— Va deranjeaza daca stau putin aici? intreba detectivul.
— Va rog, raspunse femeia.
— Dupa ce tinerii pleaca de la ferma, cum faceti ca ei sa se poata curta?
— Sa se poata
— Sa se cunoasca reciproc, relua Baley (intrebandu-se cum ar putea exprima notiunea cat mai prudent eu putinta), astfel incat sa se poata casatori.
— Dar asta nu e treaba lor, raspunse Klorissa. Perechile sunt alese pe baza analizei genice, de regula de la o varsta foarte frageda. Nu e asta modul cel mai rational?
— Dar ei sunt totdeauna de acord?
— Sa se casatoreasca? Niciodata! E un proces foarte traumatic. La inceput trebuie sa se obisnuiasca unul cu altul, si vazandu-se cate putin in fiecare zi, dupa ce trece repulsia initiala, asta poate face minuni.
— Dar daca pur si simplu nu le place partenerul?
— Cum? Daca analiza genica indica o asemenea combinatie, ce importanta mai are…
— Inteleg, spuse Baley in graba. Se gandi apoi la Pamant si ofta.
— Ati mai dori sa stiti si altceva?
Baley se intreba daca prelungirea sederii lui acolo ar fi in vreun fel utila. Nu-i parea rau sa termine cu Klorissa si cu fetologia ca sa poata trece la faza urmatoare.
Tocmai deschidea gura pentru a raspunde cand Klorissa striga in directia unei siluete indepartate:
— Hei, tancule, tu de colo! Ce faci?
Apoi, peste umar, catre Baley:
— Pamantene! Baley! Atentie!
Detectivul de-abia o auzi, dar reactiona la tonul ei imperios. Tensiunea nervoasa care-l ajuta sa-si ingradeasca emotiile ceda si fu cuprins de panica. Toata groaza generata de exterior si de bolta nesfarsita a cerului izbucni in el.
Baley spuse cateva cuvinte incoerente. Se auzi pronuntand sunete fara inteles, apoi cazu in genunchi si se rostogoli incet deoparte, de parca ar fi urmarit scena din departare.
Si tot de la distanta auzi un suierat prin aer si un zgomot inabusit.
Detectivul inchise ochii si isi inclesta degetele pe o radacina subtire, crescuta la nivelul pamantului, infigandu-si unghiile in tarana.
Cand ii redeschise, cateva clipe mai tarziu, Klorissa mustra aspru un copil aflat la distanta. Un robot statea tacut langa Klorissa, Baley avu doar timpul sa observe ca baiatul tinea in mana un arc, dupa care privirile ii alunecara in laturi.
Rasufland greu, detectivul reusi sa se ridice in picioare si isi atinti ochii asupra sagetii de metal lucitor ce statea infipta in trunchiul copacului de care se rezemase el. O trase afara cu usurinta, caci nu patrunsese adanc. Ii privi cu atentie varful, dar nu-l atinse. Era tocit, dar l-ar fi zgariat, fara indoiala, daca nu s-ar fi ferit la timp.
Reusi cu greu, doar la a doua incercare, sa-si miste picioarele. Facu un pas spre Klorissa si striga:
— Hei, pustiule!
Klorissa se intoarse catre el. Rosise la fata.
— A fost un accident. Sunteti ranit?
— E o sageata. Trasa dintr-un arc, cu ajutorul unei corzi.
— Uite-asa! striga baiatul, obraznic, dupa care incepu sa rada. Era blond si avea corpul mladios.
— Ai sa fii pedepsit, ii spuse Klorissa. Acum pleaca!
— Stai, stai! striga Baley, frecandu-si genunchii, caci in cadere se lovise de o piatra. Vreau sa te intreb ceva. Cum te cheama?
— Bik, raspunse baiatul, nepasator.
— Tu ai tras sageata aceea spre mine?
— Exact, confirma Bik.
— Si-ti dai seama ca m-ai fi lovit daca n-as fi fost avertizat sa ma feresc la timp?
— Pai chiar asta voiam, spuse baiatul, dand din umeri.
— Stati sa va explic, interveni Klorissa in graba. Tragerea cu arcul e un sport incurajai aici, caci permite intrecerea fara sa implice contactul fizic. Organizam concursuri intre baieti numai prin vizionare. Cred insa ca unii dintre ei s-au obisnuit sa traga in roboti. Asta ii amuza, iar robotii n-au nimic de suferit. Eu sunt singura persoana adulta de la ferma, asa ca, vazandu-va, Bik a presupus, probabil, ca sunteti vreun robot.
Baley o asculta cu mintea din ce in ce mai limpede acum si cu o expresie si mai intensa de asprime pe fata lui prelunga.
— Asculta, Bik, ai crezul cumva ca sunt robot?
— Nu, raspunse baiatul. Esti pamantean.
— Bine. Acum poti pleca.
Bik se intoarse si pleca in goana, fluierand. Baley se adresa robotului:
— Hei, tu! De unde stia copilul ca sunt pamantean? Sau nu erai langa el cand a tras?
— Eram langa el, stapane. Eu i-am spus ca sunteti pamantean.
— I-ai si spus si ce este un pamantean?
— Da, stapane.
— Ce este un pamantean?
— Un om de tip inferior, caruia nu i se permite accesul pe Solaria deoarece aduce boli, stapane.
— Si cine ti-a spus tie asta, baiete?
Robotul nu raspunse nimic.
— Nu stii cine ti-a spus?
— Nu stiu, stapane. Este in memoria mea.
— Asadar i-ai explicat baiatului ca cu sunt un om inferior, care aduce boli, iar el a tras imediat in mine. De ce nu l-ai oprit?
— Am vrut sa-l opresc, stapane. Nu l-as fi lasat sa faca rau unui om, fie el si pamantean. Dar a actionat prea repede si n-am putut interveni.
— Poate te-ai gandit ca sunt pamantean, deci nu chiar om, asa ca ai ezitat putin.
— Nu, stapane.
Robotul vorbea cu un calm imperturbabil, dar Baley isi stranse buzele cu severitate. Desi robotul nega, poate cu buna credinta, Baley simtea ca tocmai aici se afla explicatia.
— Si ce faceai langa baiat?
— Ii duceam sagetile, stapane.
— Da-mi-le sa le vad.
Baley intinse mana; robotul se apropie si-i dadu o duzina de sageti. Detectivul puse cu grija jos, la picioarele sale, sageata smulsa din trunchiul copacului si le examina pe celelalte una cate una, dupa care le restitui robotului si o ridica din nou pe cea trasa.
— De ce ai dat baiatului tocmai aceasta sageata?
— Fara nici un motiv special, stapane. Imi ceruse o sageata si aceasta era la indemana. S-a uitat in jur, cautand o tinta, v-a vazut pe dumneavoastra, m-a intrebat cine e acel om strain si i-am explicat ca…
— Stiu ce i-ai explicat. Sageata pe care i-ai dat-o este singura cu aripioare cenusii in coada. Celelalte au aripioare negre.
Robotul privea in tacere.
— Tu l-ai condus pe baiat incoace?
— Mergeam la intamplare, stapane.
Pamanteanul se uita printre cei doi copaci, in directia de unde venise spre tinta sageata.
— Si nu cumva se intampla ca acest baiat, Bik, sa fie cel mai bun arcas de aici?
Robotul isi pleca privirile.
— Asa este, stapane.
— Cum ati ghicit? intreba Klorissa uimita.
— E clar, raspunse Baley. Va rog sa observati sageata asta si sa va uitati si la celelalte. Cea cu aripioare cenusii este singura al carei varf pare uns cu ceva. Chiar daca suna melodramatic, tot va voi spune ca, prevenindu-ma, mi-ati salvat viata. Sageata asta este otravita.
