe tacut, cu privirile intoarse in alta parte, dupa care spuse:
— Nu, nu e vorba de actuala cultura a Pamantului.
— A, facu Baley.
— E vorba de cea veche, de istoria antica a planetei dumneavoastra. Ca pamantean o cunoasteri, desigur.
— Da, am vizionat niste carti, raspunse Baley prudent.
— Atunci intelegeti.
Baley, care nu intelegea, reiua:
— Dati-mi voie sa va explic ce vreau, domnule Quemot. As dori sa-mi spuneti tot ce stiti despre marea deosebire dintre Solaria si celelalte Lumi exterioare, despre numarul mare de roboti de aici, despre comportarea dumneavoastra, a solarienilor. Imi pare rau daca va las impresia ca vreau sa schimb subiectul.
Detectivul voia de fapt cu tot dinadinsul sa Iaca aceasta. Orice discutie despre asemanarile si deosebirile dinire cele doua culturi s-ar dovedi cu mult prea fascinanta in sine. Si-ar putea petrece acolo intreaga zi, fara sa obtina nimic util in privinta informatiilor cc-l interesau.
Quemot zambi:
— Vreti o comparatie intre Solaria si celelalte Lumi exterioare, nu intre Soiaria si Pamant.
— Pamantul il cunosc, domnule doctor.
— Cum doriti… (Solarianul tusi usor.) Va deranjeaza daca-mi intorc scaunul de tot? M-as simti mai… mai comod.
— Va rog, domnule Quemot, raspunse Baley cu raceala.
— Perfect. La un ordin dat de Quemot cu voce joasa, un robot intoarse scaunul. Asa cum sedea acum, ascuns de ochii lui Baley dupa speteaza masiva, sociologul vorbea cu o voce mai vioaie si chiar mai bogata si mai puternica.
— Primele colonizari pe Solaria s-au produs acum trei sute de ani. Cei dintai colonisti erau nexonieni. Stiti
